Tafsir as-Saʿdī — Volumul 10

Sura al Ala

Versetele 1 la 19

Numită și Sabbih. Revelată la Mecca

Versetele 1 la 19

Allah Preaînaltul poruncește preamărirea Sa, care cuprinde pomenirea Lui, adorarea Lui, supunerea înaintea slavei Sale și smerenia înaintea măreției Sale. Această preamărire trebuie să fie potrivită măreției lui Allah Preaînaltul: să fie pomenite Numele Sale cele frumoase, mai presus de orice alt nume, fiecare cu înțelesul său măreț și slăvit, și să fie pomenite faptele Sale. Printre acestea se află faptul că El a creat făpturile și le-a dat o înfățișare desăvârșită, adică le-a întocmit temeinic și le-a creat în cel mai bun chip. „Care a rânduit”, printr-o rânduială pe care o urmează toate cele rânduite, „și a călăuzit” toate făpturile spre aceasta. Aceasta este călăuzirea generală, al cărei înțeles este că El a călăuzit fiecare făptură spre ceea ce îi este de folos.

El pomenește aici și binefacerile Sale din această lume. De aceea a spus: „Care a făcut să răsară pășunea”, adică a coborât apa din cer și, prin ea, a făcut să crească felurite plante și iarbă multă, de care s-au bucurat oamenii, animalele domestice și toate viețuitoarele. Apoi, după ce vegetația și-a încheiat perioada de prospețime care i-a fost rânduită, plantele s-au ofilit și iarba s-a uscat. „Apoi a prefăcut-o în resturi uscate, întunecate”, adică negre, făcând-o mărunțită și putrezită.

El pomenește aici și binefacerile Sale religioase. De aceea a arătat binefacerea temeliei și a izvorului lor, Coranul, spunând: „Noi te vom face să reciți, iar tu nu vei uita”, adică vom păstra ceea ce ți-am revelat din Carte și îl vom așeza în inima ta, astfel încât să nu uiți nimic din el. Aceasta este o mare veste bună de la Allah pentru robul și Trimisul Său, Muhammad, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui: Allah îl va învăța o știință pe care nu o va uita, „decât ceea ce Allah voiește”, dintre lucrurile pe care înțelepciunea Sa cere să le facă uitate, pentru un folos și o înțelepciune desăvârșită. „El știe ceea ce este vădit și ceea ce este ascuns.” Printre acestea se află și faptul că El știe ce le este de folos robilor Săi; de aceea legiuiește ceea ce voiește și hotărăște ceea ce dorește.

„Și Noi te vom îndruma spre ceea ce este ușor.” Aceasta este o altă veste bună: Allah îi ușurează Trimisului Său, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui, calea spre ceea ce este ușor în toate treburile sale și face ca Legea și religia Sa să fie ușoare.

„Așadar, povățuiește” prin Legea lui Allah și prin versetele Sale, „dacă povața este de folos”, adică atât timp cât povața este primită și îndemnul este ascultat, fie că prin ea se obține tot ceea ce se urmărește, fie numai o parte. Sensul implicit al versetului este că, dacă povața nu aduce folos, ci sporește răul sau micșorează binele, ea nu este poruncită, ci interzisă. În privința povețelor, oamenii se împart în două categorii: cei care trag folos și cei care nu trag folos. Pe cei care trag folos i-a menționat prin cuvântul Lui: „Cel care se teme va lua aminte”, adică cel care se teme de Allah. Teama de Allah Preaînaltul și cunoașterea faptului că El răsplătește faptele îl fac pe rob să se oprească de la ceea ce Allah urăște și să se străduiască să săvârșească binele.

Pe cei care nu trag folos i-a menționat prin cuvintele Lui: „Iar cel mai nefericit o va ocoli, cel care va arde în Focul cel mare”, adică focul aprins care ajunge până la inimi. „Apoi nici nu va muri în el, nici nu va trăi”, adică va fi chinuit cu o pedeapsă dureroasă, fără odihnă și fără răgaz, până când își va dori moartea, dar nu o va dobândi. Allah Preaînaltul a spus: „Nu se va hotărî asupra lor să moară și nu li se va ușura nimic din pedeapsa lui.”

„A izbândit cel care s-a curățit”, adică a câștigat și a avut izbânda cel care și-a curățit sufletul și l-a ferit de asocierea de părtași lui Allah, de nedreptate și de purtările rele. „A pomenit Numele Domnului său și a împlinit rugăciunea”, adică pomenirea lui Allah i-a devenit o însușire și i-a pătruns inima, făcându-l să lucreze ceea ce Îl mulțumește pe Allah, mai ales rugăciunea, care este măsura credinței. Acesta este înțelesul acestui verset nobil. Cât despre cel care a explicat „s-a curățit” prin plata zakat al-fitr, iar „a pomenit Numele Domnului său și a împlinit rugăciunea” prin rugăciunea de Eid, această explicație intră în sensul cuvintelor și reprezintă unele dintre cazurile lor particulare, însă nu este singurul înțeles.

„Însă voi preferați viața aceasta”, adică o puneți înaintea Vieții de Apoi și alegeți plăcerile ei, împuținate, tulburate și trecătoare, în locul Vieții de Apoi. „Deși Viața de Apoi este mai bună și mai trainică”: este mai bună decât această lume în toate însușirile dorite și „mai trainică”, deoarece este un sălaș al veșniciei, al dăinuirii și al curăției, pe când această lume este un sălaș al pieirii. Dreptcredinciosul înțelept nu alege ceea ce este mai josnic în locul a ceea ce este mai bun și nu alege plăcerea unei clipe cu prețul unei suferințe veșnice. Iubirea acestei lumi și preferarea ei înaintea Vieții de Apoi sunt rădăcina oricărui păcat.

„Cu adevărat, aceasta”, adică poruncile bune și veștile vrednice de încuviințare care v-au fost menționate în această sură binecuvântată, „se află în scripturile de odinioară, în scripturile lui Ibrahim și Musa”, cei mai nobili dintre trimiși după Muhammad, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui și asupra lor toți. Aceste porunci se află în fiecare Lege revelată, deoarece urmăresc binele în ambele lumi și sunt folositoare în orice timp și în orice loc. S-a încheiat. Laudă lui Allah!