Tafsir as-Saʿdī — Volumul 10

Sura al Fajr

Versetele 1 la 30

Revelată la Mecca

Versetele 1 la 5

Înțelesul aparent este că lucrul asupra căruia se depune jurământul este chiar cel prin care se jură. O asemenea folosire este îngăduită și întâlnită atunci când este vorba despre un lucru vădit și însemnat, cum este cazul aici. Allah Preaînaltul a jurat pe zori, care reprezintă sfârșitul nopții și începutul zilei, deoarece plecarea nopții și venirea zilei cuprind semne care arată desăvârșirea puterii lui Allah Preaînaltul și faptul că El rânduiește toate lucrurile, iar adorarea nu I se cuvine decât Lui. La ivirea zorilor are loc o rugăciune aleasă și măreață, pe care se cuvine ca Allah să jure. De aceea a jurat după aceea pe cele zece nopți. Potrivit părerii corecte, acestea sunt ultimele zece nopți din Ramadan sau primele zece nopți din Dhu al-Hijjah. Sunt nopți care cuprind zile alese, în care au loc acte de adorare și fapte de apropiere de Allah care nu se întâlnesc în altele.⁹¹

În cele zece nopți din Ramadan se află Noaptea Hotărârii, care este mai bună decât o mie de luni. În timpul zilelor lor se ține postul de la sfârșitul Ramadanului, unul dintre marii stâlpi ai Islamului. În cele zece zile din Dhu al-Hijjah are loc șederea la Arafah, în care Allah le dăruiește robilor Săi o iertare ce-l întristează pe Satana. Satana nu a fost văzut mai umilit și mai alungat decât în Ziua de Arafah⁹², din pricina pogorârii îngerilor și a milei lui Allah asupra robilor Săi pe care le vede. În aceste zile se îndeplinesc multe dintre riturile Hajjului și ale Umrei. Acestea sunt lucruri mărețe, vrednice ca Allah să jure pe ele. „Și pe noapte, când trece!”, adică atunci când înaintează și își lasă întunericul asupra robilor, iar ei se liniștesc, se odihnesc și își găsesc tihna, prin mila și înțelepciunea Lui, Preaînaltul. „Oare se află în acestea”, care au fost amintite, „un jurământ pentru cel înzestrat cu judecată?”, adică pentru cel care are minte. Da, chiar și o parte dintre acestea este de ajuns pentru cel care are o inimă sau își pleacă urechea și este cu luare-aminte.

Versetele 6 la 14

Allah Preaînaltul spune: „Oare nu ai văzut”, cu inima și cu înțelegerea ta, „ce a făcut” cu aceste neamuri răzvrătite: cu Ad, adică Iram, tribul cunoscut din Yemen, „cei cu stâlpi”, adică cei cu mare putere, trufie și tiranie? „Asemenea cărora nu au fost creați alții în ținuturi”, adică în toate ținuturile, în privința puterii și a tăriei. Este așa cum le-a spus profetul lor, Hud, pacea fie asupra lui: „Și amintiți-vă că El v-a făcut urmași după neamul lui Nuh și v-a sporit puterea trupului. Așadar, amintiți-vă de binefacerile lui Allah, poate că veți izbândi!” [Al-Araf 7:69].

„Și cu Thamud, cei care au tăiat stânca în vale”, adică în valea al-Qura. Prin puterea lor, ei au tăiat stâncile și și-au făcut locuințe în ele. „Și cu Faraon, cel cu țăruși”, adică stăpânul ostașilor care i-au întărit domnia așa cum țărușii întăresc ceea ce se dorește a fi susținut prin ei. „Care au întrecut măsura în ținuturi”; această descriere se referă la Ad, Thamud, Faraon și la cei care le-au urmat calea. Ei au întrecut măsura în ținuturile lui Allah și i-au vătămat pe robii lui Allah în religia și în viața lor lumească. De aceea a spus: „Și au înmulțit stricăciunea în ele”, adică săvârșirea necredinței și a ramurilor ei dintre feluritele păcate, precum și strădania de a lupta împotriva trimișilor și de a-i abate pe oameni de la calea lui Allah. Când au ajuns la un grad de răzvrătire care le-a atras pieirea, Allah a trimis asupra lor o parte din pedeapsa Sa și un bici de chin. „Cu adevărat, Domnul tău stă la pândă” față de cel care nu-L ascultă. El îi dă un scurt răgaz, apoi îl apucă așa cum apucă Cel Atotputernic, Cel Atotstăpânitor.

Versetele 15 la 20

Allah Preaînaltul vestește despre firea omului, așa cum este ea: el este neștiutor, nedrept și nu cunoaște urmările. El socotește că starea în care se află va continua și nu se va schimba. Crede că faptul că Allah îl cinstește în viața lumească și revarsă binefaceri asupra lui arată că este cinstit și apropiat de El. Iar dacă „îi micșorează mijloacele de trai”, adică i le restrânge astfel încât are numai cât îi ajunge, fără să-i prisosească, el crede că aceasta este o înjosire din partea lui Allah. Allah respinge această socoteală spunând: „Nicidecum!”. Nu oricine primește de la Mine binefaceri în această lume este cinstit la Mine și nu oricine căruia i-am restrâns mijloacele de trai este înjosit la Mine. Bogăția și sărăcia, belșugul și strâmtorarea sunt o încercare și o testare din partea lui Allah pentru robii Săi, ca să vadă cine va răspunde prin recunoștință și răbdare, pentru a-i dărui o răsplată îmbelșugată, și cine nu va face aceasta, pentru a-l trece prin chinul cel greu.

De asemenea, faptul că preocuparea robului se oprește numai la dorințele sale arată o slăbiciune a râvnei. De aceea, Allah i-a mustrat pentru lipsa lor de grijă față de starea făpturilor nevoiașe, spunând: „Nicidecum! Dimpotrivă, voi nu-l cinstiți pe orfan”, care și-a pierdut tatăl și pe cel care îi câștigă traiul și are nevoie să-i fie mângâiată inima și să fie tratat cu bunătate. Voi nu-l cinstiți, ci îl înjosiți. Aceasta arată lipsa milei din inimile voastre și lipsa dorinței de a face bine. „Și nu vă îndemnați unii pe alții să-l hrăniți pe sărman”, adică nu vă încurajați reciproc să-i hrăniți pe cei nevoiași, dintre săraci și sărmani. Aceasta se întâmplă din pricina zgârceniei față de bunurile lumești și a iubirii puternice pentru ele, care s-a statornicit în inimi.

De aceea a spus: „Și mâncați moștenirea”, adică averea lăsată în urmă, „înghițind-o în întregime”, cu lăcomie, fără să lăsați nimic din ea. „Și iubiți averea cu o dragoste mare”, adică foarte puternică. Aceasta este asemenea cuvintelor Sale: „Dar voi alegeți viața lumească, deși Viața de Apoi este mai bună și mai dăinuitoare” [Al-Ala 87:16-17] și: „Nicidecum! Dimpotrivă, voi iubiți viața grabnică și lăsați deoparte Viața de Apoi” [Al-Qiyamah 75:20-21].

Versetele 21 la 30

„Nicidecum!”, adică nu tot ceea ce iubiți dintre averi și plăcerile pentru care vă întreceți unii cu alții va rămâne pentru voi. Înaintea voastră se află o zi măreață și o spaimă cumplită, în care pământul, munții și tot ceea ce se află pe ei vor fi sfărâmate, până când pământul va deveni o câmpie netedă, fără adâncituri și fără ridicături. Allah va veni în umbre de nori pentru a judeca între robii Săi, iar toți îngerii cei nobili, locuitorii cerurilor, vor veni „rând după rând”: îngerii fiecărui cer vor veni într-un rând și vor înconjura făpturile aflate sub ei. Aceste rânduri sunt rânduri de supunere și smerenie înaintea Împăratului, Cel Atotstăpânitor. „Și în Ziua aceea va fi adus Iadul”, condus de îngeri cu lanțuri. Când se vor petrece aceste lucruri, „atunci omul își va aduce aminte” de binele și răul pe care le-a trimis înainte. „Dar la ce-i va mai folosi aducerea-aminte?”: timpul ei va fi trecut și prilejul ei se va fi dus. Atunci, plin de regret pentru neglijența sa față de Allah, „va spune: O, de-aș fi trimis ceva înainte pentru viața mea!”, adică o faptă bună pentru viața mea veșnică și nepieritoare. Este asemenea cuvintelor Sale: „Va spune: O, de-aș fi urmat o cale împreună cu Trimisul! Vai mie! De nu l-aș fi luat pe cutare drept prieten apropiat!” [Al-Furqan 25:27-28]. Aceasta dovedește că viața pe care trebuie să ne străduim să o dobândim, să o desăvârșim și să-i întregim desfătările este viața din sălașul statorniciei, fiindcă acela este sălașul veșniciei și al dăinuirii.

„În Ziua aceea nimeni nu va pedepsi asemenea pedepsei Lui” pe cel care a neglijat acea Zi și a uitat să lucreze pentru ea. „Și nimeni nu va lega asemenea legării Lui”: ei vor fi legați în lanțuri de foc, târâți pe fețe în apă clocotită, apoi arși în Foc. Aceasta este răsplata nelegiuiților.

Cât despre cel care a crezut în Allah, și-a găsit liniștea în El și i-a crezut pe trimișii Săi, lui i se va spune: „O, tu, suflet liniștit”, liniștit prin pomenirea lui Allah, odihnit în iubirea Lui și care și-a găsit bucuria în El, „întoarce-te la Domnul tău”, Cel care te-a crescut prin binefacerile Sale și a revărsat asupra ta bunătatea Sa, prin care ai devenit unul dintre cei apropiați și iubiți de El, „mulțumit și primit cu mulțumire”: mulțumit de Allah și de răsplata cu care te-a cinstit, iar Allah mulțumit de tine. „Intră printre robii Mei și intră în Paradisul Meu!” Aceste cuvinte îi sunt adresate sufletului în Ziua Învierii și îi sunt adresate și în timpul agoniei și al morții.

Laudă lui Allah, Stăpânul lumilor!