Tafsir as-Saʿdī — Volumul 10

Sura at Tin

Versetele 1 la 8

Revelată la Mecca

Versetele 1 la 8

„Smochinul” este smochinul cunoscut, și tot astfel este și „măslinul”. El a jurat pe acești doi pomi datorită numeroaselor foloase ale pomilor și ale fructelor lor și pentru că ei se găsesc cu precădere în ținutul Sham, locul profeției lui Isa, fiul lui Maryam, pacea fie asupra lui. „Și pe Muntele Sinai”, adică muntele Sinai, locul profeției lui Musa, pacea fie asupra lui. „Și pe această cetate sigură”, adică Mecca cea cinstită, locul profeției lui Muhammad, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui. Preaînaltul a jurat, așadar, pe aceste locuri sfinte, pe care le-a ales și din care i-a trimis pe cei mai buni și mai nobili profeți.

Lucrul asupra căruia se face jurământul este afirmația Sa: „Noi l-am creat pe om în cea mai bună alcătuire”. Adică având o alcătuire desăvârșită, mădulare bine proporționate și statură dreaptă, fără să-i lipsească nimic din ceea ce îi este necesar, nici pe dinafară, nici pe dinăuntru.

Cu toate aceste binefaceri mărețe, pentru care ar trebui să mulțumească, cele mai multe făpturi se abat de la mulțumirea față de Binefăcător. Sunt ocupate cu distracția și cu joaca și se mulțumesc pentru ele însele cu cele mai josnice lucruri și cu purtări decăzute. De aceea, Allah le-a coborât „în cel mai de jos loc”, adică în partea cea mai de jos a Focului, locul păcătoșilor răzvrătiți împotriva Domnului lor. Fac excepție cei cărora Allah le-a dăruit credință, faptă bună și purtările virtuoase și înalte. Ei vor avea, pentru aceasta, locașurile înalte și „o răsplată neîntreruptă”, adică fără sfârșit: plăceri îmbelșugate, bucurii necontenite și binefaceri numeroase, într-o veșnicie care nu se sfârșește și într-o fericire care nu se schimbă, ale cărei roade și a cărei umbră sunt dăinuitoare.

„Așadar, ce te mai face să tăgăduiești, după aceasta, Răsplata?” Adică ce anume te face, omule, să tăgăduiești Ziua răsplătirii faptelor, după ce ai văzut atâtea dintre semnele lui Allah, prin care dobândești certitudinea, și atâtea dintre binefacerile Sale, care te obligă să nu tăgăduiești nimic din ele? „Oare nu este Allah Cel mai înțelept dintre judecători?” Oare înțelepciunea Sa cere să lase făpturile fără rost, fără să li se poruncească, fără să li se interzică, fără să fie răsplătite și fără să fie pedepsite? Sau Cel care l-a creat pe om treaptă după treaptă, le-a dăruit oamenilor binefaceri, bunuri și bunătăți pe care nu le pot număra și i-a crescut în chip frumos trebuie neapărat să-i readucă într-un sălaș care este locul lor de statornicire, ținta către care se îndreaptă și spre care se îndreaptă pașii lor?¹⁰⁰

S-a încheiat. Laudă lui Allah.