Tafsir as-Saʿdī — Volumul 10

Sura al Inshiqaq

Versetele 1 la 25

Revelată la Mecca

Versetele 1 la 15

Allah Preaînaltul spune, arătând schimbările care se vor petrece cu marile corpuri în Ziua Învierii: „Când cerul se va despica”, adică se va rupe și părțile sale se vor despărți unele de altele, stelele sale se vor împrăștia, iar soarele și luna sa își vor pierde lumina. „Și va asculta de Domnul său”, adică va da ascultare poruncii Lui, își va pleca auzul și va lua aminte la cuvintele Lui, „așa cum i se cuvine”, căci este supus și cârmuit sub stăpânirea unui Mare Rege, a Cărui poruncă nu este încălcată și a Cărui hotărâre nu este contrazisă.

„Când pământul va fi întins”, adică se va cutremura și se va zgudui, munții de pe el vor fi sfărâmați, iar clădirile și reperele sale vor fi dărâmate și netezite. Allah îl va întinde așa cum se întinde o piele, până când va deveni foarte larg și îi va cuprinde pe toți cei adunați pentru judecată, oricât de mulți vor fi. Va deveni un șes neted, în care nu vei vedea nici adâncitură, nici ridicătură. „Va arunca afară ceea ce se află în el” dintre morți și comori „și se va goli” de acestea. Se va sufla în Trâmbiță, iar morții vor ieși din morminte la suprafața pământului. Pământul își va scoate comorile, care vor fi asemenea unor coloane uriașe, văzute de făpturi. Acestea vor regreta cele pentru care se întreceau. „Și va asculta de Domnul său, așa cum i se cuvine.”

„O, omule! Tu te trudești din greu către Domnul tău și Îl vei întâlni.” Adică tu te îndrepți spre Allah, înfăptuind cele legate de poruncile și interdicțiile Lui și apropiindu-te de El prin bine sau prin rău. Apoi Îl vei întâlni pe Allah în Ziua Învierii și nu vei rămâne fără răsplata Lui, fie prin har, fie prin dreptate: prin har, dacă ești dintre cei fericiți, și prin pedeapsă, dacă ești dintre cei nefericiți.

De aceea a înfățișat în amănunt răsplata, spunând: „Cel căruia i se va da cartea sa în mâna dreaptă”, aceștia fiind cei fericiți, „va avea parte de o socoteală ușoară”. Aceasta este înfățișarea ușoară înaintea lui Allah: Allah îl va face să-și recunoască păcatele, până când robul va crede că este pierdut. Atunci, Allah Preaînaltul îi va spune: „Ți le-am ascuns în această lume, iar astăzi ți le voi ascunde.”⁸⁰ „Și se va întoarce bucuros la ai săi”, în Paradis, deoarece a scăpat de pedeapsă și a dobândit răsplata.

„Iar cel căruia i se va da cartea sa pe la spate”, adică în mâna stângă, din spatele său, „va chema pieirea”, din pricina rușinii, a dezonoarei și a faptelor pe care le va găsi în cartea sa, fapte săvârșite de el pentru care nu s-a căit. „Și va arde într-un Foc aprins”, adică Focul îl va înconjura din toate părțile și va fi întors pe toate părțile în chinul lui. Aceasta deoarece „el era bucuros printre ai săi”: învierea nu-i trecea prin minte, săvârșea rele și nu se gândea că se va întoarce la Domnul său și că va fi oprit înaintea Lui. „Ba da! Domnul său îl vedea prea bine”, astfel că nu se cuvine ca El să-l lase de izbeliște, fără să-i poruncească sau să-i interzică ceva, fără să-l răsplătească sau să-l pedepsească.

Versetele 16 la 25

În acest loc, Allah a jurat pe semnele nopții. A jurat pe amurg, adică lumina soarelui care mai rămâne și cu care începe noaptea, „pe noapte și pe ceea ce ea adună”, adică pe viețuitoarele și celelalte lucruri pe care le cuprinde, „și pe lună, când se împlinește”, adică atunci când devine plină de lumină, ajungând luna plină, în cea mai frumoasă stare a sa și aducând cele mai multe foloase.

Lucrul asupra căruia se face jurământul este cuvântul Lui: „Veți trece”, voi, oamenii, „dintr-o stare în alta”, adică prin mai multe etape și stări diferite: de la picătură la cheag, apoi la bucată de carne, apoi la insuflarea sufletului. După aceea, omul este nou-născut, copil mic, apoi copil care poate deosebi lucrurile. Apoi ajunge să fie răspunzător de îndatoririle religioase, de porunci și de interdicții. După aceea moare, apoi este înviat și răsplătit după faptele sale. Aceste stări diferite prin care trece robul arată că Allah singur este Cel adorat, Cel căruia I se recunoaște unicitatea, Cel care îi cârmuiește pe robii Săi prin înțelepciunea și îndurarea Lui. Robul este sărac și neputincios, aflat sub cârmuirea Celui Atotputernic, Celui Îndurător.

Cu toate acestea, mulți oameni nu cred. „Și, când li se recită Coranul, nu se prosternează”, adică nu se supun Coranului și nu urmează poruncile și interdicțiile sale. „Ba cei care nu cred tăgăduiesc!” Ei se împotrivesc adevărului după ce acesta a devenit limpede. Așadar, nu este de mirare că nu cred și nu se supun Coranului, căci nu există leac pentru cel care tăgăduiește adevărul din încăpățânare. „Și Allah știe prea bine ceea ce ascund”, adică ceea ce fac și ceea ce intenționează în ascuns. Allah cunoaște ceea ce ascund și ceea ce arată și îi va răsplăti după faptele lor. De aceea a spus: „Vestește-le, așadar, o pedeapsă dureroasă!” Vestirea poartă acest nume deoarece își lasă urmele pe chip, prin bucurie sau întristare.

Aceasta este starea celor mai mulți oameni: tăgăduiesc Coranul și nu cred în el. Printre oameni există însă și un grup de oameni pe care Allah i-a călăuzit, astfel că au crezut în Allah și au primit cele aduse de trimiși. Ei „cred și săvârșesc fapte bune”, iar pentru aceștia „va fi o răsplată neîntreruptă”, adică o răsplată care nu se sfârșește, ci rămâne veșnic, cuprinzând ceea ce niciun ochi nu a văzut, nicio ureche nu a auzit și ceea ce nu i-a trecut prin minte niciunui om. Laudă lui Allah!