Tafsir as-Saʿdī — Volumul 10

Sura al Alaq

Versetele 1 la 19

Revelată la Mecca

Versetele 1 la 19

Această sură este prima dintre surele coranice pogorâtă asupra Trimisului lui Allah, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui. Ea i-a fost pogorâtă la începutul profeției, pe când nu știa ce este Cartea și nici credința. Jibril, pacea și binecuvântarea fie asupra lui, a venit la el cu mesajul și i-a poruncit să citească. El s-a împotrivit, spunând: „Eu nu știu să citesc”¹⁰². Jibril a stăruit până când a citit. Atunci Allah a pogorât asupra lui: „Citește în numele Domnului tău, care a creat”, adică toate făpturile.

Apoi l-a amintit în mod deosebit pe om și a pomenit începutul creării lui, „dintr-un cheag de sânge”. Cel care l-a creat pe om și a purtat de grijă rânduirii sale trebuie neapărat să-l îndrume prin porunci și interdicții, trimițând trimișii și pogorând cărțile. De aceea, după porunca de a citi, a fost amintită crearea omului.

Apoi El a spus: „Citește! Iar Domnul tău este Cel mai Generos”. Adică are atribute multe și cuprinzătoare, multă generozitate și binefacere și o dărnicie întinsă. Din generozitatea Sa face parte faptul că i-a învățat pe oameni felurile cunoașterii. „Cel care l-a învățat prin condei, l-a învățat pe om ceea ce nu știa.” Preaînaltul l-a scos din pântecele mamei sale fără să știe nimic, i-a dat auzul, văzul și inima și i-a înlesnit mijloacele cunoașterii. L-a învățat Coranul, l-a învățat înțelepciunea și l-a învățat prin condeiul cu care se păstrează cunoștințele și se consemnează drepturile, iar scrierile devin pentru oameni mesageri care țin locul vorbirii lor. A Lui sunt lauda și binefacerea, pentru că le-a dăruit robilor Săi aceste binefaceri, pe care ei nu le pot răsplăti și pentru care nu pot mulțumi îndeajuns. Apoi le-a dăruit bunăstare și belșug în mijloacele de trai.

Însă omul, din neștiința și nedreptatea sa, atunci când se vede bogat, întrece măsura, se poartă nedrept și se răzvrătește împotriva călăuzirii. Uită că „la Domnul” său „va fi întoarcerea” și nu se teme de răsplată. Mai mult, poate ajunge să părăsească el însuși călăuzirea și să-i cheme și pe alții să o părăsească, oprind de la rugăciune, care este cea mai bună dintre faptele credinței.

Allah îi spune acestui răzvrătit și trufaș: „Ai văzut”, tu, cel care îl oprești pe rob atunci când se roagă, „dacă acesta”, robul care se roagă, „este pe calea cea dreaptă”, cunoscând adevărul și lucrând după el, „sau poruncește” altuia „teama de Allah”? Oare se cuvine să fie oprit cel care are o asemenea însușire? Oare oprirea lui nu este una dintre cele mai mari împotriviri față de Allah și dintre cele mai mari războiri împotriva adevărului? Căci oprirea nu se îndreaptă decât spre cel care el însuși nu este călăuzit sau care le poruncește altora contrariul temerii de Allah. „Ai văzut dacă acela”, cel care oprește, „tăgăduiește” adevărul „și întoarce spatele” poruncii? Oare nu se teme de Allah și de pedeapsa Lui? „Oare nu știe că Allah vede” ceea ce lucrează și face?

Apoi l-a amenințat, dacă stăruie în starea sa, spunând: „Nicidecum! Dacă nu încetează” ceea ce spune și face, „îl vom apuca de partea din față a capului”, adică îl vom apuca cu putere de partea din față a capului. Aceasta merită o asemenea pedeapsă, căci este „partea din față a unui cap mincinos și păcătos”: mincinos în vorbele sale și păcătos în faptele sale.

„Să-i cheme”, așadar, acesta, asupra căruia s-a adeverit pedeapsa, „pe cei din adunarea sa”, adică pe cei care stau împreună cu el, pe însoțitorii săi și pe cei din jurul lui, ca să-l ajute împotriva a ceea ce a căzut asupra lui. „Noi îi vom chema pe păzitorii Iadului”, adică pe păzitorii Gheenei, pentru a-l apuca și a-l pedepsi. Să vadă atunci care dintre cele două părți este mai puternică și mai capabilă! Aceasta este starea celui care oprește și pedeapsa cu care a fost amenințat.

Cât despre cel oprit, Allah i-a poruncit să nu dea atenție acestui om care îl oprește și să nu se supună opririi sale. El a spus: „Nicidecum! Nu-i da ascultare”, căci el nu poruncește decât ceea ce aduce pierdere. „Ci prosternează-te” înaintea Domnului tău „și apropie-te” de El prin prosternare și prin celelalte feluri de ascultare și fapte de apropiere, fiindcă toate acestea te apropie de mulțumirea Sa și de El. Aceasta este o regulă generală pentru oricine oprește de la bine și pentru oricine este oprit de la el, chiar dacă versetele au fost pogorâte cu privire la Abu Jahl, când l-a oprit pe Trimisul lui Allah, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui, de la rugăciune, l-a chinuit și i-a pricinuit suferința.¹⁰³

S-a încheiat. Laudă lui Allah, Domnul lumilor.