Tafsir as-Saʿdī — Volumul 10

Sura al Ghashiyah

Versetele 1 la 26

Revelată la Mecca

Versetele 1 la 16

Allah Preaînaltul amintește stările Zilei Învierii și grozăviile ei copleșitoare, care vor cuprinde făpturile prin asprimea lor. Oamenii vor fi răsplătiți pentru faptele lor și se vor despărți în două grupuri: un grup în Paradis și un grup în Focul aprins. El a vestit starea ambelor grupuri.

Despre locuitorii Focului a spus: „În Ziua aceea, unele fețe”, adică în Ziua Învierii, vor fi „umilite”, din pricina înjosirii, a rușinii și a dezonoarei; „trudite și ostenite”, adică obosite de chin, târâte pe fețe, iar focul le va acoperi chipurile. Este posibilă și înțelegerea că vorbele Sale „Unele chipuri vor fi în Ziua aceea umilite, trudite și ostenite” se referă la viața lumească: ei săvârșeau acte de adorare și fapte, dar, fiindcă le lipsea condiția acestora, anume credința, ele vor deveni în Ziua Învierii pulbere risipită.

Totuși, deși această posibilitate este corectă ca înțeles, contextul nu o indică. Interpretarea corectă, de care suntem siguri, este prima, deoarece afirmația este legată de un timp precis, Ziua Învierii; de asemenea, aici se urmărește descrierea locuitorilor Focului în general, pe când această a doua posibilitate se referă numai la o mică parte dintre ei. În plus, pasajul descrie starea oamenilor atunci când îi va cuprinde Evenimentul Copleșitor, fără să trateze stările lor din viața lumească.

Cuvintele Sale „Arzând într-un Foc fierbinte” înseamnă un foc cu o căldură foarte puternică, ce îi înconjoară din toate părțile. „Adăpate dintr-un izvor clocotitor”, adică extrem de fierbinte: „Iar dacă vor cere ajutor, li se va da ca ajutor o apă asemenea metalului topit, care le va arde fețele” [Al-Kahf 18:29]. Aceasta este băutura lor. Cât despre hrana lor: „Ei nu vor avea altă hrană decât planta spinoasă numită dari, care nici nu îngrașă, nici nu potolește foamea”. Aceasta deoarece prin hrană se urmărește unul dintre două lucruri: fie să potolească foamea celui care o mănâncă și să-i înlăture durerea, fie să-i hrănească trupul, ferindu-l de slăbire. Această hrană nu face niciunul dintre cele două lucruri, ci este o hrană extrem de amară, urât mirositoare și josnică. Îi cerem lui Allah să ne ferească!

Cât despre oamenii binelui, fețele lor vor fi în Ziua Învierii „pline de desfătare”: prospețimea plăcerilor îi va cuprinde, trupurile lor vor străluci de această prospețime, chipurile le vor fi luminoase și vor fi nespus de bucuroși. „De străduința lor”, adică de faptele bune și de binefacerile față de robii lui Allah pe care le-au săvârșit în viața lumească, vor fi „mulțumite”, fiindcă vor găsi răsplata păstrată și înmulțită. Vor lăuda urmările acestei strădanii și vor dobândi tot ceea ce își doresc. Aceasta se va petrece deoarece ei se vor afla „într-o grădină” care cuprinde toate felurile de plăceri, „înaltă” atât prin locul ei, cât și prin locuințele sale. Locul ei este în cele mai înalte înălțimi, iar locuințele ei sunt sălașuri înalte, cu încăperi peste care sunt construite alte încăperi. De acolo vor privi darurile de cinste pe care Allah li le-a pregătit. „Roadele ei sunt aproape” [Al-Haqqah 69:23], adică are din belșug fructe delicioase, frumoase și ușor de cules. Ei le vor putea lua în orice stare s-ar afla, fără să fie nevoiți să urce într-un pom și fără să existe vreun fruct la care să nu poată ajunge.

„În ea”, adică în Paradis, „nu vei auzi vorbă deșartă”: niciun cuvânt zadarnic sau neadevărat, cu atât mai puțin vorbire interzisă. Dimpotrivă, toate cuvintele lor vor fi frumoase și folositoare, cuprinzând pomenirea lui Allah și a binefacerilor Sale neîntrerupte asupra lor, precum și bună purtare între cei care trăiesc împreună, ceea ce bucură inimile și lărgește piepturile.

„În ea se află un izvor curgător”. Aici, cuvântul „izvor” desemnează felul acestora: în ea se află izvoare curgătoare, pe care ei le fac să țâșnească și le îndreaptă cum vor și oriunde doresc. „În ea se află paturi înălțate”. Paturile sunt locurile ridicate pe care stau, înalte atât prin ele însele, cât și prin așternuturile moi și confortabile așezate pe ele. „Și cupe așezate”, adică vase pline cu felurite băuturi delicioase, puse înaintea lor, pregătite pentru ei și aflate la îndemână și la alegerea lor; băieții veșnic tineri vor umbla printre ei cu acestea. „Și perne rânduite”, adică perne din mătase, brocart și alte materiale pe care numai Allah le cunoaște. Ele vor fi rânduite pentru a se așeza și a se rezema pe ele, iar ei vor fi scutiți de a le pune ori de a le rândui singuri. „Și covoare așternute”; acestea sunt covoare frumoase, răspândite astfel încât să umple locurile unde stau, din toate părțile.

Versetele 17 la 26

Allah Preaînaltul îi îndeamnă pe cei care nu-l cred pe Trimis, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui, precum și pe ceilalți oameni, să cugete la făpturile lui Allah care dovedesc unicitatea Sa: „Oare nu privesc ei la cămile, cum au fost create?”. Oare nu privesc la crearea lor minunată și la felul în care Allah le-a supus robilor, pentru numeroasele foloase de care au nevoie?⁸⁹

„Și la munți, cum au fost așezați”, într-o înfățișare uimitoare, prin care pământul a dobândit stabilitate și este ferit de tulburare; Allah a așezat în ei atâtea foloase mărețe. „Și la pământ, cum a fost întins?”, adică a fost desfășurat pe o întindere largă și făcut cât se poate de lesnicios, pentru ca robii să se așeze pe suprafața lui, să-l poată ara, să planteze în el, să construiască și să străbată drumurile sale.

Să știi că întinderea pământului nu contrazice faptul că este o sferă rotundă, înconjurată din toate părțile de sferele cerești, așa cum dovedesc textele transmise, rațiunea, simțurile și observația. Acest lucru este menționat și cunoscut de mulți oameni, mai ales în aceste vremuri, când oamenii au ajuns să cunoască cea mai mare parte a regiunilor sale prin mijloacele pe care Allah li le-a dat și care apropie ceea ce este departe. Întinderea ar contrazice numai forma sferică a unui corp foarte mic, care, dacă ar fi aplatizat, nu ar mai avea o rotunjime vrednică de amintit. Cât despre corpul pământului, care este foarte mare și întins, el poate fi sferic și totodată întins; cele două lucruri nu se contrazic, așa cum știu cei pricepuți.

„Așadar, adu-le aminte! Tu ești doar unul care aduce aminte”, adică amintește-le oamenilor, povățuiește-i, avertizează-i și vestește-le bucurie, fiindcă tu ai fost trimis să chemi făpturile la Allah și să le aduci aminte. Nu ai fost trimis ca stăpânitor care să-i constrângă, nici ca însărcinat cu faptele lor. Dacă ai împlinit ceea ce îți revine, nu ai nicio vină după aceea. Este asemenea cuvintelor Sale: „Tu nu ești un constrângător asupra lor. Așadar, adu aminte prin Coran celui care se teme de amenințarea Mea!” [Qaf 50:45].

Cuvintele Sale „Însă pe cel care se întoarce și nu crede” se referă la cel care se întoarce de la ascultare și nu crede în Allah. „Allah îl va pedepsi cu pedeapsa cea mai mare”, adică pedeapsa aspră și neîncetată.

„Într-adevăr, la Noi este întoarcerea lor”, adică întoarcerea făpturilor și adunarea lor în Ziua Învierii. „Apoi Nouă Ne revine socoteala lor” pentru binele și răul pe care le-au săvârșit.

Laudă lui Allah, Stăpânul lumilor!