Tafsir as-Saʿdī — Volumul 10

Sura Nuh

Versetele 1 la 28

Pacea fie asupra lui Nuh. Revelată la Mecca

Versetele 1 la 28

Comentariul versetelor 1 la 4

Allah nu a amintit în această sură decât istoria lui Nuh, datorită îndelungatei sale șederi în mijlocul neamului său, chemării sale repetate la Unicitatea lui Allah și opririi lor de la asocierea de parteneri Lui.

El a vestit că l-a trimis pe Nuh la neamul său, din milă față de ei și pentru a-i avertiza asupra unei pedepse dureroase, ca nu cumva, stăruind în necredință, să fie nimiciți de Allah pentru totdeauna și supuși unei pedepse veșnice.

Nuh, pacea fie asupra lui, s-a supus acestei porunci și s-a grăbit să împlinească porunca lui Allah. El a spus: „O, neam al meu! Eu sunt pentru voi un avertizator limpede”, adică avertizarea mea este clară. Aceasta datorită faptului că el a lămurit lucrurile asupra cărora îi avertiza, cele de la care îi oprea și mijloacele prin care putea fi dobândită mântuirea. El le-a explicat toate acestea pe deplin, apoi le-a arătat temelia chemării sale și le-a poruncit-o, spunând: „Adorați-L pe Allah și temeți-vă de El!” Aceasta înseamnă să-I închine numai Lui adorarea, să afirme Unicitatea Sa și să se îndepărteze de asocierea de parteneri Lui, de căile și mijloacele care duc la ea. Dacă se tem de Allah, El le iartă păcatele; iar dacă le iartă păcatele, ei sunt salvați de pedeapsă și dobândesc răsplata.

„Și vă va da răgaz până la un termen hotărât”, adică vă va lăsa să vă bucurați de această lume și va îndepărta pieirea de voi până la un termen hotărât. Durata șederii în această lume este stabilită prin hotărârea și predestinarea lui Allah, până la un timp limitat. Bucuria lumească nu este veșnică, fiindcă moartea este inevitabilă. De aceea, El a spus: „Când vine termenul hotărât de Allah, el nu mai poate fi amânat. Dacă ați ști”, nu ați fi refuzat credința în Allah și nu v-ați fi împotrivit adevărului.⁴⁴

Comentariul versetelor 5 la 9

Ei nu au răspuns chemării lui și nu s-au supus poruncii sale. Atunci el s-a plâns Domnului său, spunând: „Doamne, mi-am chemat neamul noaptea și ziua, dar chemarea mea nu le-a sporit decât fuga”, adică fuga de adevăr și întoarcerea de la el. Așadar, chemarea nu le-a adus niciun folos, fiindcă folosul chemării constă în atingerea scopului urmărit, în întregime sau măcar în parte.

„De fiecare dată când i-am chemat, ca Tu să-i ierți”, adică i-am chemat pentru ca ei să răspundă. Dacă ar fi răspuns, Tu i-ai fi iertat, iar aceasta era numai spre binele lor. Însă ei au refuzat orice în afara stăruirii în neadevărul lor și a fugii de adevăr. „Și-au pus degetele în urechi”, ca să nu audă ceea ce le spunea profetul lor, Nuh, pacea fie asupra lui. „S-au acoperit cu veșmintele lor”, adică s-au învăluit într-un acoperământ care să-i ascundă, îndepărtându-se de adevăr și urându-l. „Au stăruit” în necredință și în răul lor „și s-au arătat foarte trufași” față de adevăr. Astfel, răul lor a sporit, iar binele lor s-a îndepărtat.

„Apoi i-am chemat cu glas tare”, astfel încât toți să audă. „Apoi le-am vorbit în public și le-am vorbit în taină.” Toate acestea arată stăruința și sinceritatea lui, precum și faptul că a încercat orice cale prin care credea că poate atinge scopul urmărit.

Comentariul versetelor 10 la 16

„Le-am spus: Cereți iertare Domnului vostru”, adică părăsiți păcatele în care vă aflați și cereți-I lui Allah să vi le ierte. „Căci El este Mult-Iertător”, adică îl iartă din belșug pe cel care se căiește și cere iertare. Nuh i-a încurajat prin iertarea păcatelor și prin ceea ce decurge din ea: dobândirea răsplății și îndepărtarea pedepsei. I-a încurajat și prin binele apropiat al acestei lumi, spunând: „El vă va trimite ploaie îmbelșugată din cer”, adică ploaie care vine necontenit, udă văile și trecătorile și dă viață ținuturilor și robilor. „Vă va dărui averi și fii”, adică vă va înmulți averile prin care dobândiți ceea ce căutați din această lume, precum și copiii. „Vă va da grădini și vă va da râuri.” Acestea se numără printre cele mai mari plăceri și lucruri dorite ale vieții lumești.

„Ce este cu voi de nu vă temeți de măreția lui Allah”, adică nu vă temeți de măreția Lui și nu-I acordați cinstirea cuvenită? „Când El v-a creat în etape succesive”, adică o creație după alta: în pântecele mamei, apoi în perioada alăptării, apoi în copilărie, apoi la vârsta discernământului, apoi în tinerețe și până la ultima etapă la care ajunge omul. Cel care singur creează și cârmuiește în chip minunat trebuie să fie singurul căruia I se închină adorarea și căruia I se recunoaște Unicitatea. Amintirea începutului creației lor le atrage atenția asupra întoarcerii la viață: Cel care i-a creat din nimic este în stare să-i readucă la viață după moarte.

El le-a adus drept dovadă și crearea cerurilor, care este mai mare decât crearea oamenilor, spunând: „Nu ați văzut cum Allah a creat șapte ceruri, unele deasupra altora”, adică fiecare cer deasupra altuia? „A așezat luna în ele ca lumină” pentru locuitorii pământului „și a făcut soarele o candelă”. Aceasta atrage atenția asupra măreției creației acestor lucruri și asupra numeroaselor foloase ale soarelui și lunii, care arată mila lui Allah și nemărginita Sa binefacere. Cel Măreț și Îndurător merită să fie mărit și iubit, să ne temem de El și să nădăjduim în El.⁴⁵

Comentariul versetelor 17 la 20

„Allah v-a făcut să răsăriți din pământ”, atunci când l-a creat pe tatăl vostru Adam, pe când voi vă aflați încă în coapsele lui. „Apoi vă va întoarce în el”, la moarte, „și vă va scoate din nou”, pentru înviere și ridicarea din morminte. El este Cel care stăpânește viața, moartea și învierea.⁴⁶

„Allah a făcut pentru voi pământul o întindere”, adică l-a întins și l-a pregătit ca să vă folosiți de el. „Ca să străbateți pe el drumuri largi.” Dacă El nu l-ar fi întins, aceasta nu ar fi fost cu putință. Nici nu ați fi putut să-l arați, să sădiți, să-l cultivați, să construiți și să locuiți pe suprafața lui.

Comentariul versetelor 21 la 24

„Nuh a spus”, plângându-se Domnului său că aceste cuvinte, îndrumări și aduceri-aminte nu le-au folosit și nu au dat niciun rod: „Ei nu mi-au dat ascultare” în ceea ce le-am poruncit „și l-au urmat pe acela căruia averea și copiii nu i-au sporit decât pierderea”. Adică nu l-au ascultat pe trimisul sincer, care îi îndrumă spre bine, și au urmat căpeteniile și oamenii de vază, ale căror averi și copii nu le-au sporit decât pierderea: pieirea și lipsirea de câștiguri. Atunci cum va fi cu cei care li s-au supus și i-au ascultat?

„Ei au urzit un vicleșug uriaș”, adică un vicleșug mare și dus la extrem în împotrivirea față de adevăr. „Și au spus”, chemându-i la asocierea de parteneri lui Allah și înfrumusețând-o în ochii lor: „Să nu-i părăsiți pe zeii voștri!” I-au îndemnat astfel să se agațe cu încăpățânare de asocierea de parteneri lui Allah în care se aflau și să nu părăsească ceea ce urmaseră strămoșii lor. Apoi i-au numit pe zeii lor, spunând: „Să nu-i părăsiți pe Wadd, nici pe Suwa, nici pe Yaghuth, Ya'uq și Nasr!” Acestea erau numele unor oameni drepți. Când au murit, Satana le-a înfrumusețat oamenilor din neamul lor ideea de a le face chipuri, pentru ca, după pretenția lor, vederea acestora să-i îndemne la ascultare. Apoi a trecut multă vreme și au venit alți oameni, iar Satana le-a spus: Strămoșii voștri îi adorau, căutau apropierea prin ei și cereau ploaia prin mijlocirea lor. Atunci ei au început să-i adore. De aceea, căpeteniile le-au cerut celor care îi urmau să nu părăsească adorarea acestor idoli.

„Ei i-au rătăcit pe mulți”, adică oamenii de vază și căpeteniile au rătăcit prin chemarea lor multe făpturi. „Și nu le spori celor nedrepți decât rătăcirea!” Dacă rătăcirea lor ar fi rămas la ceea ce era atunci când îi chemam la adevăr, ar fi fost un folos. Însă chemarea căpeteniilor nu le sporește decât rătăcirea, astfel încât nu mai rămâne loc pentru izbăvirea și îndreptarea lor.

Comentariul versetelor 25 la 28

De aceea, Allah a amintit pedeapsa lor din această lume și din Lumea de Apoi, spunând: „Din pricina păcatelor lor au fost înecați”, în apele care i-au înconjurat, „și introduși în Foc”. Trupurile lor au fost date înecului, iar sufletele lor focului și arderii. Toate acestea s-au întâmplat din pricina păcatelor lor, asupra cărora profetul lor Nuh venise să-i avertizeze și să le arate urmarea rea și consecințele. Ei au respins ceea ce le-a spus, până când pedeapsa s-a abătut asupra lor. „Iar ei nu și-au găsit ajutoare împotriva lui Allah”, care să-i sprijine când s-a abătut asupra lor această nenorocire. Nimeni nu se poate împotrivi hotărârii și predestinării.

„Nuh a spus: Doamne, nu lăsa pe pământ niciun necredincios”, care să umble pe fața pământului. El a arătat motivul acestei cereri, spunând: „Dacă îi lași, ei îi vor rătăci pe robii Tăi și nu vor naște decât nelegiuiți, mari necredincioși.” Rămânerea lor nu este decât rău pentru ei și pentru ceilalți. Nuh a spus aceasta fiindcă, după ce trăise mult în mijlocul lor și le cunoscuse felul de a fi, înțelesese din faptele lor care avea să fie urmarea. De aceea, Allah i-a răspuns rugii: i-a înecat pe toți și i-a salvat pe Nuh și pe credincioșii care erau împreună cu el.

„Doamne, iartă-mă pe mine, pe părinții mei și pe cel care intră în casa mea credincios!” I-a menționat în mod special pe aceștia datorită drepturilor lor deosebite și priorității de a le arăta bunătate. Apoi și-a lărgit ruga, spunând: „Precum și pe credincioși și pe credincioase! Și nu le spori celor nedrepți decât pieirea”, adică pierderea, nimicirea și distrugerea.

S-a încheiat explicația surei Nuh. Lauda Îi aparține lui Allah.