Text integral · Pasaje · 14
Sura ash Shams
Sura ash Shams
Versetele 1 la 15
Revelată la Mecca
بِسْمِ ٱللَّهِ ٱلرَّحْمَـٰنِ ٱلرَّحِيمِ
În Numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurător.
Versetele 1 la 15
وَٱلشَّمْسِ وَضُحَىٰهَا ﴿١﴾ وَٱلْقَمَرِ إِذَا تَلَىٰهَا ﴿٢﴾ وَٱلنَّهَارِ إِذَا جَلَّىٰهَا ﴿٣﴾ وَٱلَّيْلِ إِذَا يَغْشَىٰهَا ﴿٤﴾ وَٱلسَّمَآءِ وَمَا بَنَىٰهَا ﴿٥﴾ وَٱلْأَرْضِ وَمَا طَحَىٰهَا ﴿٦﴾ وَنَفْسٍ وَمَا سَوَّىٰهَا ﴿٧﴾ فَأَلْهَمَهَا فُجُورَهَا وَتَقْوَىٰهَا ﴿٨﴾ قَدْ أَفْلَحَ مَن زَكَّىٰهَا ﴿٩﴾ وَقَدْ خَابَ مَن دَسَّىٰهَا ﴿١٠﴾ كَذَّبَتْ ثَمُودُ بِطَغْوَىٰهَآ ﴿١١﴾ إِذِ ٱنۢبَعَثَ أَشْقَىٰهَا ﴿١٢﴾ فَقَالَ لَهُمْ رَسُولُ ٱللَّهِ نَاقَةَ ٱللَّهِ وَسُقْيَـٰهَا ﴿١٣﴾ فَكَذَّبُوهُ فَعَقَرُوهَا فَدَمْدَمَ عَلَيْهِمْ رَبُّهُم بِذَنۢبِهِمْ فَسَوَّىٰهَا ﴿١٤﴾ وَلَا يَخَافُ عُقْبَـٰهَا ﴿١٥﴾
1. Pe soare și pe strălucirea lui, 2. Și pe lună, când îl urmează, 3. Și pe zi, când îl scoate la iveală, 4. Și pe noapte, când îl acoperă, 5. Și pe cer și pe Cel care l-a clădit, 6. Și pe pământ și pe Cel care l-a întins, 7. Și pe suflet și pe Cel care l-a întocmit 8. Și i-a insuflat nelegiuirea și evlavia sa! 9. Cu adevărat, a izbândit cel care îl curăță 10. Și a pierdut cel care îl pângărește. 11. Thamud a tăgăduit din pricina răzvrătirii sale, 12. Când s-a ridicat cel mai nelegiuit dintre ei. 13. Atunci Trimisul lui Allah le-a spus: „Păziți-vă să vătămați cămila lui Allah și dreptul ei la apă!” 14. Însă ei l-au socotit mincinos și au înjunghiat-o. Atunci Domnul lor i-a nimicit pentru păcatul lor, cuprinzându-i deopotrivă. 15. Și El nu Se teme de urmarea acesteia.
Allah Preaînaltul a jurat prin aceste semne mărețe asupra sufletului care izbândește și asupra altor suflete, cele nelegiuite. El a spus: „Pe soare și pe strălucirea lui”, adică pe lumina lui și pe folosul care vine de la el. „Și pe lună, când îl urmează”, adică îl urmează în fazele sale și în lumină. „Și pe zi, când îl scoate la iveală”, adică face vădit și luminează ceea ce se află pe suprafața pământului. „Și pe noapte, când îl acoperă”, adică acoperă fața pământului, astfel încât ceea ce se află pe ea devine întunecat. Alternanța întunericului și a luminii, a soarelui și a lunii în această lume, cu rânduială, desăvârșire și în folosul robilor, este una dintre cele mai mari dovezi că Allah cunoaște orice lucru, are putere asupra oricărui lucru și că numai El este Cel vrednic de adorare, iar orice altceva adorat în afara Lui este fals. În cuvintele „Și pe cer și pe Cel care l-a clădit”, este posibil ca particula arabă „ma” să fie un pronume relativ, astfel încât jurământul să fie pe cer și pe Cel care l-a clădit, adică Allah Preaînaltul. Este posibilă și valoarea ei de particulă care formează un substantiv verbal, astfel încât jurământul să fie pe cer și pe clădirea lui, care se află la culmea trăiniciei, desăvârșirii și frumuseții pe care le putem concepe. Asemenea este și afirmația Sa: „Și pe pământ și pe Cel care l-a întins”, adică l-a desfășurat și l-a lărgit, astfel încât făpturile să se poată folosi de el în toate felurile.
În cuvintele „Și pe suflet și pe Cel care l-a întocmit” este posibil să fie vorba despre sufletul tuturor făpturilor vii, așa cum susține această formulare generală. Este posibil și ca jurământul să fie pe sufletul omului supus obligațiilor religioase, după cum arată ceea ce urmează. În orice caz, sufletul este un semn măreț dintre semnele Sale, pe care se cuvine să jure: el are o finețe și o ușurință deosebite, este iute în deplasare și mișcare, în schimbare și în felul în care este influențat, precum și în trăirile sale, precum preocuparea, voința, intenția, iubirea și ura. Fără el, trupul ar fi doar o statuie fără niciun folos. Întocmirea lui în starea în care se află este unul dintre semnele mărețe ale lui Allah.
Cuvintele Sale „Cu adevărat, a izbândit cel care îl curăță” înseamnă: cel care și-a curățat sufletul de păcate, l-a purificat de defecte, l-a înălțat prin ascultarea de Allah și l-a ridicat prin cunoașterea folositoare și fapta bună. „Și a pierdut cel care îl pângărește”, adică și-a ascuns sufletul cel nobil, care nu este vrednic să fie înăbușit și ascuns, pângărindu-l cu josnicii, defecte și păcate, părăsind ceea ce îl desăvârșește și îl face să crească și folosind ceea ce îl urâțește și îl înjosește.
„Thamud a tăgăduit din pricina răzvrătirii sale”, adică din pricina depășirii măsurii, a trufiei față de adevăr și a aroganței față de trimisul lor. „Când s-a ridicat cel mai nelegiuit dintre ei”, adică cel mai nelegiuit din trib, Qudar ibn Salif95, pentru a înjunghia cămila, după ce ei s-au înțeles asupra acestui lucru, i l-au poruncit, iar el le-a dat ascultare. Atunci „Trimisul lui Allah” le-a spus, adică Salih, pacea fie asupra lui, i-a avertizat: „Cămila lui Allah și dreptul ei la apă!”, adică păziți-vă să înjunghiați cămila lui Allah, pe care El a făcut-o un semn măreț pentru voi. Nu răspundeți binefacerii lui Allah, prin care vă adapă cu laptele ei, înjunghiind-o! Ei l-au socotit mincinos pe profetul lor Salih „și au înjunghiat-o. Atunci Domnul lor i-a nimicit pentru păcatul lor”, adică i-a distrus și i-a cuprins cu pedeapsa Sa. A trimis asupra lor strigătul de deasupra lor și cutremurul de sub ei, astfel încât au rămas căzuți în genunchi, fără viață. Nu mai găseai printre ei pe nimeni care să cheme ori să răspundă. „Cuprinzându-i deopotrivă”, adică i-a făcut egali în pedeapsă. „Și El nu Se teme de urmarea acesteia”, adică de consecința ei. Cum S-ar teme Cel Atotstăpânitor, de sub a Cărui putere și cârmuire nu iese nicio făptură, Cel Înțelept în tot ceea ce a hotărât și a legiuit?
S-a încheiat. Laudă lui Allah!
Notele originale
Nota ediției arabe: a se vedea al-Bukhari (nr. 3377) și Muslim (nr. 2855).