Tafsir as-Saʿdī — Volumul 10

Sura al Insan

Versetele 1 la 31

Revelată la Mecca

Versetele 1 la 3

În această sură, Allah a amintit începutul stării omului, sfârșitul ei și ceea ce se află între ele. A arătat că peste el a trecut o vreme îndelungată, cea dinaintea existenței sale, când el nu exista și nici măcar nu era pomenit.

Apoi, când a voit să îl creeze, l-a creat pe tatăl său Adam din lut și a făcut ca urmașii lui să se succeadă „dintr-o picătură de lichid amestecat”, adică dintr-un lichid neînsemnat, privit cu dezgust. „Pentru a-l pune la încercare” prin aceasta, ca să știm dacă își vede starea dintâi, dacă ia aminte la ea și o înțelege ori dacă o uită și se mândrește. Allah l-a făcut să crească și i-a creat puterile văzute și ascunse, precum auzul, văzul și toate celelalte mădulare. I le-a întregit și i le-a făcut sănătoase, pentru ca prin ele să își poată atinge scopurile.

Apoi i-a trimis trimișii, i-a pogorât Cărțile și l-a călăuzit spre calea care duce la El. I-a lămurit-o, l-a îndemnat să o urmeze și i-a vestit ceea ce va avea când va ajunge la El. Apoi i-a făcut cunoscută calea care duce la pieire, l-a înfricoșat cu ea și i-a vestit ce îl așteaptă dacă o urmează. Astfel l-a încercat. Oamenii s-au împărțit în cei recunoscători pentru binefacerea lui Allah, care împlinesc drepturile lui Allah încredințate lor, și cei nerecunoscători față de binefacerile religioase și lumești cu care Allah i-a dăruit. Aceștia din urmă le-au respins, nu au crezut în Domnul lor și au urmat calea care duce la pieire. Apoi Allah Preaînaltul a amintit cele două grupuri la vremea răsplătirii, spunând:

Versetele 4 la 31

Comentariul versetului 4

Adică Noi am pregătit și am pus deoparte, pentru cei care nu cred în Allah, îi socotesc mincinoși pe trimișii Săi și cutează să săvârșească păcate: „Lanțuri”, în focul Gheenei, după cum a spus Preaînaltul: „Apoi legați-l cu un lanț a cărui lungime este de șaptezeci de coți!” [al-Haqqah 69:32]. „Și cătușe”: mâinile le vor fi legate cu ele de gât și vor fi strânși în ele. „Și un foc aprins”: un foc care le va mistui trupurile și le va arde corpurile. Ori de câte ori pieile lor se vor coace, le vor fi schimbate cu alte piei, ca să guste pedeapsa. Această pedeapsă va dăinui veșnic pentru ei și vor rămâne în ea pentru totdeauna.

Comentariul versetelor 5 la 7

Cât despre „cei drepți”, ei sunt aceia ale căror inimi s-au îndreptat prin cunoașterea lui Allah, iubirea față de El și însușirile frumoase, astfel încât și faptele lor au devenit drepte, iar ei le-au folosit pentru săvârșirea binelui. Allah a vestit că ei „vor bea dintr-o cupă”, adică o băutură delicioasă de vin al cărei amestec este camforul. Acesta este amestecat în ea pentru a o răcori și a-i domoli tăria. Camforul acela este de o desfătare desăvârșită, lipsit de orice lucru care tulbură plăcerea sau o micșorează dintre cele ce se găsesc în camforul acestei lumi. Căci neajunsurile existente în această lume lipsesc din lucrurile pe care Allah le-a numit ca fiind în Paradis. Preaînaltul a spus: „Printre arbori de sidr fără spini și arbori de talh cu roadele așezate unele peste altele” [al-Waqiah 56:28–29]; „și soții curățite” [Al Imran 3:15]; „Ei vor avea Casa Păcii la Domnul lor” [al-Anam 6:127]; „în ea se află tot ceea ce sufletele doresc și tot ceea ce desfată ochii” [az-Zukhruf 43:71].

„Un izvor din care vor bea robii lui Allah”: nu le este teamă că acea băutură delicioasă pe care o beau s-ar putea isprăvi. Dimpotrivă, ea are un izvor de alimentare care nu se întrerupe. Este un izvor care se revarsă și curge neîncetat. Robii lui Allah îl fac să țâșnească oriunde și oricum voiesc. Dacă voiesc, îl îndreaptă către grădinile înflorite, către pajiștile înverzite, pe lângă palate și locuințe împodobite ori către oricare dintre locurile plăcute pe care le aleg.

Apoi a amintit o parte dintre faptele lor, spunând: „Ei își împlinesc juruințele”, adică ceea ce și-au impus față de Allah prin juruințe și angajamente. Dacă își împlinesc juruințele, care în sine nu le sunt obligatorii decât pentru că și le-au impus singuri, atunci cu atât mai mult împlinesc îndatoririle care le sunt impuse de la bun început.

„Și se tem de o Zi al cărei rău va fi răspândit pretutindeni”, adică întins și cuprinzător. S-au temut să nu-i atingă răul ei și au părăsit orice cauză care l-ar atrage.

Comentariul versetelor 8 la 10

„Și dau hrană, în pofida iubirii lor pentru ea”: fac aceasta deși iubesc averea și hrana. Totuși, au pus iubirea lui Allah înaintea iubirii de sine și caută să îi hrănească pe cei mai îndreptățiți și mai nevoiași dintre oameni: „un sărman, un orfan și un prizonier”. Prin cheltuirea averii și hrănirea lor, urmăresc Fața lui Allah Preaînaltul, iar starea lor spune: „Vă hrănim numai pentru Fața lui Allah. Nu dorim de la voi nici răsplată”, adică răsplată materială, „nici mulțumire”, adică laudă rostită. „Noi ne temem de la Domnul nostru de o Zi încruntată”, deosebit de aspră și rea, „cumplită”, adică grea și strâmtă.

Comentariul versetelor 11 la 14

„Allah i-a ocrotit de răul acelei Zile”: marea spaimă nu-i va întrista, iar îngerii îi vor întâmpina, spunându-le: „Aceasta este Ziua care v-a fost făgăduită” [al-Anbiya 21:103]. „Și le-a dăruit”, adică i-a cinstit și le-a oferit, „strălucire” pe chipuri „și bucurie” în inimi. Astfel, a unit pentru ei desfătarea din afară cu cea lăuntrică.

„Și i-a răsplătit, pentru răbdarea lor” în ascultarea de El, împlinind din aceasta ceea ce au putut; în ferirea de păcate, părăsindu-le; și în fața hotărârilor Sale dureroase, fără să se împotrivească lor, „cu o Grădină” care cuprinde toate desfătările și este lipsită de orice tulburare ori neajuns, „și cu mătase”, după cum a spus Preaînaltul: „Iar veșmintele lor în ea vor fi din mătase” [Fatir 35:33]. Poate că mătasea a fost amintită în mod aparte fiindcă este veșmântul lor văzut, care arată starea celui ce îl poartă.

„Rezemați în ea pe divane.” Rezemarea înseamnă așezarea comodă, într-o stare de liniște, odihnă și bunăstare. Divanele sunt paturi acoperite cu așternuturi împodobite. „Nu vor vedea în ea”, adică în Paradis, „nici soare” a cărui căldură să-i vatăme, „nici ger”, adică frig aspru. Dimpotrivă, vor petrece tot timpul la umbră deasă, unde nu este nici arșiță, nici frig. Trupurile se vor desfăta acolo, fără să sufere de căldură sau de frig.

„Umbrele ei vor fi aproape de ei, iar ciorchinii ei vor fi coborâți la îndemână”: roadele ei vor fi aduse aproape de cel care le dorește, astfel încât să le poată lua stând în picioare, așezat sau culcat.

Comentariul versetelor 15 la 16

„Și vor fi purtate printre ei”: tinerii și slujitorii vor umbla printre oamenii Paradisului „cu vase de argint și cupe care vor fi de cristal, cristal din argint”. Materia lor este argintul, dar au limpezimea cristalului. Acesta este unul dintre cele mai uimitoare lucruri: argintul dens va avea limpezimea cristalului, prin puritatea substanței sale și frumusețea materialului din care este făcut. „Le vor potrivi după măsură”: vasele amintite vor fi potrivite după cât au ei nevoie să bea, nici mai mult, nici mai puțin. Dacă ar fi mai mult, plăcerea lor ar fi micșorată, iar dacă ar fi mai puțin, nu le-ar ajunge pentru a-și potoli setea. Este posibil ca sensul să fie că oamenii Paradisului le vor potrivi după măsura plăcerii lor, iar ele vor veni la ei întocmai cum și le-au închipuit.

Comentariul versetelor 17 la 20

„Și li se va da să bea în ea”, adică în Paradis, „o cupă”, un vas plin cu vin și nectar, „al cărei amestec va fi ghimbirul”. Acesta este amestecat în ea pentru gustul și mirosul său plăcut. „Dintr-un izvor aflat acolo”, în Paradis, „numit Salsabil”. A fost numit astfel datorită curgerii sale line, gustului plăcut și frumuseții sale.

„Și vor umbla printre ei”, printre oamenii Paradisului, aducându-le hrana și băutura și slujindu-i, „tineri veșnic tineri”. Ei au fost creați din Paradis pentru a dăinui; nu se schimbă și nu îmbătrânesc, fiind de o frumusețe desăvârșită. „Dacă i-ai vedea”, răspândiți pentru a-i sluji, „i-ai socoti”, din pricina frumuseții lor, „mărgăritare risipite”. Desfătarea oamenilor Paradisului este întregită de faptul că slujitorii lor sunt tineri veșnic tineri, a căror vedere îi bucură și a căror intrare în locuințe nu le dă niciun motiv de îngrijorare. Ei le aduc tot ceea ce cer și tot ceea ce sufletele lor doresc.

„Iar dacă ai privi acolo”, dacă ai vedea desfătarea desăvârșită în care se află oamenii Paradisului, „ai vedea desfătare și o mare împărăție”. Ai găsi la fiecare dintre ei palate, locuințe și încăperi împodobite și înfrumusețate într-un chip pe care descrierea nu-l poate cuprinde. La el se află grădini înflorite, roade apropiate și fructe delicioase, râuri curgătoare, pajiști minunate și păsări care încântă prin glasul lor, lucruri care cuceresc inimile și bucură sufletele. Are soții de o frumusețe și o bunătate desăvârșite, care unesc frumusețea din afară cu cea lăuntrică, fiind bune și frumoase, astfel încât inima i se umple de bucurie, plăcere și voioșie. În jurul său sunt tineri veșnic tineri și slujitori care rămân pentru totdeauna, prin care se dobândesc odihna și liniștea, se întregește plăcerea vieții și se desăvârșește fericirea.

Apoi, mai presus de toate acestea, cea mai mare izbândă este dobândirea mulțumirii Domnului, Cel Îndurător, auzirea cuvintelor Sale, desfătarea apropierii de El, bucuria mulțumirii Sale, rămânerea veșnică și sporirea neîncetată a desfătărilor lor. Slavă Stăpânului, Împăratului, Adevărului limpede, ale Cărui comori nu se sfârșesc, al Cărui bine nu se împuținează și ale Cărui însușiri nu au sfârșit; tot astfel, bunătatea și binefacerea Sa nu au sfârșit.⁶⁰

Comentariul versetelor 21 la 22

„Vor purta veșminte verzi din sundus și istabraq”: vor fi acoperiți de veșminte verzi din sundus și istabraq, care sunt cele mai alese feluri de mătase. Sundus este mătasea fină, iar istabraq este brocartul gros.⁶¹

„Și vor fi împodobiți cu brățări de argint”: pe mâini vor purta brățări de argint, atât bărbații, cât și femeile lor. Aceasta este o făgăduință pe care Allah le-a făcut-o, iar făgăduința Sa se va împlini, căci nimeni nu este mai adevărat decât El în cuvânt și în vorbire. Cuvintele Sale: „Iar Domnul lor le va da să bea o băutură curată” înseamnă că ea nu are niciun fel de impuritate și că le curăță pântecele de orice vătămare și murdărie.

„Aceasta”, adică această răsplată bogată și acest dar frumos, „este răsplata voastră” pentru faptele pe care le-ați trimis înainte. „Iar strădania voastră a fost primită cu recunoștință”: chiar și pentru puținul din ea, Allah vă dăruiește din desfătarea statornică ceea ce nu poate fi cuprins prin numărare.

Comentariul versetelor 23 la 26

După ce a amintit desfătarea Paradisului, Preaînaltul a spus: „Noi ți-am pogorât Coranul, treptat.” În el se află făgăduința și amenințarea, precum și lămurirea tuturor celor de care au nevoie robii. În el se află porunca de a împlini în chipul cel mai desăvârșit poruncile Sale și rânduielile Legii Sale, de a se strădui să le pună în practică și de a răbda în aceasta.

De aceea a spus: „Rabdă, așadar, pentru judecata Domnului tău și nu asculta de niciun păcătos sau necredincios dintre ei!” Rabdă în fața hotărârii Sale asupra a ceea ce se petrece, fără să te revolți împotriva ei, și în împlinirea rânduielii Sale religioase. Urmeaz-o fără ca vreun obstacol să te oprească ori să te întoarcă de la ea. „Și nu asculta” de cei care se împotrivesc cu îndârjire și vor să te abată: de vreun „păcătos”, care săvârșește păcate și neascultare, „sau necredincios”. Căci ascultarea de necredincioși, de cei desfrânați și de cei nelegiuiți duce negreșit la neascultarea de Allah, întrucât ei nu poruncesc decât potrivit poftelor lor.

Răbdarea este sprijinită de împlinirea ascultării față de Allah și de pomenirea Lui din belșug. De aceea, Allah a poruncit aceasta, spunând: „Pomenește numele Domnului tău dimineața și seara”, adică la începutul și la sfârșitul zilei. În aceasta intră rugăciunile obligatorii, rugăciunile voluntare care le urmează, pomenirea lui Allah, preamărirea Lui, mărturisirea că nu există altă divinitate vrednică de adorare în afară de El și proclamarea măreției Sale în aceste momente.

„Iar în timpul nopții prosternează-te înaintea Lui”: înmulțește prosternarea pentru El, ceea ce cuprinde împlinirea multor rugăciuni. „Și preamărește-L o parte lungă a nopții!” Această poruncă generală a fost precizată mai înainte prin cuvintele Sale: „O, tu, cel învelit! Ridică-te noaptea, afară de puțin: jumătate din ea, ori scade puțin din aceasta, ori adaugă la ea...” [al-Muzzammil 73:1–4].

Comentariul versetelor 27 la 31

Cuvintele Sale: „Aceștia” se referă la cei care te socotesc mincinos, o, Trimisule, după ce le-au fost lămurite semnele și după ce au primit încurajări și avertismente. Cu toate acestea, nimic nu le-a fost de folos. Ei continuă să prefere „viața grabnică de acum” și să-și găsească liniștea în ea. „Și lasă”, adică părăsesc faptele și neglijează, „în urma lor”, adică înaintea lor, „o Zi grea”: Ziua Învierii, a cărei durată este de cincizeci de mii de ani din cei pe care îi numărați. Preaînaltul a spus: „Necredincioșii vor spune: Aceasta este o Zi grea” [al-Qamar 54:8]. Este ca și cum nu ar fi fost creați decât pentru viața lumească și pentru a rămâne în ea.

Apoi a adus împotriva lor o dovadă rațională a învierii, și anume dovada primei creări. A spus: „Noi i-am creat”, adică i-am adus la existență din neființă, „și le-am întărit alcătuirea”: le-am desăvârșit alcătuirea prin nervi, vene, tendoane și puterile văzute și lăuntrice, până când trupul a ajuns deplin și desăvârșit, putând să facă tot ceea ce dorește. Cel care i-a adus la existență în această stare poate să-i readucă după moarte, pentru a-i răsplăti. Celui care i-a trecut, în această lume, prin aceste etape nu I se potrivește să-i lase fără rost, fără porunci și opreliști, fără răsplată și fără pedeapsă. De aceea a spus: „Iar dacă voim, îi înlocuim cu alții asemenea lor”, adică vă vom crea pentru înviere printr-o altă creare și vă vom aduce înapoi pe voi înșivă: veți fi chiar voi, asemenea celor care ați fost.

„Aceasta este o aducere-aminte”: credinciosul își amintește prin ea și trage folos din avertismentele și încurajările pe care le cuprinde. „Cine voiește, să urmeze o cale către Domnul său”, adică un drum care îl duce la El. Allah arată adevărul și călăuzirea, apoi le lasă oamenilor alegerea între a se călăuzi prin ea și a fugi de ea, pentru ca dovada să fie statornicită: cel care piere să piară după o dovadă limpede, iar cel care trăiește să trăiască după o dovadă limpede.

„Voi nu voiți decât dacă voiește Allah”, căci voința lui Allah se împlinește. „Allah este Atotștiutor, Înțelept”: Lui Îi aparține înțelepciunea în călăuzirea celui călăuzit și în ducerea în rătăcire a celui rătăcit.

„El îl cuprinde în mila Sa pe cine voiește”: îl alege pentru grija Sa, îi dăruiește izbânda în urmarea cauzelor fericirii și îl călăuzește pe căile ei. „Iar pentru cei nedrepți”, care au ales nefericirea în locul călăuzirii, „a pregătit o pedeapsă dureroasă”, din pricina nedreptății și a încălcării lor.

S-a încheiat. Lauda I se cuvine lui Allah.