Tafsir as-Saʿdī — Volumul 10

Sura al Mursalat

Versetele 1 la 50

Revelată la Mecca

Versetele 1 la 15

Preaînaltul S-a jurat asupra învierii și răsplății pentru fapte pe „cei trimiși cu bine”. Aceștia sunt îngerii pe care Allah Preaînaltul îi trimite pentru a împlini hotărârile Sale privitoare la făpturi și la rânduirea lumii, precum și poruncile Sale religioase și revelația Sa către trimișii Săi. Cuvântul „cu bine” arată starea celor trimiși: sunt trimiși cu binele, înțelepciunea și folosul, nu cu răul și cu ceea ce este fără rost. „Pe cei care se avântă cu putere”: și aceștia sunt îngerii pe care Allah Preaînaltul îi trimite. I-a descris prin graba lor de a-I împlini porunca și prin repeziciunea cu care o pun în aplicare, asemenea unui vânt puternic. Sau cei care se avântă cu putere sunt vânturile puternice care suflă repede.

„Pe cei care răspândesc”: este posibil ca aici să fie avuți în vedere îngerii, care răspândesc ceea ce li s-a încredințat să răspândească, ori norii prin care Allah răspândește viața pe pământ, înviorându-l după moartea sa. „Pe cei care aduc aducerea-aminte”: sunt îngerii care aduc cea mai nobilă dintre porunci, aducerea-aminte prin care Allah arată milă față de robii Săi și le amintește lucrurile folositoare și cele de care au nevoie. Ei o transmit trimișilor „pentru înlăturarea oricărei scuze ori pentru avertizare”: pentru a înlătura scuza oamenilor și a-i avertiza asupra primejdiilor care îi așteaptă. Astfel, le sunt tăiate scuzele și nu mai au nicio dovadă împotriva lui Allah.

„Ceea ce vi se făgăduiește”, adică învierea și răsplata pentru fapte, „se va petrece negreșit”: împlinirea sa este hotărâtă, fără nicio îndoială și fără nicio nesiguranță.

Când se va petrece, lumea va fi supusă unei schimbări, iar grozăviile cumplite vor tulbura inimile și vor spori apăsarea. Stelele se vor stinge, adică se vor risipi și vor părăsi locurile lor. Munții vor fi spulberați și vor deveni asemenea pulberii împrăștiate. Ei și pământul vor ajunge un șes neted, în care nu vei vedea nici adâncitură, nici ridicătură. Acea Zi este Ziua în care trimișilor li se va stabili sorocul și pentru care au fost amânați, ca să se hotărască între ei și popoarele lor. De aceea a spus: „Pentru ce Zi au fost amânați?” Întrebarea arată măreția, gravitatea și spaima acelei Zile. Apoi a răspuns prin cuvintele: „Pentru Ziua Hotărârii”, adică pentru a se face deosebirea între făpturi și pentru a i se cere socoteală fiecărei făpturi în parte.

Apoi l-a amenințat pe cel care socotește această Zi minciună, spunând: „Vai, în Ziua aceea, de cei care au socotit adevărul minciună!” Cât de mare va fi regretul lor, cât de aspră pedeapsa și cât de rău locul în care se vor întoarce! Allah i-a înștiințat și S-a jurat pentru ei, dar ei nu L-au crezut. De aceea au meritat pedeapsa cumplită.

Versetele 16 la 19

Oare nu i-am nimicit pe cei care au socotit adevărul minciună înaintea voastră? După ei îi nimicim și pe cei de mai târziu care l-au socotit minciună. Aceasta este rânduiala Sa din trecut și din viitor pentru fiecare nelegiuit: pedeapsa este de neocolit. De ce nu luați învățătură din ceea ce vedeți și auziți? „Vai, în Ziua aceea, de cei care au socotit adevărul minciună”, după ce au fost martori la semnele limpezi, la pedepse și la pildele de pedepsire!

Versetele 20 la 24

Oare nu v-am creat, o, oameni, „dintr-o apă neînsemnată”, adică de cea mai mică însemnătate, care a ieșit dintre șira spinării și coaste, până când Allah a așezat-o „într-un loc statornic”? Acesta este pântecele, în care ea se așează și crește, „până la un soroc cunoscut”, adică până la un timp hotărât. „Am hotărât”: am rânduit și am îngrijit acel făt în întunecimile acelea, trecându-l de la picătură la cheag și de la cheag la bucată de carne, până când Allah l-a făcut un trup și a fost insuflat în el duhul. Unii mor înainte de aceasta. „Iar Noi suntem cei mai buni în a hotărî”: prin aceasta Își aduce laudă Sieși, Celui Preasfânt, fiindcă hotărârea Sa urmează înțelepciunea Sa și este vrednică de laudă. „Vai, în Ziua aceea, de cei care au socotit adevărul minciună”, după ce Allah le-a lămurit semnele și le-a arătat învățăturile și dovezile limpezi!

Versetele 25 la 28

Oare nu v-am dăruit harul și binefacerea Noastră, supunând pământul pentru folosul vostru și făcându-l un loc care vă cuprinde, „vii”, în locuințe, „și morți”, în morminte? Așa cum locuințele și palatele sunt dintre binefacerile și darurile lui Allah față de robii Săi, tot astfel mormintele sunt o milă pentru ei și o acoperire, pentru ca trupurile lor să nu rămână descoperite fiarelor și altor vietăți.

„Am așezat pe el munți trainici și înalți”: munți care întăresc pământul, ca să nu se clatine cu locuitorii săi. Allah l-a întărit prin munții trainici și înalți, adică mari în înălțime și în lățime. „Și v-am dat să beți apă dulce”, adică dulce și plăcută. Preaînaltul a spus: „Vedeți voi apa pe care o beți? Voi ați pogorât-o din nori sau Noi suntem Cei care o pogorâm? Dacă am voi, am face-o sărată. De ce nu sunteți recunoscători?” [al-Waqiah 56:68–70]. „Vai, în Ziua aceea, de cei care au socotit adevărul minciună”, deși Allah le-a arătat binefacerile pe care numai El le dăruiește și cu care i-a deosebit, iar ei le-au întâmpinat cu tăgăduire!

Versetele 29 la 34

Aceasta face parte din nenorocirea pregătită pentru nelegiuiții care socotesc adevărul minciună: în Ziua Învierii li se va spune: „Mergeți către ceea ce socoteați minciună!” Apoi a lămurit prin cuvintele Sale: „Mergeți către o umbră cu trei ramuri”, adică spre umbra focului Gheenei, în mijlocul căreia se deosebesc trei ramuri: părți de foc care o cuprind pe rând, se succedă asupra ei și se adună în jurul ei. Umbra aceea nu este răcoroasă: în ea nu se află nici odihnă, nici liniște. „Nici nu vă apără de flacără”, pe cel care rămâne în ea. Dimpotrivă, flacăra îl înconjoară din dreapta, din stânga și din toate părțile, după cum a spus Preaînaltul: „Deasupra lor vor fi straturi de foc și dedesubtul lor, alte straturi” [az-Zumar 39:16]; „Pentru ei va fi un așternut din Gheena și deasupra lor, învelitori. Așa îi răsplătim Noi pe cei nedrepți” [al-Araf 7:41].

Apoi a amintit mărimea scânteilor focului, care arată cât de mare, de groaznic, de înspăimântător și de urât la vedere este el. A spus: „Ea aruncă scântei cât palatele, de parcă ar fi cămile gălbui”, adică acele cămile negre a căror culoare bate în gălbui. Aceasta arată că focul este întunecat în flăcările, jăraticul și scânteile sale, că este negru, urât la vedere și foarte fierbinte. Îi cerem lui Allah să ne ocrotească de el și de faptele care apropie de el. „Vai, în Ziua aceea, de cei care au socotit adevărul minciună!”

Versetele 35 la 40

Această Zi mare și aspră pentru cei care au socotit adevărul minciună este o Zi în care ei nu vor vorbi, din pricina fricii și a spaimei cumplite. „Și nici nu li se va îngădui să se dezvinovățească”: scuza lor nu va fi primită, chiar dacă ar aduce scuze. „În Ziua aceea, celor care au fost nedrepți nu le va folosi dezvinovățirea și nu li se va cere să caute mulțumirea” [ar-Rum 30:57].

„Aceasta este Ziua Hotărârii. V-am adunat pe voi și pe cei dintâi”, pentru a face deosebirea între voi și a judeca între făpturi. „Dacă aveți vreo viclenie”, prin care să puteți ieși din stăpânirea Mea și să scăpați de pedeapsa Mea, „atunci uneltiți împotriva Mea!” Nu aveți nicio putere și nicio autoritate, după cum a spus Preaînaltul: „O, voi, adunare a ginnilor și a oamenilor! Dacă puteți să treceți dincolo de hotarele cerurilor și ale pământului, atunci treceți! Dar nu veți trece decât cu o putere” [ar-Rahman 55:33]. În Ziua aceea, șiretlicurile celor nedrepți vor fi zădărnicite, viclenia și uneltirea lor vor dispărea, iar ei se vor supune pedepsei lui Allah. Li se va arăta că au mințit atunci când au socotit adevărul minciună. „Vai, în Ziua aceea, de cei care au socotit adevărul minciună!”

Versetele 41 la 45

După ce a amintit pedeapsa celor care au socotit adevărul minciună, a amintit răsplata celor care fac binele. A spus: „Cei cu teamă de Allah”, adică aceia care se feresc să socotească adevărul minciună, ceea ce cuprinde recunoașterea adevărului prin cuvintele, faptele și purtările lor. Aceasta nu se împlinește decât prin îndeplinirea obligațiilor și părăsirea lucrurilor interzise. Ei vor fi „printre umbre”, datorită mulțimii arborilor de felurite soiuri, înfloriți și frumoși, „și izvoare” curgătoare, de Salsabil, nectar și altele, „și fructe dintre cele pe care le doresc”, adică dintre cele mai alese și mai plăcute fructe.

Li se va spune: „Mâncați și beți”, din mâncărurile îmbietoare și băuturile delicioase, „cu plăcere”, fără nimic care să micșoreze ori să tulbure desfătarea. Plăcerea lor nu este deplină decât atunci când mâncarea și băutura sunt lipsite de orice neajuns sau lipsă și când ei sunt încredințați că acestea nu se întrerup și nu dispar. „Pentru ceea ce ați făcut”: faptele voastre sunt cauza care va duce la Grădinile desfătărilor statornice. Așa este pentru oricine face bine în adorarea lui Allah și face bine robilor lui Allah. De aceea a spus: „Astfel îi răsplătim Noi pe cei care fac binele. Vai, în Ziua aceea, de cei care au socotit adevărul minciună!” Chiar dacă nenorocirea aceea nu ar însemna decât pierderea acestei desfătări, tot ar fi de ajuns ca tristețe și lipsire.

Versetele 46 la 50

Aceasta este o amenințare și un avertisment pentru cei care socotesc adevărul minciună: chiar dacă au mâncat și au băut în această lume, s-au bucurat de plăceri și au neglijat faptele care apropie de Allah, ei sunt nelegiuiți și vor primi ceea ce merită nelegiuiții. Plăcerile le vor fi întrerupte și vor rămâne asupra lor urmările rele. Din nelegiuirea lor face parte faptul că, atunci când li se poruncește rugăciunea, care este cea mai nobilă dintre formele de adorare, și „li se spune: Plecați-vă în rugăciune!”, ei refuză. Ce nelegiuire ar putea fi mai mare decât aceasta și ce tăgăduire s-ar putea adăuga peste ea? „Vai, în Ziua aceea, de cei care au socotit adevărul minciună!”

Din nenorocirea lor face parte și faptul că li se închid porțile reușitei și sunt lipsiți de orice bine. Căci, dacă socotesc minciună acest Coran, care se află la cea mai înaltă treaptă a adevărului și a certitudinii, în chip absolut, „în ce cuvânt de după acesta vor mai crede”? În falsitate, care este întocmai așa cum o arată numele, fără să aibă nici măcar un temei îndoielnic, cu atât mai puțin o dovadă? Sau în vorbele vreunui asociator mincinos și păcătos în chip vădit? După lumina limpede nu mai sunt decât întunecimi adânci. După adevărul susținut de dovezi și argumente hotărâtoare nu mai sunt decât născocirea fățișă și minciuna vădită, care nu se potrivesc decât celui vrednic de ele. Vai lor, cât de orbi sunt! Vai lor, cât de pierduți și de nefericiți sunt! Îi cerem lui Allah iertare și ocrotire. El este Darnic, Generos.

S-a încheiat.