Explicarea celor trei principii

Existența Sa, domnia Sa, dreptul Său la adorare, Numele și Atributele Sale

TEXTUL AUTORULUI

وَأَرْكَانُهُ سِتَّةٌ: أَنْ تُؤْمِنَ بِاللَّهِ،

Stâlpii credinței sunt șase: să crezi în Allah,

EXPLICAȚIA

Credința în Allah cuprinde patru lucruri.

1. Credința în existența lui Allah Preaînaltul

Existența Sa, Preaînaltul, este arătată de firea înnăscută, de rațiune, de Lege și de percepția simțurilor.

Dovada firii înnăscute

În ceea ce privește dovada firii înnăscute asupra existenței Sale: fiecare făptură a fost înzestrată cu firea de a crede în Creatorul său, fără o gândire sau o învățare prealabilă. Ea nu se îndepărtează de ceea ce cere această fire decât dacă în inimă îi pătrunde ceva care o abate de la ea. Profetul ﷺ a spus:

„Nu există niciun nou-născut care să nu se nască pe fiṭrah. Apoi părinții săi îl fac evreu, creștin sau zoroastrian.”⁴⁸

Dovada rațiunii

În ceea ce privește dovada rațiunii asupra existenței lui Allah Preaînaltul: aceste făpturi, cele de dinainte și cele de după, trebuie să aibă un Creator care le-a adus la existență. Ele nu se pot aduce singure la existență și nici nu pot apărea din întâmplare.

Nu se pot aduce singure la existență, deoarece un lucru nu se creează pe sine. Înainte de a exista, el era inexistent; cum ar putea atunci să fie creator?

Nici nu pot apărea din întâmplare, deoarece tot ceea ce ia ființă trebuie să aibă pe cineva care îl aduce la ființă. Existența lor în această ordine minunată, în această armonie și strânsă legătură între cauze și efectele lor și între făpturi unele cu altele exclude categoric apariția lor întâmplătoare. Ceea ce apare din întâmplare nu are ordine la începutul existenței sale; cum ar putea atunci să fie ordonat în dăinuirea și dezvoltarea sa?

Dacă făpturile nu se pot aduce singure la existență și nici nu pot apărea din întâmplare, atunci este necesar să aibă pe Cineva care le-a adus la existență: Allah, Domnul lumilor.

Allah Preaînaltul a amintit această dovadă rațională și acest argument categoric în Sūrat al-Ṭūr, unde a spus:

﴿ أَمْ خُلِقُوا مِنْ غَيْرِ شَيْءٍ أَمْ هُمُ الْخَالِقُونَ ﴾

„Oare au fost creați fără nimic sau ei înșiși sunt creatorii?”

Al-Ṭūr 52:35

Adică nu au fost creați fără Creator și nici nu s-au creat pe ei înșiși. Prin urmare, Creatorul lor nu poate fi decât Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul.

De aceea, când Jubayr ibn Muṭʿim — Allah să fie mulțumit de el! — l-a auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ recitând Sūrat al-Ṭūr și ajungând la aceste versete:

﴿ أَمْ خُلِقُوا مِنْ غَيْرِ شَيْءٍ أَمْ هُمُ الْخَالِقُونَ ۝ أَمْ خَلَقُوا السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضَ بَلْ لَا يُوقِنُونَ ۝ أَمْ عِنْدَهُمْ خَزَائِنُ رَبِّكَ أَمْ هُمُ الْمُصَيْطِرُونَ ﴾

„Oare au fost creați fără nimic sau ei înșiși sunt creatorii? Oare ei au creat cerurile și pământul? Nu, ei nu au certitudine. Oare la ei se află comorile Domnului tău sau ei sunt cei care stăpânesc?”

Al-Ṭūr 52:35–37

— iar Jubayr era atunci politeist —, a spus:

„Aproape că inima mi-a zburat. Acela a fost primul moment în care credința s-a așezat în inima mea.”⁴⁹

Relatat de al-Bukhārī în pasaje separate.

Să dăm un exemplu care lămurește aceasta. Dacă cineva ți-ar vorbi despre un palat bine clădit, înconjurat de grădini printre care curg râuri, plin de așternuturi și paturi și împodobit cu felurite podoabe, cu toate cele necesare și cu toate completările sale, apoi ți-ar spune: „Acest palat, cu toată desăvârșirea lui, s-a adus singur la existență sau a apărut așa, din întâmplare, fără cineva care să-l aducă la existență”, te-ai grăbi să respingi și să dezminți aceasta și ai socoti vorbele lui o nesăbuință.

Cum ar putea atunci acest univers atât de vast, cu pământul și cerul său, cu corpurile sale cerești, stările sale și ordinea sa minunată și uimitoare, să se fi adus singur la existență ori să fi apărut din întâmplare, fără cineva care să-l aducă la existență?

Dovada Legii

În ceea ce privește dovada Legii asupra existenței lui Allah Preaînaltul: toate Cărțile cerești mărturisesc aceasta. Rânduielile pe care le-au adus și care cuprind binele făpturilor arată că ele vin de la un Domn înțelept, cunoscător al celor folositoare creației Sale. Iar veștile despre cele din univers, a căror veridicitate a fost confirmată de realitate, arată că ele vin de la un Domn care are puterea să aducă la existență cele vestite.

Dovezile percepției simțurilor

Dovezile percepției simțurilor asupra existenței lui Allah sunt de două feluri.

Primul: auzim și vedem răspunsul dat celor care Îl invocă și salvarea celor aflați în suferință, lucruri care arată în mod categoric existența Sa, Preaînaltul. Allah Preaînaltul a spus:

﴿ وَنُوحًا إِذْ نَادَى مِنْ قَبْلُ فَاسْتَجَبْنَا لَهُ ﴾

„Și Nūḥ, când a chemat mai înainte, iar Noi i-am răspuns.”

Al-Anbiyāʾ 21:76, fragment

Și Preaînaltul a spus:

﴿ إِذْ تَسْتَغِيثُونَ رَبَّكُمْ فَاسْتَجَابَ لَكُمْ ﴾

„Când Îi cereați salvare Domnului vostru, iar El v-a răspuns.”

Al-Anfāl 8:9, fragment

În Ṣaḥīḥ al-Bukhārī se relatează de la Anas ibn Mālik — Allah să fie mulțumit de el! — că un beduin a intrat într-o zi de vineri, pe când Profetul ﷺ ținea predica, și a spus:

„O, Trimis al lui Allah! Averile s-au prăpădit, iar familiile flămânzesc. Roagă-te lui Allah pentru noi!”

El și-a ridicat mâinile și s-a rugat. Atunci s-au ridicat nori asemenea munților. Anas a spus:

„Nu a coborât de pe amvon până când am văzut ploaia curgându-i pe barbă. În vinerea următoare, acel beduin — sau altul — s-a ridicat și a spus: «O, Trimis al lui Allah! Clădirile s-au prăbușit, iar averile au fost înecate. Roagă-te lui Allah pentru noi!» El și-a ridicat mâinile și a spus: «O, Allah, în jurul nostru, nu asupra noastră!» Și nu arăta către vreo parte fără ca norii de acolo să se despartă.”⁵⁰

Răspunsul la invocări rămâne, până în zilele noastre, un lucru văzut în cazul celui care se îndreaptă sincer către Allah Preaînaltul și îndeplinește condițiile primirii răspunsului.

Al doilea: semnele profeților, numite minuni, pe care oamenii le văd sau despre care aud, sunt un argument categoric pentru existența Celui care i-a trimis, Allah Preaînaltul. Acestea sunt lucruri care depășesc puterile omenești și pe care Allah Preaînaltul le înfăptuiește pentru a-i întări și sprijini pe mesagerii Săi.

Un exemplu este semnul lui Mūsā ﷺ. Allah Preaînaltul i-a poruncit să lovească marea cu toiagul; el a lovit-o, iar marea s-a despărțit în douăsprezece drumuri uscate, apa dintre ele fiind asemenea munților. Allah Preaînaltul a spus:

﴿ فَأَوْحَيْنَا إِلَى مُوسَى أَنِ اضْرِبْ بِعَصَاكَ الْبَحْرَ فَانْفَلَقَ فَكَانَ كُلُّ فِرْقٍ كَالطَّوْدِ الْعَظِيمِ ﴾

„I-am revelat lui Mūsā: «Lovește marea cu toiagul tău!» Ea s-a despărțit, iar fiecare parte era asemenea unui munte uriaș.”

Al-Shuʿarāʾ 26:63

Al doilea exemplu este semnul lui ʿĪsā — pacea fie asupra lui! El îi învia pe morți și îi scotea din morminte cu îngăduința lui Allah. Allah Preaînaltul a spus:

﴿ وَأُحْيِي الْمَوْتَى بِإِذْنِ اللَّهِ ﴾

„Și îi înviez pe morți cu îngăduința lui Allah.”

Āl ʿImrān 3:49, fragment

Și a spus:

﴿ وَإِذْ تُخْرِجُ الْمَوْتَى بِإِذْنِي ﴾

„Și când îi scoteai pe morți cu îngăduința Mea.”

Al-Māʾidah 5:110, fragment

Al treilea exemplu este cel al lui Muḥammad ﷺ. Quraysh i-a cerut un semn; el a arătat către lună, iar ea s-a despărțit în două părți, pe care oamenii le-au văzut. Despre aceasta, Preaînaltul a spus:

﴿ اقْتَرَبَتِ السَّاعَةُ وَانْشَقَّ الْقَمَرُ ۝ وَإِنْ يَرَوْا آيَةً يُعْرِضُوا وَيَقُولُوا سِحْرٌ مُسْتَمِرٌّ ﴾

„Ceasul s-a apropiat, iar luna s-a despicat. Și dacă văd un semn, se întorc și spun: «O vrăjitorie care continuă!»”

Al-Qamar 54:1–2

Aceste semne percepute prin simțuri, pe care Allah Preaînaltul le înfăptuiește pentru întărirea și sprijinirea mesagerilor Săi, arată în mod categoric existența Sa, Preaînaltul.

2. Credința în domnia Sa

Adică a crede că numai El este Domnul, fără niciun asociat și fără niciun ajutor.

Domnul este Cel căruia Îi aparțin creația, stăpânirea și porunca. Nu există alt Creator în afară de Allah, nici alt Stăpân în afară de El și nimănui altcuiva nu-i aparține porunca. Preaînaltul a spus:

﴿ أَلَا لَهُ الْخَلْقُ وَالْأَمْرُ ﴾

„Numai Lui Îi aparțin creația și porunca!”

Al-Aʿrāf 7:54, fragment

Și a spus:

﴿ ذَلِكُمُ اللَّهُ رَبُّكُمْ لَهُ الْمُلْكُ وَالَّذِينَ تَدْعُونَ مِنْ دُونِهِ مَا يَمْلِكُونَ مِنْ قِطْمِيرٍ ﴾

„Acesta este Allah, Domnul vostru; Lui Îi aparține stăpânirea. Cei pe care îi invocați în afară de El nu stăpânesc nici măcar pielița unui sâmbure de curmală.”

Fāṭir 35:13, fragment

Nu se cunoaște ca vreo făptură să fi negat domnia lui Allah, Preaslăvitul, decât din încăpățânare, fără să creadă ceea ce spune, așa cum s-a întâmplat cu Faraon când i-a spus neamului său:

﴿ أَنَا رَبُّكُمُ الْأَعْلَى ﴾

„Eu sunt domnul vostru cel mai înalt!”

Al-Nāziʿāt 79:24, fragment

Și a spus:

﴿ يَا أَيُّهَا الْمَلَأُ مَا عَلِمْتُ لَكُمْ مِنْ إِلَهٍ غَيْرِي ﴾

„O, căpetenii! Eu nu cunosc pentru voi altă divinitate în afară de mine.”

Al-Qaṣaṣ 28:38, fragment

Însă aceasta nu era o convingere a sa. Allah Preaînaltul a spus:

﴿ وَجَحَدُوا بِهَا وَاسْتَيْقَنَتْهَا أَنْفُسُهُمْ ظُلْمًا وَعُلُوًّا ﴾

„Le-au tăgăduit din nedreptate și trufie, deși sufletele lor aveau certitudinea lor.”

Al-Naml 27:14, fragment

Iar Mūsā i-a spus lui Faraon, după cum a relatat Allah despre el:

﴿ لَقَدْ عَلِمْتَ مَا أَنْزَلَ هَؤُلَاءِ إِلَّا رَبُّ السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضِ بَصَائِرَ وَإِنِّي لَأَظُنُّكَ يَا فِرْعَوْنُ مَثْبُورًا ﴾

„Tu știi că nimeni altul decât Domnul cerurilor și al pământului a pogorât aceste semne drept dovezi limpezi. Și eu te socotesc, Faraon, sortit pieirii.”

Al-Isrāʾ 17:102, fragment

De aceea, politeiștii recunoșteau domnia lui Allah Preaînaltul, cu toate că Îi asociau pe alții în adorare. Allah Preaînaltul a spus:

﴿ قُلْ لِمَنِ الْأَرْضُ وَمَنْ فِيهَا إِنْ كُنْتُمْ تَعْلَمُونَ ۝ سَيَقُولُونَ لِلَّهِ قُلْ أَفَلَا تَذَكَّرُونَ ۝ قُلْ مَنْ رَبُّ السَّمَاوَاتِ السَّبْعِ وَرَبُّ الْعَرْشِ الْعَظِيمِ ۝ سَيَقُولُونَ لِلَّهِ قُلْ أَفَلَا تَتَّقُونَ ۝ قُلْ مَنْ بِيَدِهِ مَلَكُوتُ كُلِّ شَيْءٍ وَهُوَ يُجِيرُ وَلَا يُجَارُ عَلَيْهِ إِنْ كُنْتُمْ تَعْلَمُونَ ۝ سَيَقُولُونَ لِلَّهِ قُلْ فَأَنَّى تُسْحَرُونَ ﴾

„Spune: «Cui îi aparțin pământul și cei de pe el, dacă știți?» Ei vor spune: «Lui Allah.» Spune: «Oare nu luați aminte?» Spune: «Cine este Domnul celor șapte ceruri și Domnul Tronului măreț?» Ei vor spune: «Lui Allah.» Spune: «Oare nu vă temeți?» Spune: «În mâna cui se află stăpânirea tuturor lucrurilor, El fiind Cel care ocrotește și împotriva căruia nimeni nu poate da ocrotire, dacă știți?» Ei vor spune: «Lui Allah.» Spune: «Cum de sunteți, atunci, vrăjiți?»”

Al-Muʾminūn 23:84–89

Allah Preaînaltul a spus:

﴿ وَلَئِنْ سَأَلْتَهُمْ مَنْ خَلَقَ السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضَ لَيَقُولُنَّ خَلَقَهُنَّ الْعَزِيزُ الْعَلِيمُ ﴾

„Dacă îi întrebi cine a creat cerurile și pământul, ei vor spune negreșit: «Le-a creat Cel Atotputernic, Cel Atoateștiutor.»”

Al-Zukhruf 43:9

Și a spus:

﴿ وَلَئِنْ سَأَلْتَهُمْ مَنْ خَلَقَهُمْ لَيَقُولُنَّ اللَّهُ فَأَنَّى يُؤْفَكُونَ ﴾

„Dacă îi întrebi cine i-a creat, ei vor spune negreșit: «Allah!» Cum de sunt, atunci, abătuți?”

Al-Zukhruf 43:87

Porunca Domnului, Preaslăvitul, cuprinde atât porunca privitoare la univers, cât și porunca Legii. După cum El cârmuiește universul și hotărăște în el ceea ce voiește, potrivit înțelepciunii Sale, tot astfel El este Cel care hotărăște în el, rânduind actele de adorare și regulile relațiilor dintre oameni, potrivit înțelepciunii Sale. Cine ia alături de Allah Preaînaltul un legiuitor în privința actelor de adorare sau un judecător în privința relațiilor dintre oameni I-a asociat pe altcineva și nu a înfăptuit credința.

3. Credința în dreptul Său exclusiv la adorare

Adică a crede că numai El este Divinitatea adevărată, fără niciun asociat. Ilāh înseamnă maʾlūh: Cel adorat cu iubire și preamărire. Allah Preaînaltul a spus:

﴿ وَإِلَهُكُمْ إِلَهٌ وَاحِدٌ لَا إِلَهَ إِلَّا هُوَ الرَّحْمَنُ الرَّحِيمُ ﴾

„Divinitatea voastră este o singură Divinitate. Nu există nicio divinitate vrednică de adorare în afară de El, Cel Milostiv, Cel Îndurător.”

Al-Baqarah 2:163

Și Preaînaltul a spus:

﴿ شَهِدَ اللَّهُ أَنَّهُ لَا إِلَهَ إِلَّا هُوَ وَالْمَلَائِكَةُ وَأُولُو الْعِلْمِ قَائِمًا بِالْقِسْطِ لَا إِلَهَ إِلَّا هُوَ الْعَزِيزُ الْحَكِيمُ ﴾

„Allah mărturisește că nu există nicio divinitate vrednică de adorare în afară de El; la fel și îngerii și cei înzestrați cu știință. El statornicește dreptatea. Nu există nicio divinitate vrednică de adorare în afară de El, Cel Atotputernic, Cel Înțelept.”

Āl ʿImrān 3:18

Divinitatea atribuită oricărui lucru luat drept divinitate alături de Allah și adorat în afara Lui este falsă. Allah Preaînaltul a spus:

﴿ ذَلِكَ بِأَنَّ اللَّهَ هُوَ الْحَقُّ وَأَنَّ مَا يَدْعُونَ مِنْ دُونِهِ هُوَ الْبَاطِلُ وَأَنَّ اللَّهَ هُوَ الْعَلِيُّ الْكَبِيرُ ﴾

„Aceasta pentru că Allah este Adevărul, iar ceea ce ei invocă în afară de El este deșertăciune și pentru că Allah este Cel Preaînalt, Cel Mare.”

Al-Ḥajj 22:62

Faptul că sunt numite divinități nu le dă dreptul la adorare. Allah Preaînaltul a spus despre al-Lāt, al-ʿUzzā și Manāt:

﴿ إِنْ هِيَ إِلَّا أَسْمَاءٌ سَمَّيْتُمُوهَا أَنْتُمْ وَآبَاؤُكُمْ مَا أَنْزَلَ اللَّهُ بِهَا مِنْ سُلْطَانٍ ﴾

„Ele nu sunt decât nume pe care voi și părinții voștri le-ați dat, fără ca Allah să fi pogorât vreo dovadă pentru ele.”

Al-Najm 53:23, fragment

Și a relatat că Hūd i-a spus neamului său:

﴿ أَتُجَادِلُونَنِي فِي أَسْمَاءٍ سَمَّيْتُمُوهَا أَنْتُمْ وَآبَاؤُكُمْ مَا نَزَّلَ اللَّهُ بِهَا مِنْ سُلْطَانٍ ﴾

„Vă certați cu mine despre niște nume pe care voi și părinții voștri le-ați dat, fără ca Allah să fi pogorât vreo dovadă pentru ele?”

Al-Aʿrāf 7:71, fragment

Și a relatat despre Yūsuf că le-a spus celor doi tovarăși ai săi de temniță:

﴿ أَأَرْبَابٌ مُتَفَرِّقُونَ خَيْرٌ أَمِ اللَّهُ الْوَاحِدُ الْقَهَّارُ ۝ مَا تَعْبُدُونَ مِنْ دُونِهِ إِلَّا أَسْمَاءً سَمَّيْتُمُوهَا أَنْتُمْ وَآبَاؤُكُمْ مَا أَنْزَلَ اللَّهُ بِهَا مِنْ سُلْطَانٍ ﴾

„Sunt mai buni niște domni feluriți sau Allah, Cel Unic, Cel Atotstăpânitor? Nu adorați în afară de El decât niște nume pe care voi și părinții voștri le-ați dat, fără ca Allah să fi pogorât vreo dovadă pentru ele.”

Yūsuf 12:39–40, fragment

De aceea, mesagerii — binecuvântarea și pacea fie asupra lor! — le spuneau neamurilor lor:

﴿ اعْبُدُوا اللَّهَ مَا لَكُمْ مِنْ إِلَهٍ غَيْرُهُ ﴾

„Adorați-L pe Allah! Nu aveți altă divinitate în afară de El.”

Al-Aʿrāf 7:59, fragment

Însă politeiștii au refuzat și au luat divinități în afară de Allah, pe care le adorau alături de Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul, de la care cereau biruință și salvare.

Două argumente raționale

Allah Preaînaltul a arătat netemeinicia luării acestor divinități de către politeiști prin două argumente raționale.

Primul: aceste divinități pe care le-au luat nu au nimic din însușirile proprii divinității. Ele sunt create și nu creează, nu le aduc niciun folos adoratorilor lor și nu îndepărtează niciun rău de la ei. Nu dețin pentru ei nici viața, nici moartea, nu stăpânesc nimic din ceruri și nu au nicio parte la această stăpânire. Allah Preaînaltul a spus:

﴿ وَاتَّخَذُوا مِنْ دُونِهِ آلِهَةً لَا يَخْلُقُونَ شَيْئًا وَهُمْ يُخْلَقُونَ وَلَا يَمْلِكُونَ لِأَنْفُسِهِمْ ضَرًّا وَلَا نَفْعًا وَلَا يَمْلِكُونَ مَوْتًا وَلَا حَيَاةً وَلَا نُشُورًا ﴾

„Au luat în afară de El divinități care nu creează nimic, ci sunt ele însele create, care nu au puterea de a-și aduce nici rău, nici folos și nu stăpânesc nici moartea, nici viața, nici învierea.”

Al-Furqān 25:3

Și Preaînaltul a spus:

﴿ قُلِ ادْعُوا الَّذِينَ زَعَمْتُمْ مِنْ دُونِ اللَّهِ لَا يَمْلِكُونَ مِثْقَالَ ذَرَّةٍ فِي السَّمَاوَاتِ وَلَا فِي الْأَرْضِ وَمَا لَهُمْ فِيهِمَا مِنْ شِرْكٍ وَمَا لَهُ مِنْهُمْ مِنْ ظَهِيرٍ ۝ وَلَا تَنْفَعُ الشَّفَاعَةُ عِنْدَهُ إِلَّا لِمَنْ أَذِنَ لَهُ ﴾

„Spune: «Invocați-i pe cei pe care îi pretindeți în afară de Allah!» Ei nu stăpânesc nici cât greutatea unui fir de pulbere în ceruri sau pe pământ, nu au nicio parte la acestea și El nu are niciun ajutor dintre ei. Mijlocirea nu folosește la El decât pentru cel căruia i-a îngăduit.”

Sabaʾ 34:22–23, fragment

Și a spus:

﴿ أَيُشْرِكُونَ مَا لَا يَخْلُقُ شَيْئًا وَهُمْ يُخْلَقُونَ ۝ وَلَا يَسْتَطِيعُونَ لَهُمْ نَصْرًا وَلَا أَنْفُسَهُمْ يَنْصُرُونَ ﴾

„Îi asociază ei ceea ce nu creează nimic și este el însuși creat? Nu le pot da niciun ajutor și nici pe ei înșiși nu se pot ajuta.”

Al-Aʿrāf 7:191–192

Dacă aceasta este starea acelor divinități, atunci a le lua drept divinități este una dintre cele mai mari nesăbuințe și dintre cele mai vădite deșertăciuni.

Al doilea: acești politeiști recunoșteau că numai Allah Preaînaltul este Domnul Creator, în mâna căruia se află stăpânirea tuturor lucrurilor, Cel care ocrotește și împotriva căruia nimeni nu poate da ocrotire. Aceasta îi obligă să-I recunoască unicitatea în adorare, după cum I-au recunoscut unicitatea în domnie. Preaînaltul a spus:

﴿ يَا أَيُّهَا النَّاسُ اعْبُدُوا رَبَّكُمُ الَّذِي خَلَقَكُمْ وَالَّذِينَ مِنْ قَبْلِكُمْ لَعَلَّكُمْ تَتَّقُونَ ۝ الَّذِي جَعَلَ لَكُمُ الْأَرْضَ فِرَاشًا وَالسَّمَاءَ بِنَاءً وَأَنْزَلَ مِنَ السَّمَاءِ مَاءً فَأَخْرَجَ بِهِ مِنَ الثَّمَرَاتِ رِزْقًا لَكُمْ فَلَا تَجْعَلُوا لِلَّهِ أَنْدَادًا وَأَنْتُمْ تَعْلَمُونَ ﴾

„O, oameni! Adorați-L pe Domnul vostru, Cel care v-a creat pe voi și pe cei dinaintea voastră, ca să dobândiți taqwā. El este Cel care v-a făcut pământul așternut și cerul zidire și a pogorât din cer apă, prin care a făcut să iasă roade ca hrană pentru voi. Așadar, nu-I faceți lui Allah semeni, de vreme ce voi știți!”

Al-Baqarah 2:21–22

Și a spus:

﴿ وَلَئِنْ سَأَلْتَهُمْ مَنْ خَلَقَهُمْ لَيَقُولُنَّ اللَّهُ فَأَنَّى يُؤْفَكُونَ ﴾

„Dacă îi întrebi cine i-a creat, ei vor spune negreșit: «Allah!» Cum de sunt, atunci, abătuți?”

Al-Zukhruf 43:87

Și a spus:

﴿ قُلْ مَنْ يَرْزُقُكُمْ مِنَ السَّمَاءِ وَالْأَرْضِ أَمَّنْ يَمْلِكُ السَّمْعَ وَالْأَبْصَارَ وَمَنْ يُخْرِجُ الْحَيَّ مِنَ الْمَيِّتِ وَيُخْرِجُ الْمَيِّتَ مِنَ الْحَيِّ وَمَنْ يُدَبِّرُ الْأَمْرَ فَسَيَقُولُونَ اللَّهُ فَقُلْ أَفَلَا تَتَّقُونَ ۝ فَذَلِكُمُ اللَّهُ رَبُّكُمُ الْحَقُّ فَمَاذَا بَعْدَ الْحَقِّ إِلَّا الضَّلَالُ فَأَنَّى تُصْرَفُونَ ﴾

„Spune: «Cine vă dă cele necesare traiului din cer și de pe pământ? Cine stăpânește auzul și văzul? Cine îl scoate pe cel viu din cel mort și îl scoate pe cel mort din cel viu? Și cine cârmuiește toate lucrurile?» Ei vor spune: «Allah!» Spune atunci: «Oare nu vă temeți?» Acesta este Allah, adevăratul vostru Domn. Ce mai este după adevăr, dacă nu rătăcirea? Cum de sunteți, atunci, întorși de la el?”

Yūnus 10:31–32

4. Credința în Numele și Atributele Sale

Adică afirmarea Numelor și Atributelor pe care Allah le-a afirmat pentru Sine în Cartea Sa sau în Sunnah Trimisului Său, într-un mod potrivit Lui, fără denaturare, fără negare a atributelor, fără stabilirea modalității lor și fără asemănare cu făpturile. Allah Preaînaltul a spus:

﴿ وَلِلَّهِ الْأَسْمَاءُ الْحُسْنَى فَادْعُوهُ بِهَا وَذَرُوا الَّذِينَ يُلْحِدُونَ فِي أَسْمَائِهِ سَيُجْزَوْنَ مَا كَانُوا يَعْمَلُونَ ﴾

„Ale lui Allah sunt Numele cele mai frumoase. Invocați-L prin ele și lăsați-i pe cei care se abat în privința Numelor Sale. Vor fi răsplătiți pentru ceea ce făceau.”

Al-Aʿrāf 7:180

Și a spus:

﴿ وَلَهُ الْمَثَلُ الْأَعْلَى فِي السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضِ وَهُوَ الْعَزِيزُ الْحَكِيمُ ﴾

„A Lui este descrierea cea mai înaltă în ceruri și pe pământ. El este Cel Atotputernic, Cel Înțelept.”

Al-Rūm 30:27, fragment

Și a spus:

﴿ لَيْسَ كَمِثْلِهِ شَيْءٌ وَهُوَ السَّمِيعُ الْبَصِيرُ ﴾

„Nimic nu este asemenea Lui, iar El este Cel care aude totul, Cel care vede totul.”

Al-Shūrā 42:11, fragment

Cei care neagă Numele și Atributele

În această privință s-au rătăcit două grupări. Prima este al-muʿaṭṭilah: cei care au negat Numele și Atributele, ori o parte dintre ele, pretinzând că afirmarea lor presupune asemănarea, adică asemănarea lui Allah Preaînaltul cu făpturile Sale. Această pretenție este falsă din mai multe motive, printre care:

Primul: ea duce la consecințe false, precum contradicția în cuvintele lui Allah, Preaslăvitul. Allah Preaînaltul a afirmat pentru Sine Numele și Atributele și a negat existența vreunui lucru asemenea Lui. Dacă afirmarea lor ar presupune asemănarea, ar rezulta o contradicție în cuvintele lui Allah, astfel încât o parte dintre ele ar dezminți o alta.

Al doilea: faptul că două lucruri au în comun un nume sau o însușire nu înseamnă că ele sunt identice. Vezi două persoane care au în comun faptul că fiecare este un om care aude, vede și vorbește. Aceasta nu înseamnă că sunt identice în însușirile omenești, în auz, în văz și în vorbire. Vezi, de asemenea, animale care au membre anterioare, picioare și ochi; faptul că au acestea în comun nu înseamnă că membrele, picioarele și ochii lor sunt identici.

Dacă deosebirea se vădește între făpturi în privința numelor și însușirilor pe care le au în comun, atunci deosebirea dintre Creator și făptură este și mai limpede și mai mare.

Cei care Îl aseamănă pe Allah cu făpturile

A doua grupare este al-mushabbihah: cei care au afirmat Numele și Atributele, asemănându-L totodată pe Allah Preaînaltul cu făpturile Sale. Ei pretind că aceasta este ceea ce cer textele, întrucât Allah Preaînaltul li Se adresează robilor prin ceea ce aceștia înțeleg. Această pretenție este falsă din mai multe motive, printre care:

Primul: asemănarea lui Allah Preaînaltul cu făpturile Sale este un lucru fals, respins de rațiune și de Lege. Textele Cărții și ale Sunnei nu pot presupune un lucru fals.

Al doilea: Allah Preaînaltul li S-a adresat robilor prin ceea ce ei înțeleg în privința sensului de bază. Cât despre realitatea și natura profundă în care se înfăptuiește acel sens, atunci când este vorba despre Ființa și Atributele Sale, cunoașterea acestora Îi aparține numai lui Allah Preaînaltul.

Când Allah afirmă despre Sine că aude, auzul este cunoscut în privința sensului său de bază: perceperea sunetelor. Însă realitatea acestuia în ceea ce privește auzul lui Allah Preaînaltul nu este cunoscută. Realitatea auzului diferă chiar și între făpturi; deosebirea în această privință dintre Creator și făptură este și mai limpede și mai mare.

Iar când Allah Preaînaltul vestește despre Sine că S-a înălțat deasupra Tronului Său, istiwāʾ este cunoscut în privința sensului său de bază. Însă realitatea felului în care este istiwāʾul lui Allah deasupra Tronului Său nu este cunoscută. Realitatea istiwāʾului diferă în cazul făpturii: așezarea pe un scaun stabil nu este asemenea așezării pe șaua unei cămile nărăvașe și sperioase. Dacă ea diferă în cazul făpturii, atunci deosebirea dintre Creator și făptură este și mai limpede și mai mare.

Roadele credinței în Allah

Credința în Allah Preaînaltul, așa cum am descris-o, le aduce credincioșilor roade mărețe. Printre acestea se află:

1. Înfăptuirea tawḥīdului lui Allah Preaînaltul, astfel încât omul să nu se lege de altcineva prin speranță sau teamă și să nu adore pe altcineva.

2. Desăvârșirea iubirii față de Allah Preaînaltul și a preamăririi Sale, potrivit Numelor Sale celor mai frumoase și Atributelor Sale sublime.

3. Înfăptuirea adorării Sale prin îndeplinirea poruncilor Lui și ferirea de ceea ce El a interzis.

• • •