Text integral · Pasaje · 17
Sura al Bayyinah
Sura al Bayyinah
Versetele 1 la 8
Revelată la Medina
بِسْمِ ٱللَّهِ ٱلرَّحْمَـٰنِ ٱلرَّحِيمِ
În Numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurător.
Versetele 1 la 8
لَمْ يَكُنِ ٱلَّذِينَ كَفَرُوا۟ مِنْ أَهْلِ ٱلْكِتَـٰبِ وَٱلْمُشْرِكِينَ مُنفَكِّينَ حَتَّىٰ تَأْتِيَهُمُ ٱلْبَيِّنَةُ ﴿١﴾ رَسُولٌ مِّنَ ٱللَّهِ يَتْلُوا۟ صُحُفًا مُّطَهَّرَةً ﴿٢﴾ فِيهَا كُتُبٌ قَيِّمَةٌ ﴿٣﴾ وَمَا تَفَرَّقَ ٱلَّذِينَ أُوتُوا۟ ٱلْكِتَـٰبَ إِلَّا مِنۢ بَعْدِ مَا جَآءَتْهُمُ ٱلْبَيِّنَةُ ﴿٤﴾ وَمَآ أُمِرُوٓا۟ إِلَّا لِيَعْبُدُوا۟ ٱللَّهَ مُخْلِصِينَ لَهُ ٱلدِّينَ حُنَفَآءَ وَيُقِيمُوا۟ ٱلصَّلَوٰةَ وَيُؤْتُوا۟ ٱلزَّكَوٰةَ ۚ وَذَٰلِكَ دِينُ ٱلْقَيِّمَةِ ﴿٥﴾ إِنَّ ٱلَّذِينَ كَفَرُوا۟ مِنْ أَهْلِ ٱلْكِتَـٰبِ وَٱلْمُشْرِكِينَ فِى نَارِ جَهَنَّمَ خَـٰلِدِينَ فِيهَآ ۚ أُو۟لَـٰٓئِكَ هُمْ شَرُّ ٱلْبَرِيَّةِ ﴿٦﴾ إِنَّ ٱلَّذِينَ ءَامَنُوا۟ وَعَمِلُوا۟ ٱلصَّـٰلِحَـٰتِ أُو۟لَـٰٓئِكَ هُمْ خَيْرُ ٱلْبَرِيَّةِ ﴿٧﴾ جَزَآؤُهُمْ عِندَ رَبِّهِمْ جَنَّـٰتُ عَدْنٍ تَجْرِى مِن تَحْتِهَا ٱلْأَنْهَـٰرُ خَـٰلِدِينَ فِيهَآ أَبَدًا ۖ رَّضِىَ ٱللَّهُ عَنْهُمْ وَرَضُوا۟ عَنْهُ ۚ ذَٰلِكَ لِمَنْ خَشِىَ رَبَّهُۥ ﴿٨﴾
1. Cei care nu au crezut dintre oamenii Cărții și dintre politeiști nu aveau să se desprindă până când nu le venea dovada limpede: 2. Un trimis de la Allah, care recită foi curate, 3. În care sunt scrieri drepte. 4. Iar cei cărora li s-a dat Cartea nu s-au dezbinat decât după ce le-a venit dovada limpede. 5. Și nu li s-a poruncit decât să-L adore pe Allah, închinându-I Lui religia cu sinceritate, ca oameni ai credinței drepte, să împlinească rugăciunea și să dea zakatul. Aceasta este religia dreaptă. 6. Cei care nu au crezut dintre oamenii Cărții și dintre politeiști vor fi în Focul Gheenei, rămânând veșnic în el. Ei sunt cele mai rele făpturi. 7. Cei care cred și săvârșesc fapte bune sunt cele mai bune făpturi. 8. Răsplata lor la Domnul lor va fi grădinile șederii veșnice, pe sub care curg râuri, în care vor rămâne pentru totdeauna. Allah este mulțumit de ei, iar ei sunt mulțumiți de El. Aceasta este pentru cel care se teme de Domnul său.
Allah Preaînaltul spune: „Cei care nu au crezut dintre oamenii Cărții”, adică dintre evrei și creștini, „și dintre politeiști”, dintre toate celelalte feluri de comunități, „nu aveau să se desprindă” de necredința și de rătăcirea în care se aflau. Adică ei continuau să se afle în abaterea și rătăcirea lor, iar trecerea vremii nu făcea decât să le sporească necredința, „până când nu le venea dovada limpede”, adică dovada clară și argumentul strălucitor.
Apoi a explicat această dovadă, spunând: „Un trimis de la Allah”. Adică Allah l-a trimis să-i cheme pe oameni la adevăr și a pogorât asupra lui o Carte pe care el o recită, pentru a-i învăța pe oameni înțelepciunea, pentru a-i curăți și pentru a-i scoate din întuneric la lumină. De aceea, El a spus: „Care recită foi curate”, adică ferite de apropierea diavolilor, pe care nu le ating decât cei curățiți, fiindcă ele cuprind cel mai înalt fel de cuvânt. De aceea, a spus despre ele: „În care”, adică în acele foi, „sunt scrieri drepte”, adică vestiri adevărate și porunci drepte, care călăuzesc spre adevăr și spre o cale dreaptă. Când le vine această dovadă, devine limpede cine caută adevărul și cine nu urmărește să-l caute, astfel încât cel care piere să piară după o dovadă limpede, iar cel care trăiește să trăiască după o dovadă limpede.
Dacă oamenii Cărții nu cred în acest Trimis și nu i se supun, aceasta nu este ceva nou în rătăcirea și îndărătnicia lor. Căci ei nu s-au despărțit, nu s-au contrazis și nu au devenit partide „decât după ce le-a venit dovada limpede”, care le impune celor la care ajunge să se unească și să fie de acord. Însă, din pricina răutății și a josniciei lor, călăuzirea nu le-a sporit decât rătăcirea, iar limpezimea înțelegerii nu le-a sporit decât orbirea.
Aceasta, deși toate cărțile au adus o singură temelie și o singură religie. În toate legiuirile, „nu li s-a poruncit decât să-L adore pe Allah, închinându-I Lui religia cu sinceritate”. Adică prin toate actele lor de adorare, cele văzute și cele lăuntrice, să urmărească Fața lui Allah și apropierea de El. „Ca oameni ai credinței drepte”, adică întorcându-se și îndepărtându-se de toate celelalte religii care contrazic religia unicității lui Allah. El a amintit în mod deosebit rugăciunea și zakatul, deși amândouă intră în cuvintele Sale: „Să-L adore pe Allah, închinându-I Lui religia cu sinceritate”, datorită virtuții și cinstei lor și pentru că ele sunt cele două acte de adorare prin a căror împlinire omul împlinește toate rânduielile religiei. „Aceasta”, adică unicitatea lui Allah și sinceritatea în religie, este „religia dreaptă”: religia statornică, dreaptă, care duce la grădinile desfătărilor, iar celelalte căi duc la Iad.
Apoi a amintit răsplata necredincioșilor după ce le-a venit dovada limpede, spunând: „Cei care nu au crezut dintre oamenii Cărții și dintre politeiști vor fi în Focul Gheenei”. Pedeapsa lui i-a înconjurat, iar osânda lui este grea asupra lor. „Rămânând veșnic în el”, fără ca pedeapsa să le fie ușurată, iar ei sunt lipsiți de nădejde în el. „Ei sunt cele mai rele făpturi”, fiindcă au cunoscut adevărul și l-au părăsit și au pierdut atât această lume, cât și Viața de Apoi.
„Cei care cred și săvârșesc fapte bune sunt cele mai bune făpturi”, fiindcă L-au adorat pe Allah, L-au cunoscut și au dobândit binefacerile acestei lumi și ale Vieții de Apoi.
„Răsplata lor la Domnul lor va fi grădinile șederii veșnice.” Adică grădini în care vor locui, fără să plece din ele, fără să le părăsească și fără să dorească ceva mai presus de ele. „Pe sub care curg râuri, în care vor rămâne pentru totdeauna. Allah este mulțumit de ei, iar ei sunt mulțumiți de El.” El este mulțumit de ei pentru că au împlinit cele ce Îi sunt plăcute, iar ei sunt mulțumiți de El pentru felurile de cinstire și marile răsplăți pe care li le-a pregătit. „Aceasta”, adică această răsplată frumoasă, „este pentru cel care se teme de Domnul său”: pentru cel care se teme de Allah, se oprește de la neascultarea Lui și împlinește ceea ce El i-a impus.
S-a încheiat. Laudă lui Allah.