Explicarea celor trei principii

Prescrierea celorlalte obligații

TEXTUL AUTORULUI

فَلَمَّا اسْتَقَرَّ بِالْمَدِينَةِ أَمَرَ بِبَقِيَّةِ شَرَائِعِ الْإِسْلَامِ، مِثْلِ: الزَّكَاةِ، وَالصَّوْمِ، وَالْحَجِّ، وَالْجِهَادِ، وَالْأَذَانِ، وَالْأَمْرِ بِالْمَعْرُوفِ وَالنَّهْيِ عَنِ الْمُنْكَرِ، وَغَيْرِ ذَلِكَ مِنْ شَرَائِعِ الْإِسْلَامِ.

După ce s-a stabilit la Medina, a poruncit celelalte rânduieli ale Islamului, precum zakātul, postul, pelerinajul, jihādul, chemarea la rugăciune, poruncirea binelui și oprirea răului, precum și celelalte rânduieli ale Islamului.

EXPLICAȚIA

Autorul — Allah Preaînaltul să aibă milă de el! — spune că, după ce s-a stabilit — adică Profetul ﷺ — în Medina Profetului, a poruncit celelalte rânduieli ale Islamului. La Mecca chemase la tawḥīd vreme de aproximativ zece ani. Apoi i-au fost prescrise cele cinci rugăciuni, tot la Mecca. După aceea a emigrat la Medina, fără ca zakātul, postul, pelerinajul sau celelalte ritualuri ale Islamului să-i fi fost încă prescrise.

Sensul aparent al cuvintelor autorului — Allah să aibă milă de el! — este că zakātul a fost prescris la Medina atât în principiu, cât și în amănunt. Unii învățați au susținut că zakātul a fost prescris mai întâi la Mecca, însă fără stabilirea pragurilor minime și a cantității datorate. La Medina au fost stabilite aceste praguri și cantitatea obligatorie. Ei au adus drept dovadă faptul că există versete care poruncesc zakātul în sure meccane, precum cuvintele Celui Preaînalt din Sūrat al-Anʿām:

﴿ وَءاتوا حَقَّهُ يَومَ حَصادِهِ ﴾

„Dați ceea ce i se cuvine în ziua recoltării sale!”

Al-Anʿām 6:141, fragment

Și precum cuvintele Celui Preaînalt:

﴿ وَالَّذينَ فى أَموٰلِهِم حَقٌّ مَعلومٌ ۝ لِلسّائِلِ وَالمَحرومِ ﴾

„Și cei în ale căror averi se află o parte cunoscută, pentru cel care cere și pentru cel lipsit.”

Al-Maʿārij 70:24–25

În orice caz, stabilirea definitivă a zakātului, a pragurilor sale, a cantităților datorate și a celor îndreptățiți să-l primească a avut loc la Medina. La fel s-a întâmplat cu adhānul și rugăciunea de vineri. Se pare că și rugăciunea în congregație nu a devenit obligatorie decât la Medina, fiindcă adhānul, care cuprinde chemarea la congregație, a fost prescris în anul al doilea.

Zakātul și postul au fost prescrise în al doilea an după emigrare. Pelerinajul nu a fost prescris decât în al nouălea an, potrivit opiniei preponderente dintre opiniile învățaților, când Mecca devenise țară a Islamului după cucerirea ei în al optulea an după emigrare. Tot astfel, poruncirea binelui, oprirea răului și celelalte ritualuri publice au fost prescrise la Medina după stabilirea Profetului ﷺ acolo și întemeierea statului islamic.