Text integral · Pasaje · 330
Glosar de termeni
Repere terminologice ale ediției române
Explicațiile de mai jos urmăresc sensul termenilor în pasajele traduse. Ele sunt un ajutor editorial pentru lectură, nu un adaos la cuvintele comentatorului. Ordinea alfabetică nu ține seama de articolul arab al-.
ʿAdhāb al-qabr; naʿīm al-qabr · عذاب القبر؛ نعيم القبر
Pedeapsa mormântului; desfătarea mormântului. Comentatorul le include între lucrurile de după moarte în care trebuie crezut.
Adhān · الأذان
Chemarea la rugăciune; este amintită între manifestările publice ale Islamului.
ʿAdī ibn Ḥātim · عدي بن حاتم
Interlocutorul Trimisului ﷺ în relatarea citată la explicarea versetului al-Tawbah 9:31.
ʿĀlam · العالم
Tot ceea ce există în afară de Allah; în explicație, făpturile sunt numite astfel fiindcă Îl indică pe Creatorul lor.
Al-Anṣār · الأنصار
Susținătorii din Medina care l-au primit și l-au sprijinit pe Profet ﷺ și pe emigranți.
ʿAqīdah · العقيدة
Credință sau crez. În pasajul despre al-ʿAṣr, credința corectă este asociată cunoașterii folositoare.
Arkān; rukn · الأركان؛ الركن
Stâlpi; stâlp. În pasajele traduse, Islamul are cinci stâlpi, iar credința, în sensul de convingere, are șase temelii.
Asbāb · الأسباب
Mijloace ori cauze. În discuția despre predestinare, folosirea lor este deosebită de bizuirea inimii pe ele.
Aṣl / uṣūl · أصل / أصول
Temelie, principiu / temelii, principii: ceea ce servește drept bază pentru altceva.
ʿAṭf bayān · عطف البيان
Apoziție explicativă; analiza gramaticală pe care comentatorul o aplică numelui „Allah” în citatul din Ibrāhīm 14:1–2.
Āyah; āyāt · آية؛ آيات
Verset; semn. Comentariul distinge semnele din creație de semnele revelate.
Badal · البدل
Substitut gramatical. Termen folosit de comentator în analiza expresiei „lā ilāha illā Allāh”.
Barāʾ · البراء
Dezicere. În pasajul despre loialitate și dezicere, termenul este explicat în raport cu opoziția față de Allah și Trimisul Său.
Al-barzakh · البرزخ
Starea dintre moarte și înviere. Comentariul o tratează ca ținând de nevăzut, care nu este cuprins de percepția simțurilor.
Baṣīrah · البصيرة
Înțelegere limpede. În chemare, privește conținutul propovăduit, felul chemării și situația celui chemat.
Basmalah · البسملة
Formula „În numele lui Allah, Cel Milostiv, Cel Îndurător”.
Al-baʿth · البعث
Învierea; readucerea morților la viață. În comentariul tradus, ea are loc la a doua suflare în Trâmbiță.
Al-Bayt al-Maʿmūr · البيت المعمور
Casa cea Frecventată din cer, amintită în relatarea despre înălțare; în ea se roagă zilnic șaptezeci de mii de îngeri.
Bayt al-Maqdis · بيت المقدس
În pasajul tradus, desemnează locul către care era orientată rugăciunea companionilor înainte de porunca de a se îndrepta către Kaʿbah.
Biḍʿ · البضع
Un număr între trei și nouă. În expresia „șaptezeci și câteva ramuri”, indică numărul care se adaugă la șaptezeci.
Al-Burāq · البراق
Animalul de călărie descris în relatarea călătoriei Profetului ﷺ la Bayt al-Maqdis.
Al-Dajjāl · الدجال
Numele amintit în hadithul care poruncește cererea ocrotirii lui Allah de încercarea sa.
Dalīl; adillah · دليل؛ أدلة
Dovadă; dovezi. Comentatorul definește dovada ca fiind ceea ce îndrumă către lucrul căutat.
Ḍarūrī · ضروري
Cunoaștere necesară, care se impune fără examinare sau demonstrație; exemplul dat este că focul este fierbinte.
Daʿwah · الدعوة
Chemare la Allah și la religia Sa. Este a treia dintre cele patru chestiuni explicate.
Dhabḥ · الذبح
Sacrificare: luarea vieții unui animal prin vărsarea sângelui într-un anumit fel. Comentariul distinge adorarea, cinstirea oaspetelui ori ospățul și folosirea pentru hrană sau negoț.
Diyah · الدية
Prețul sângelui; despăgubirea amintită în relatarea planului qurayshiților împotriva Profetului ﷺ.
Duʿāʾ · الدعاء
Invocare. Comentariul distinge cererea adresată cuiva de adorarea săvârșită în căutarea răsplății și de teama pedepsei celui adorat.
Duʿāʾ al-ʿibādah · دعاء العبادة
Invocare prin adorare: adorarea celui invocat, căutând răsplata sa și temându-te de pedeapsa sa.
Duʿāʾ al-masʾalah · دعاء المسألة
Invocare prin cerere: solicitarea celor de care omul are nevoie.
Farāʾiḍ · الفرائض
În biografiile traduse: disciplina dreptului succesoral.
Farḍ kifāyah · فرض كفاية
Obligație colectivă. În completarea despre ședere, comentatorul folosește termenul pentru chemarea la Islam împlinită în condițiile arătate.
Farsakh · فرسخ
Unitate de distanță folosită în sursă; Khartank este situat la doi farsakh de Samarqand.
Fatḥah; dāl · الفتحة؛ الدال
Fatḥah este semnul vocalei scurte a, iar dāl este litera د. Precizarea apare la pronunțarea cuvântului qadar.
Fatwā; fatāwā · فتوى؛ فتاوى
Răspuns religios al unui învățat; răspunsuri religioase. Apare în prezentarea lucrărilor și în titlurile colecțiilor.
Fiqh · الفقه
Jurisprudență islamică; disciplina rânduielilor practice amintită în biografii.
Fitnah · الفتنة
Încercare. În explicația imamului Aḥmad citată aici, termenul este explicat prin shirk.
Fitnat al-qabr · فتنة القبر
Încercarea din mormânt: întrebarea celui mort despre Domnul său, religia sa și profetul său.
Al-Fiṭr · الفطر
Denumirea sărbătorii amintite în biografia lui al-Bukhārī.
Fiṭrah · الفطرة
Firea înnăscută. Comentatorul o invocă în legătură cu credința omului în Creatorul său.
Gharīb · غريب
Calificativ folosit în nota ediției arabe pentru relatarea „Invocarea este miezul adorării”, redat în transliterare fără înlocuirea aprecierii din sursă.
Al-ghayb · الغيب
Nevăzutul. În pasajele traduse, îngerii și stările din barzakh sunt tratate ca realități nevăzute.
Al-ghayb al-nisbī · الغيب النسبي
Nevăzutul relativ: ceea ce este cunoscut de o persoană și necunoscut de alta, în explicația despre lucrurile prezente.
H · هجري
Indică un an din calendarul hijrī, nu din calendarul gregorian.
Ḥadīth · الحديث
Relatare profetică; pluralul arab este aḥādīth.
Ḥāfiẓ · حافظ
Titlu de învățat al hadithului folosit în prezentarea lui Ibn Kathīr.
Ḥajj · الحج
Pelerinajul la Casa cea Sfântă a lui Allah. Este amintit între cei cinci stâlpi ai Islamului, cu condiția putinței de a-l împlini.
Ḥanīf / ḥanīfiyyah · حنيف / الحنيفية
Cel îndepărtat de shirk / religia îndepărtată de shirk, întemeiată pe sinceritatea față de Allah. Comentariul o leagă de religia lui Ibrāhīm.
Al-Ḥarrah · الحرة
Numele locului de la marginea Medinei unde oamenii așteptau sosirea Profetului ﷺ, potrivit relatării din comentariu.
Ḥayāʾ · الحياء
Pudoare; simțul rușinii. Comentatorul o descrie ca pe o stare care îl oprește pe om de la ceea ce contravine conduitei demne.
Al-Ḥijr · الحجر
Locul de lângă Kaʿbah în care comentariul spune că Profetul ﷺ dormea înaintea călătoriei nocturne.
Hijrah; hajr · الهجرة؛ الهجر
Hijrah: emigrare. Comentatorul o leagă de hajr, părăsire, și explică apoi înțelesul ei în Lege.
Al-ḥisāb · الحساب
Socoteala faptelor. Robul este întrebat despre ceea ce a săvârșit și primește răsplata corespunzătoare.
Ḥukm; taḥākum · الحكم؛ التحاكم
Judecată ori hotărâre; cererea unei judecăți. Termeni folosiți în secțiunea despre judecarea după ceea ce a revelat Allah.
ʿIbādah · العبادة
Adorare: smerirea înaintea lui Allah cu iubire și preamărire. Definiția citată de comentator cuprinde cuvintele și faptele, exterioare și interioare, pe care Allah le iubește și de care este mulțumit.
ʿIbādah kawniyyah · عبادة كونية
Supunerea tuturor făpturilor față de porunca lui Allah care guvernează creația; nu este identică cu adorarea aleasă și cerută prin revelație.
ʿIbādah sharʿiyyah · عبادة شرعية
Adorarea potrivit Legii: supunerea față de porunca revelată, proprie celor care Îi dau ascultare lui Allah.
Iḥsān · الإحسان
În hadithul lui Jibrīl: a-L adora pe Allah ca și cum L-ai vedea, știind că El te vede. Apare alături de Islam și de credință.
Ikhlāṣ · الإخلاص
Sinceritate și curățire a intenției. În pasajul tradus, omul urmărește prin adorare Fața lui Allah și nu adoră pe altcineva alături de El.
Ikhtiyār · الاختيار
Alegere. Faptele voluntare ale omului sunt deosebite în comentariu de ceea ce i se întâmplă fără voința sa.
Ilāh; maʾlūh · الإله؛ المألوه
Divinitate; cel adorat. Comentariul distinge între a fi numit divinitate și a avea în mod real dreptul la adorare.
ʿIlm · العلم
Cunoaștere: înțelegerea unui lucru așa cum este el în realitate, cu certitudine deplină.
Īmān · الإيمان
Credință. În hadithul lui Jibrīl sunt amintite credința în Allah, îngerii Săi, Cărțile Sale, mesagerii Săi, Ziua de Apoi și predestinare.
Inābah · الإنابة
Întoarcerea către Allah prin ascultare și ferirea de neascultare, cu bizuire pe El și căutarea adăpostului la El.
Iqāmah · الإقامة
Ședere ori stabilire într-un loc; termenul este folosit în completarea despre șederea în țările necredinței.
Irādah; mashīʾah · الإرادة؛ المشيئة
Voință; voie. În capitolul despre predestinare, voia robului este afirmată, fără a fi scoasă de sub voia lui Allah.
Islām kawnī · إسلام كوني
Supunerea tuturor făpturilor față de hotărârea lui Allah care guvernează creația, de care nimeni nu se poate sustrage.
Islām sharʿī · إسلام شرعي
Supunerea față de hotărârea revelată a lui Allah, proprie celor care Îi dau ascultare.
Istiʿādhah · الاستعاذة
Cererea de ocrotire împotriva unui rău. Sursa distinge ocrotirea cerută lui Allah și prin atributele Sale de diferitele cereri adresate făpturilor.
Istiʿānah · الاستعانة
Cererea de ajutor. Comentariul îi deosebește felurile după cel căruia îi este adresată cererea și lucrul pentru care se cere ajutor.
Istighāthah · الاستغاثة
Cererea de salvare din strâmtorare sau de la pieire.
Istimsāk; tamassuk · الاستمساك؛ التمسك
Prindere cu tărie; ținere de un lucru. Comentatorul deosebește intensitatea celor două expresii în explicarea versetului al-Baqarah 2:256.
Istiwāʾ · الاستواء
Termenul apare în versetul despre Tron. În comentariul tradus este explicat ca o înălțare proprie lui Allah, potrivită măreției Sale.
Al-Jabriyyah · الجبرية
Gruparea despre care comentatorul spune că îl socotește pe rob constrâns în faptele sale, fără voință și fără putere proprie de a le săvârși.
Jāh · الجاه
Poziție sau trecere pe lângă o persoană cu autoritate; punerea ei în folosul altuia este amintită între formele de binefacere.
Jahl basīṭ · الجهل البسيط
Ignoranță simplă: lipsa totală a înțelegerii unui lucru.
Jahl murakkab · الجهل المركب
Ignoranță compusă: înțelegerea unui lucru altfel decât este în realitate.
Al-jārr wa-l-majrūr · الجار والمجرور
Prepoziția și substantivul în genitiv guvernat de aceasta; construcția gramaticală discutată în explicarea expresiei bismi.
Al-jazāʾ · الجزاء
Răsplata pentru fapte, bună sau rea, după felul faptelor; apare alături de socoteală.
Jihād · الجهاد
Străduință sau luptă, potrivit contextului. Textul deosebește jihādul pe calea lui Allah de străduința împotriva propriului suflet.
Jinn · الجن
Făpturi amintite în pasajul despre oamenii care cereau ocrotire unor bărbați dintre djinni.
Khabar · الخبر
Predicat în analiza gramaticală arabă. În explicarea mărturisirii, comentatorul subînțelege cuvântul ḥaqq, „adevărat”.
Khalīl · خليل
Prieten apropiat. Titlu folosit în pasajul despre Ibrāhīm și în versetul al-Nisāʾ 4:125.
Khashyah · الخشية
Teamă întemeiată pe cunoașterea măreției celui de care omul se teme și a desăvârșirii autorității sale.
Khawf · الخوف
Teamă sau spaimă pricinuită de așteptarea pieirii, a unei pagube ori a unei vătămări.
Khushūʿ · الخشوع
Smerire și plecare înaintea măreției lui Allah, cu supunere față de hotărârea Sa privitoare la creație și cea revelată.
Kufr · الكفر
Necredință. Termen folosit în pasajele despre ascultare, adorare, shirk și loialitate.
Kufr bi-l-ṭāghūt · الكفر بالطاغوت
Respingerea ṭāghūtului, asociată în al-Baqarah 2:256 cu credința în Allah.
Al-kutub · الكتب
Cărțile revelate mesagerilor de Allah, ca milă și călăuzire pentru făpturi.
Al-Lawḥ al-Maḥfūẓ · اللوح المحفوظ
Tabla Păstrată, în care Allah a scris ceea ce a rânduit pentru făpturi, potrivit explicației credinței în predestinare.
Al-malāʾikah · الملائكة
Îngerii: făpturi create din lumină, care Îl adoră pe Allah și împlinesc poruncile Sale.
Malak al-mawt · ملك الموت
Îngerul morții, însărcinat cu luarea sufletelor la moarte; în sursă nu este dat un nume propriu.
Marātib · المراتب
Trepte. Textul numește Islamul, credința și iḥsānul drept trei trepte ale religiei, unele mai înalte decât altele.
Matn · المتن
Textul de bază comentat. În această lucrare, este textul lui Muḥammad ibn ʿAbd al-Wahhāb, deosebit tipografic de explicație.
Millah · الملة
Religie, cale religioasă urmată; în acest fragment, religia lui Ibrāhīm.
Miʿrāj; ʿurūj · المعراج؛ العروج
Înălțarea la cer; urcare. Comentariul relatează înălțarea Profetului ﷺ și prescrierea rugăciunilor.
Muʿaṭṭilah · المعطلة
Denumire folosită de comentator pentru cei care neagă Numele și Atributele lui Allah ori o parte dintre ele.
Al-Muhājirūn · المهاجرون
Emigranții; în relatarea hijrei, companionii care au emigrat la Medina.
Mursal · مرسل
Termen de transmitere a hadithului. În pasajul tradus, desemnează relatarea atribuită direct Profetului ﷺ de Qays, fără veriga companionului amintită în cealaltă variantă.
Murūʾah · المروءة
Conduită demnă. În definiția pudorii, desemnează conduita de la a cărei încălcare simțul rușinii îl oprește pe om.
Mushabbihah · المشبهة
Denumire folosită de comentator pentru cei care afirmă Numele și Atributele, asemănându-L pe Allah cu făpturile Sale.
Muwaḥḥid · الموحد
Cel care înfăptuiește tawḥīdul. Termen folosit în explicația consacrării sincere a adorării numai lui Allah.
Nadhr · النذر
Legământ. În sens particular, omul își impune un anumit lucru pentru Allah; în explicația versetului, termenul cuprinde și actele de adorare obligatorii.
Al-namīmah · النميمة
Răspândirea vorbelor între oameni pentru a-i învrăjbi; este amintită în relatarea despre cei doi oameni pedepsiți în morminte.
Naẓarī · نظري
Cunoaștere care are nevoie de examinare și dovezi. Exemplul dat este obligația intenției la wuḍūʾ.
Niṣāb; anṣibah · النصاب؛ الأنصبة
Prag minim; praguri minime. Sunt amintite la explicarea stabilirii obligațiilor zakātului la Medina.
Qadar · القدر
Predestinare, amintită în hadithul lui Jibrīl prin credința în binele și răul ei.
Al-Qadariyyah · القدرية
Gruparea despre care comentatorul spune că atribuie robului independență în voința și puterea de a făptui, negând în acestea efectul voii și puterii lui Allah.
Qiblah · القبلة
Direcția rugăciunii; în relatarea despre Badr, Profetul ﷺ se îndreaptă către ea când Îl imploră pe Allah.
Rabb · الرب
Domn. Comentariul Îl descrie pe Allah drept Creator, Stăpân, Susținător și Cârmuitor al făpturilor.
Rabbāniyyūn · الربانيون
În citatul din Ibn al-Qayyim: cei care împlinesc cele patru trepte ale cunoașterii, practicării, chemării și răbdării.
Al-rafīq al-aʿlā · الرفيق الأعلى
„Cea mai înaltă tovărășie”, expresie citată în relatarea morții Profetului ﷺ.
Raghbah · الرغبة
Dorința de a ajunge la lucrul iubit.
Rahbah · الرهبة
Teamă care îl face pe om să fugă de ceea ce îl înspăimântă; o teamă însoțită de faptă.
Raḥmah; maghfirah · رحمة؛ مغفرة
Milă; iertare. Când sunt alăturate, comentatorul leagă iertarea de păcatele trecute, iar mila de reușita în bine și ferirea de păcate în viitor.
Rajāʾ · الرجاء
Speranță. Comentariul deosebește speranța însoțită de ascultare sau căință de dorința deșartă, lipsită de faptă.
Rakʿah · ركعة
Unitate a rugăciunii. Comentatorul explică rugăciunea de două rakʿah și mărirea rugăciunii celui aflat la locul de ședere.
Rishwah · الرشوة
Mită; este amintită între motivele pentru care un judecător poate da o hotărâre păcătoasă.
Riyāʾ; sumʿah · الرياء؛ السمعة
A săvârși adorarea pentru a fi văzut de oameni ori pentru a se vorbi despre ea. Cele două sunt deosebite de sinceritate în discuția despre iḥsān.
Rizq · الرزق
Cele dăruite de Allah pentru trai și susținere. În pasajul tradus sunt amintite în mod explicit hrana și băutura.
Rushd · الرشد
Statornicia pe calea adevărului, potrivit definiției din comentariu.
Al-rusul · الرسل
Mesagerii. Comentariul definește mesagerul ca pe un om căruia i-a fost revelată o lege și i s-a poruncit să o transmită.
Ṣabr · الصبر
Răbdare în ascultarea de Allah, în abținerea de la păcate și față de hotărârile Sale.
Ṣafar · صفر
Luna menționată în relatarea începutului bolii finale a Profetului ﷺ.
Shakk · الشك
Îndoială: situația în care cele două posibilități sunt la fel de probabile.
Sharḥ · الشرح
Explicație sau comentariu la un text.
Sharīʿah · الشريعة
Legea revelată; rânduielile lui Allah la care se referă comentariul.
Shaykh · شيخ
Titlu de respect; în pasajele traduse este folosit pentru profesori și învățați.
Shirk · الشرك
Asocierea altora lui Allah. Textul de bază îl definește aici ca invocarea altcuiva alături de El; comentariul distinge shirkul major, care scoate din religie, de cel minor, care nu scoate din religie.
Shuʿbah · الشعبة
Ramură; parte a unui lucru. În pasajul despre credință, faptele sunt descrise ca ramuri ale acesteia.
Sidrat al-Muntahā · سدرة المنتهى
Numele locului cu arborele de la hotar la care Profetul ﷺ a fost înălțat în relatarea comentatorului.
Ṣifah mushabbahah · الصفة المشبهة
Categorie adjectivală a gramaticii arabe, menționată de comentator la explicarea cuvântului barāʾ.
Suḥūliyyah · سحولية
Calificativul pânzelor albe în care a fost învelit Profetul ﷺ, păstrat din relatarea sursei.
Sunnah · السنة
Învățătura transmisă de la Trimisul lui Allah. În comentariu este numită, alături de Coran, drept sursă a dovezilor revelate.
Al-ṣūr · الصور
Trâmbița în care va sufla Isrāfīl; învierea este legată în comentariu de a doua suflare.
Sūrah · سورة
Capitol al Coranului. Al-ʿAṣr este sura folosită ca dovadă pentru cele patru chestiuni.
Tafsīr · التفسير
Explicarea Coranului; disciplină și tip de lucrare amintite în biografii.
Ṭāghūt · الطاغوت
Tot ceea ce este adorat, urmat ori ascultat și prin care robul depășește limita cuvenită, potrivit definiției citate de la Ibn al-Qayyim. Comentatorul precizează că oamenii drepți nu sunt ṭawāghīt, chiar dacă sunt adorați, urmați ori ascultați.
Takhliyah; taḥliyah · التخلية؛ التحلية
Înlăturare; împodobire. Pereche folosită în explicație pentru a arăta îndepărtarea piedicilor înainte de a așeza ceea ce trebuie întărit.
Taqwā · التقوى
Păzirea de pedeapsa lui Allah prin urmarea poruncilor Sale și ferirea de interdicțiile Sale.
Tarbiyah · التربية
Îngrijire prin care este îndreptat cel îngrijit; în pasajul despre Domnul, îngrijirea făpturilor prin binefaceri.
Tashrīʿ ʿāmm · تشريع عام
Legiuire generală, deosebită în comentariu de hotărârea dată de un judecător într-un caz particular.
Tawakkul · التوكل
Bizuire sau încredere. Încrederea în Allah înseamnă a te bizui pe El pentru dobândirea foloaselor și îndepărtarea vătămărilor.
Tawḥīd · التوحيد
Recunoașterea unicității lui Allah în ceea ce Îi este propriu. În textul de bază, termenul desemnează în mod direct dedicarea adorării numai lui Allah.
Tawḥīd al-asmāʾ wa-l-ṣifāt · توحيد الأسماء والصفات
Recunoașterea unicității lui Allah în Numele și Atributele pe care le-a afirmat pentru Sine în Carte sau prin Trimisul Său.
Tawḥīd al-rubūbiyyah · توحيد الربوبية
Recunoașterea unicității lui Allah în creație, stăpânire și cârmuire.
Tawḥīd al-ulūhiyyah · توحيد الألوهية
Dedicarea adorării numai lui Allah, fără asocierea altcuiva Lui.
Al-thaqalayn · الثقلان
Cele două categorii de făpturi: oamenii și djinnii. Comentatorul leagă denumirea de numărul lor mare.
Thiqāt · ثقات
Transmițători demni de încredere; apreciere citată în nota ediției arabe la hadithul despre continuitatea emigrării.
Ṭughyān · الطغيان
Depășirea limitei; cuvântul din care este derivat ṭāghūt în explicația comentatorului.
ʿUjb · العجب
Admirație de sine. Comentatorul arată că omul nu trebuie să se admire pentru izbânda sa, uitând să-I mulțumească lui Allah.
Ūlū al-ʿazm · أولو العزم
Mesagerii înzestrați cu hotărâre statornică: Muḥammad, Ibrāhīm, Mūsā, ʿĪsā și Nūḥ, potrivit enumerării din comentariu.
Al-ʿurwah al-wuthqā · العروة الوثقى
„Toarta cea mai trainică”, expresie din al-Baqarah 2:256. Comentatorul arată că ea desemnează Islamul.
Uṣūl al-fiqh · أصول الفقه
Principiile jurisprudenței, una dintre disciplinele studiate de comentator.
Wahm · الوهم
Presupunere improbabilă: înțelegerea care favorizează posibilitatea mai puțin probabilă.
Walāʾ / muwālāt · الولاء / الموالاة
Loialitate / acordarea loialității. Comentariul explică aici sprijinirea și ajutarea necredincioșilor în necredința și rătăcirea lor și o distinge de sfătuirea și chemarea lor la adevăr.
Walī · ولي
Termen folosit în pasajele despre teama de taină și încrederea de taină; este păstrat în transliterare.
Wāziʿ īmānī; rādiʿ sulṭānī · وازع إيماني؛ رادع سلطاني
Îndemnul credinței; puterea de descurajare a autorității. Cei doi factori în funcție de care comentatorul descrie patru stări ale societății.
Wuḍūʾ · الوضوء
Abluțiune. Comentatorul folosește obligația intenției la abluțiune ca exemplu de cunoaștere întemeiată pe dovezi.
Al-yawm al-ākhir · اليوم الآخر
Ziua de Apoi, Ziua Învierii, în care oamenii sunt înviați pentru socoteală și răsplată.
Zabūr · الزبور
Cartea dăruită lui Dāwūd, amintită în al-Nisāʾ 4:163.
Zakāt · الزكاة
Danie obligatorie amintită în hadithul lui Jibrīl între practicile Islamului.
Ẓann · الظن
Presupunere probabilă: înțelegerea care favorizează posibilitatea mai probabilă.
ﷺ · صلى الله عليه وسلم
„Binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui.” Formula este păstrată lângă numele Profetului și acolo unde apare în sursă.