Tafsir as-Saʿdī — Volumul 10

Sura at Takwir

Versetele 1 la 29

Revelată la Mecca

Versetele 1 la 14

Adică atunci când se vor petrece aceste lucruri înfricoșătoare, făpturile se vor deosebi unele de altele și fiecare va ști ce a pregătit pentru Viața de Apoi și ce a adus cu sine, bine sau rău. Aceasta fiindcă, în Ziua Învierii, soarele va fi înfășurat, adică strâns și învelit, iar luna își va pierde lumina; ambele astre vor fi aruncate în Foc. „Când stelele își vor pierde strălucirea”: se vor schimba și se vor împrăștia de pe orbitele lor. „Când munții vor fi puși în mișcare”: vor deveni grămezi de nisip curgător, apoi asemenea lânii scărmănate, după care se vor schimba și vor deveni pulbere risipită, fiind îndepărtați din locurile lor.⁶⁸

„Când cămilele gestante vor fi părăsite”: în Ziua aceea, oamenii își vor părăsi cele mai de preț averi, pe care le îngrijeau și le păzeau mereu. Va veni asupra lor ceva care îi va face să uite de ele. Prin cămilele gestante a arătat cămilele care sunt urmate de puii lor, cele mai de preț averi ale arabilor de atunci. Acest înțeles cuprinde tot ceea ce este prețios.⁶⁹

„Când fiarele vor fi adunate⁷⁰”: vor fi strânse pentru Ziua Învierii, pentru ca Allah să facă dreptate între ele și să le arate robilor desăvârșirea dreptății Sale. Va face dreptate chiar și oii fără coarne împotriva celei cu coarne, apoi i se va spune: „Fă-te țărână!⁷¹” „Când mările vor fi aprinse”: vor fi aprinse și, în ciuda măreției lor, vor deveni un foc arzător.

„Când sufletele vor fi puse alături de cele asemenea lor”: fiecare făptuitor va fi alăturat unuia asemenea lui. Cei drepți vor fi adunați cu cei drepți, iar nelegiuiții cu nelegiuiții; credincioșii vor fi însoțiți cu hurii cu ochi mari, iar necredincioșii cu diavolii. Aceasta este asemenea cuvintelor Preaînaltului: „Cei care nu au crezut vor fi mânați în cete spre Gheena” [az-Zumar 39:71], „iar cei care s-au temut de Domnul lor vor fi mânați în cete spre Paradis” [az-Zumar 39:73] și „Adunați-i pe cei care au fost nedrepți și pe cei asemenea lor!” [as-Saffat 37:22].

„Când fetița îngropată de vie va fi întrebată”: aceasta este ceea ce făceau oamenii neștiutori din vremea ignoranței, îngropându-și fiicele de vii fără altă pricină decât teama de sărăcie. Ea va fi întrebată „pentru ce păcat a fost ucisă”. Se știe că nu are niciun păcat, însă această întrebare este o mustrare și o dojană pentru ucigașii ei. „Când foile”, care cuprind faptele bune și rele săvârșite de oameni, „vor fi deschise”: vor fi desfășurate și împărțite celor cărora le aparțin. Unul își va lua cartea în mâna dreaptă, iar altul o va lua în mâna stângă ori din spatele său.⁷²

„Când cerul va fi îndepărtat”: înlăturat, după cum a spus Preaînaltul: „În Ziua în care cerul se va despica, arătând norii” [al-Furqan 25:25], „în Ziua în care vom înfășura cerul așa cum se înfășoară sulul cu scrieri” [al-Anbiya 21:104] și „Întregul pământ va fi în Pumnul Lui în Ziua Învierii, iar cerurile vor fi înfășurate în Dreapta Sa” [az-Zumar 39:67]. „Când Iadul va fi întețit”: focul său va fi aprins, va arde cu putere și se va învăpăia cum nu se învăpăiase înainte. „Și când Paradisul va fi apropiat”: adus aproape de cei cu teama de Allah.

„Fiecare suflet va ști”: toate sufletele, căci forma nehotărâtă apare într-o exprimare condițională. „Ce a adus cu sine”: faptele pe care le-a săvârșit și pe care le va găsi de față, după cum a spus Preaînaltul: „Și vor găsi de față tot ceea ce au făcut” [al-Kahf 18:49].

Aceste înfățișări prin care Allah a descris Ziua Învierii tulbură inimile, sporesc neliniștea, fac trupurile să tremure și răspândesc frică. Îi îndeamnă pe cei cu minte să se pregătească pentru acea Zi și îi opresc de la tot ceea ce atrage mustrarea. De aceea, unii dintre predecesorii dreptcredincioși au spus: Cine dorește să privească Ziua Învierii ca și cum ar vedea-o cu ochii săi să cugete la sura „Când soarele va fi înfășurat”.

Versetele 15 la 29

Allah Preaînaltul a jurat „pe cele care se retrag”: astrele care se retrag, adică rămân în urma mișcării obișnuite a astrelor spre răsărit. Acestea sunt cele șapte astre rătăcitoare: soarele, luna, Venus, Jupiter, Marte, Saturn și Mercur. Ele au două mișcări: una spre apus, împreună cu celelalte astre și cu sfera cerească, și una potrivnică acesteia, spre răsărit, proprie numai acestor șapte. Allah a jurat pe ele în starea retragerii lor, adică a rămânerii în urmă, în starea mișcării lor și în starea ascunderii lor, adică atunci când nu se văd ziua. Este posibil să fie vorba despre toate astrele rătăcitoare și despre altele.

„Pe noapte, când se așterne”: când vine; s-a spus și că înseamnă când se retrage. „Și pe dimineață, când răsuflă”: când se ivesc semnele dimineții și lumina se revarsă puțin câte puțin, până când se întregește și răsare soarele.

Acestea sunt semne mărețe. Allah a jurat pe ele pentru a arăta temeinicia transmiterii Coranului, măreția lui și paza lui de orice diavol alungat. A spus: „Acesta este cuvântul unui trimis nobil”: Jibril, pacea fie asupra lui, care l-a coborât de la Allah Preaînaltul, după cum a spus: „El este o revelație de la Domnul lumilor. Cu el a coborât Duhul cel vrednic de încredere asupra inimii tale, pentru ca tu să fii dintre avertizatori” [ash-Shuara 26:192–194]. Allah l-a descris ca nobil datorită caracterului său ales și numeroaselor însușiri lăudabile. El este cel mai de seamă dintre îngeri și cel mai înalt în rang înaintea Domnului său.

„Înzestrat cu putere”: pentru a îndeplini ceea ce Allah i-a poruncit. Din puterea lui face parte faptul că a răsturnat locuințele neamului lui Lut asupra lor și i-a nimicit. „La Stăpânul Tronului”: Jibril este apropiat de Allah, are un rang înalt și o cinste pe care Allah i-a dăruit-o numai lui. „Cu rang înalt”: are o poziție și un rang mai presus de rangurile tuturor îngerilor.

„Ascultat acolo”: Jibril este ascultat în adunarea cea de sus, deoarece se numără printre îngerii apropiați de Allah. Porunca sa este îndeplinită și părerea lui este urmată. „Și vrednic de încredere”: el este înzestrat cu loialitate și îndeplinește ceea ce i s-a poruncit, fără să adauge, să scadă ori să treacă dincolo de hotarul care i-a fost pus. Toate acestea arată cinstea Coranului înaintea lui Allah, căci l-a trimis prin acest înger nobil, descris prin aceste însușiri desăvârșite. În mod obișnuit, regii nu trimit pe cineva de mare cinste decât pentru cele mai însemnate însărcinări și pentru cele mai nobile mesaje.⁷³

După ce a amintit vrednicia trimisului dintre îngeri, care a adus Coranul, a amintit vrednicia trimisului dintre oameni, asupra căruia a coborât Coranul și care i-a chemat pe oameni la el. A spus: „Tovarășul vostru”, Muhammad, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui, „nu este nebun”, așa cum spun dușmanii care îi tăgăduiesc misiunea și pun pe seama lui afirmații prin care vor să discrediteze ceea ce a adus. Dimpotrivă, el are mintea cea mai desăvârșită dintre oameni, judecata cea mai temeinică și vorbirea cea mai adevărată.

„El l-a văzut la orizontul limpede”: Muhammad, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui, l-a văzut pe Jibril, pacea fie asupra lui, la orizontul limpede, adică la cea mai înaltă întindere pe care o cuprinde privirea.⁷⁴

„Și nu este zgârcit cu cele nevăzute”: în privința celor revelate lui de Allah, el nu poate fi învinuit că ar adăuga, ar scădea sau ar tăinui vreo parte. El este cel vrednic de încredere pentru locuitorii cerului și ai pământului, care a transmis mesajele Domnului său cu deplină limpezime. Nu a fost zgârcit cu nimic față de bogat sau sărac, conducător sau supus, bărbat sau femeie, locuitor al orașului sau beduin. De aceea, Allah l-a trimis într-o comunitate neștiutoare, lipsită de carte, iar el nu a murit până când aceștia nu au devenit învățați devotați Domnului și cunoscători desăvârșiți. La ei se află culmea științelor și cea mai înaltă pricepere în desprinderea înțelesurilor subtile; ei sunt învățătorii, iar alții nu pot spera la mai mult decât să le fie ucenici.

„Acesta nu este cuvântul unui diavol alungat”: după ce a amintit măreția Cărții Sale și vrednicia ei prin menționarea celor doi trimiși nobili prin mijlocirea cărora a ajuns la oameni, și după ce i-a lăudat așa cum i-a lăudat, a înlăturat de la ea orice neajuns sau lipsă care i-ar putea știrbi adevărul. A spus: „Acesta nu este cuvântul unui diavol alungat”: aflat la cea mai mare depărtare de Allah și de apropierea Sa.

„Atunci, încotro vă îndreptați?”: cum vă poate trece prin minte așa ceva? Unde v-a plecat judecata, de ați pus adevărul aflat pe treapta cea mai înaltă a sincerității pe aceeași treaptă cu minciuna, care este lucrul cel mai josnic și mai ticălos? Nu este aceasta decât o răsturnare a adevărurilor!

„El nu este decât o aducere aminte pentru lumi”: prin el își amintesc de Domnul lor, de însușirile Sale desăvârșite și de faptul că El este mai presus de neajunsuri, de vicii și de asemănarea cu alții. Prin el își amintesc poruncile, interdicțiile și înțelepciunile lor, precum și hotărârile privitoare la destin, Legea revelată și răsplătire. El le amintește, în ansamblu, cele de folos în ambele vieți; lucrând potrivit lui, dobândesc fericirea în amândouă.

„Pentru cel dintre voi care voiește să urmeze calea cea dreaptă”, după ce i s-au lămurit deosebirile dintre calea cea dreaptă și rătăcire, dintre călăuzire și pierzanie. „Însă voi nu voiți decât dacă voiește Allah, Domnul lumilor”: voința Sa se împlinește și nimic nu i se poate împotrivi și nimic nu o poate opri. Acest verset și cele asemenea lui sunt un răspuns pentru cele două grupări: qadariții care neagă predestinarea și qadariții care susțin constrângerea, după cum s-a arătat mai înainte prin alte versete asemenea lui. Allah știe mai bine și Lui I se cuvine laudă.