Tafsir as-Saʿdī — Volumul 10

Sura an Naba

Versetele 1 la 40

Numită și Amma. Revelată la Mecca

Versetele 1 la 5

Despre ce lucru se întreabă unii pe alții cei care socotesc semnele lui Allah minciună? Apoi a lămurit lucrul despre care se întreabă, spunând: „Despre vestea cea mare, asupra căreia ei sunt în dezacord”, adică despre vestea mare în privința căreia disputa lor s-a prelungit și dezacordul lor s-a răspândit, prin tăgăduire și prin socotirea ei ca fiind cu neputință. Este vestea care nu îngăduie îndoiala și în care nu pătrunde nesiguranță. Însă cei care socotesc minciună întâlnirea cu Domnul lor nu cred, chiar dacă le-ar veni toate semnele, până când vor vedea pedeapsa dureroasă. De aceea a spus: „Nicidecum! Ei vor afla. Apoi, nicidecum! Ei vor afla.” Vor afla atunci când se va abate asupra lor pedeapsa pe care o socoteau minciună, când „vor fi împinși cu putere în focul Gheenei” [at-Tur 52:13] și li se va spune: „Acesta este Focul pe care îl socoteați minciună” [at-Tur 52:14].

Apoi Preaînaltul a amintit binefacerile și dovezile care arată adevărul celor aduse de trimiși, spunând:

Versetele 6 la 16

Oare nu v-am dăruit binefaceri mărețe? Am făcut pentru voi „pământul un așternut”, adică netezit și supus pentru voi și pentru folosul vostru, pentru semănături, locuințe și drumuri. „Și munții niște țăruși”: ei țin pământul, ca să nu se clatine și să nu se miște cu voi. „V-am creat în perechi”, adică bărbați și femei din același fel, pentru ca fiecare să-și găsească liniștea alături de celălalt, să se nască afecțiunea și mila, iar din ei să apară urmașii. În acest dar este cuprinsă și desfătarea unirii conjugale.

„Am făcut somnul vostru odihnă”: odihnă pentru voi și întrerupere a preocupărilor voastre, care, dacă ar continua neîncetat, v-ar vătăma trupurile. Allah a făcut noaptea și somnul să-i acopere pe oameni, pentru ca mișcările lor vătămătoare să se liniștească și să dobândească odihnă folositoare.

„Am înălțat deasupra voastră șapte ceruri trainice”, adică șapte ceruri de o putere, tărie și soliditate desăvârșite. Allah le ține prin puterea Sa și le-a făcut un acoperiș pentru pământ. În ele se află multe foloase pentru oameni. De aceea, dintre foloasele lor, a amintit soarele, spunând: „Am făcut o candelă arzătoare.” Prin candelă a arătat binefacerea luminii sale, care a devenit o necesitate pentru făpturi. Prin faptul că este arzătoare, adică prin căldura sa, a arătat coacerea și celelalte foloase pe care le aduce.

„Și am pogorât din norii încărcați”, adică din nori, „apă din belșug”, foarte multă, „pentru a face să răsară prin ea grâne”: grâu, orz, porumb, orez și altele dintre cele pe care le mănâncă oamenii. „Și plante” cuprinde celelalte plante pe care Allah le-a făcut hrană pentru vitele lor. „Și grădini cu vegetație deasă”, adică livezi dese, în care se găsesc toate felurile de fructe delicioase. Cum Îl puteți tăgădui pe Cel care v-a dăruit aceste binefaceri mărețe, a căror măsură nu poate fi cuprinsă și al căror număr nu poate fi socotit? Cum puteți socoti minciună ceea ce v-a vestit despre înviere și adunare? Cum vă puteți folosi de binefacerile Sale pentru a nu-L asculta și pentru a le tăgădui?

Versetele 17 la 30

Allah Preaînaltul a amintit ceea ce se va petrece în Ziua Învierii, despre care cei ce socotesc adevărul minciună întreabă și pe care cei îndârjiți o tăgăduiesc. Este o Zi mare, pe care Allah a rânduit-o ca „soroc stabilit” pentru făpturi. „Se va sufla în Trâmbiță” și ei vor veni „în cete”. În acea Zi se vor petrece spaime și cutremurări din pricina cărora copilului i-ar albi părul și inimile s-ar tulbura. Munții vor fi puși în mișcare, până vor deveni asemenea pulberii risipite. Cerul se va despica, până va deveni numai porți. Allah va hotărî între făpturi prin judecata Sa, care nu este nedreaptă.

Focul Gheenei, pe care Allah l-a pregătit și l-a pus deoparte pentru cei care au încălcat măsura, va fi aprins. El l-a făcut adăpost și loc de întoarcere pentru ei, iar ei vor rămâne în el multe veacuri. Potrivit celor spuse de mulți tâlcuitori, un astfel de veac are optzeci de ani. Când vor ajunge în el, „nu vor gusta în ea nici răcoare, nici băutură”: nimic care să le răcorească pielea ori să le potolească setea. „Afară de apă clocotită”, o apă fierbinte care le frige chipurile și le sfâșie măruntaiele, „și puroi”: scurgerea purulentă a oamenilor Focului, de o duhoare și un gust îngrozitoare.

Au meritat aceste pedepse groaznice ca răsplată pe măsura faptelor pe care le-au săvârșit și care i-au dus la ele. Allah nu i-a nedreptățit, ci ei s-au nedreptățit singuri. De aceea a amintit faptele pentru care au meritat această răsplată, spunând: „Ei nu se așteptau la o socoteală.” Nu credeau în înviere și nici că Allah le răsplătește făpturilor binele și răul, așa că au neglijat faptele pentru Viața de Apoi.

„Și au tăgăduit cu totul semnele Noastre”: le-au tăgăduit limpede și fățiș. Dovezile limpezi au venit la ei, dar ei li s-au împotrivit cu îndârjire. „Noi am numărat totul într-o Carte”: puținul și multul, binele și răul, toate le-am consemnat în Tabla Păstrată. Nelegiuiții să nu-și închipuie că îi pedepsim pentru păcate pe care nu le-au săvârșit și nici că El pierde ceva dintre faptele lor ori uită din ele cât greutatea unui fir de praf. Preaînaltul a spus: „Cartea va fi pusă înainte și îi vei vedea pe nelegiuiți cuprinși de teama din pricina celor scrise în ea. Ei vor spune: Vai nouă! Ce este cu această Carte, care nu lasă nimic mic sau mare fără să-l fi numărat? Vor găsi de față tot ceea ce au făcut, iar Domnul tău nu nedreptățește pe nimeni” [al-Kahf 18:49].

„Gustați, așadar”, o, voi, cei care ați socotit adevărul minciună, această pedeapsă dureroasă și această umilire neîncetată! „Nu vă vom spori decât pedeapsa”: în fiecare clipă și în orice vreme, pedeapsa lor sporește. Acesta este cel mai aspru verset despre cât de grea este pedeapsa oamenilor Focului. Allah să ne ferească de el!

Versetele 31 la 36

După ce a amintit starea nelegiuiților, a amintit soarta celor cu teama de Allah, spunând: „Cei cu teamă de Allah vor avea parte de izbândă.” Aceștia s-au păzit de mânia Domnului lor, ținându-se de ascultarea față de El și ferindu-se de neascultare. Ei au parte de izbândă, de scăpare și de îndepărtare de Foc. În acel loc al izbândei vor avea „grădini”: livezi care cuprind felurite soiuri de arbori încărcați cu fructe, printre care țâșnesc râuri. Strugurii au fost amintiți în mod aparte datorită cinstei lor și mulțimii lor în acele grădini.

Acolo vor avea soții după dorințele sufletelor: „cu sânii împliniți”, adică femei ai căror sâni sunt dezvoltați și nu s-au lăsat, datorită tinereții, vigorii și prospețimii lor. „De aceeași vârstă” înseamnă că au aceeași vârstă sau vârste apropiate. De obicei, cele de aceeași vârstă se înțeleg și trăiesc bine împreună. Vârsta aceea, de treizeci și trei de ani, este vârsta la care tinerețea este cel mai deplin echilibrată.

„Și cupe pline”: pline de nectar delicios pentru cei care beau. „Nu vor auzi în ea nici vorbe deșarte”, adică vorbire fără folos, „nici minciuni”, adică păcat, după cum a spus Preaînaltul: „Nu vor auzi în ea nici vorbe deșarte, nici îndemn la păcat, ci numai cuvintele: Pace! Pace!” [al-Waqiah 56:25–26]. Allah le-a dăruit această răsplată bogată din harul și binefacerea Sa, „un dar din belșug”, pentru faptele lor, pe care Allah i-a ajutat să le împlinească și pe care le-a făcut o cale de a ajunge la cinstirea Sa.⁶²

Versetele 37 la 40

Cel care le-a dăruit aceste daruri este Domnul lor, „Domnul cerurilor și al pământului”, Cel care le-a creat și le-a rânduit. El este „Cel Milostiv”, a Cărui milă a cuprins totul. I-a crescut, a avut milă de ei și S-a purtat cu blândețe față de ei, până când au ajuns la ceea ce au dobândit.

Apoi a amintit măreția Sa și stăpânirea Sa cea mare în Ziua Învierii. Toate făpturile vor tăcea în Ziua aceea; nu vor vorbi și „nu-I vor putea adresa niciun cuvânt”, „afară de cel căruia Cel Milostiv îi va îngădui și care va spune ceea ce este drept”. Nimeni nu va vorbi decât cu aceste două condiții: Allah să-i îngăduie să vorbească, iar ceea ce spune să fie drept. Căci „aceea este Ziua adevărată”, în care falsitatea nu are trecere, iar minciuna nu folosește.

În Ziua aceea, „Duhul”, adică Jibril, pacea fie asupra lui, care este cel mai ales dintre îngeri, „și îngerii vor sta” cu toții „în rând”, supuși Lui. Nu vor vorbi decât cu îngăduința Sa. După ce a încurajat și a înspăimântat, a adus veste bună și a avertizat, a spus: „Cine voiește, să-și aleagă o cale de întoarcere către Domnul său”, adică prin fapte și o strădanie sinceră cu care să se întoarcă la El în Ziua Învierii.

„Noi v-am avertizat despre o pedeapsă apropiată”, fiindcă s-a apropiat și vine, iar tot ceea ce urmează să vină este aproape. „În Ziua în care omul va vedea ceea ce au trimis înainte mâinile sale”: acesta este lucrul care îl preocupă și la care caută scăpare. Să privească, așadar, în această lume la ceea ce a trimis înainte pentru Locuința statorniciei: „O, voi, cei care credeți! Temeți-vă de Allah! Fiecare suflet să privească la ceea ce a trimis înainte pentru ziua de mâine. Și temeți-vă de Allah! Allah știe bine ceea ce faceți...” [al-Hashr 59:18] și versetele care urmează. Dacă găsește bine, să-L laude pe Allah; iar dacă găsește altceva, să nu se învinovățească decât pe sine. De aceea, necredincioșii își vor dori moartea, din pricina regretului și a căinței cumplite. Îi cerem lui Allah să ne ocrotească de necredință și de tot răul. El este Darnic, Generos.

S-a încheiat.