Text integral · Pasaje · 93
Tawḥīdul și shirkul
Cea mai mare poruncă și cea mai gravă interdicție
TEXTUL AUTORULUI
وَأَعْظَمُ مَا أَمَرَ اللَّهُ بِهِ التَّوْحِيدُ، وَهُوَ: إِفْرَادُ اللَّهِ بِالْعِبَادَةِ
Cel mai măreț lucru pe care Allah l-a poruncit este tawḥīdul, adică a-L adora numai pe Allah.
EXPLICAȚIA
Înțelesul tawḥīdului
Din punct de vedere lingvistic, al-tawḥīd este substantivul verbal al lui waḥḥada, yuwaḥḥidu, adică a face ca un lucru să fie unul singur. Aceasta nu se realizează decât prin negare și afirmare: negarea unei însușiri pentru orice altceva în afară de cel desemnat ca unic și afirmarea ei pentru el.
De exemplu, spunem că tawḥīdul omului nu se împlinește până când acesta nu mărturisește că nu există nicio divinitate vrednică de adorare în afară de Allah. Astfel, el neagă dreptul la adorare pentru orice altceva în afară de Allah Preaînaltul și îl afirmă numai pentru Allah.
În terminologia religioasă, autorul l-a definit prin cuvintele: „Tawḥīdul înseamnă a-L adora numai pe Allah.” Adică să-L adori numai pe Allah, fără să-I asociezi nimic: nici un profet trimis, nici un înger apropiat, nici un conducător, nici un rege și nici vreo altă făptură. Dimpotrivă, să-I dedici numai Lui adorarea, cu iubire, preamărire, dorință și teamă.
Shaykhul — Allah să aibă milă de el! — are în vedere tawḥīdul pentru împlinirea căruia au fost trimiși mesagerii, fiindcă acesta este cel încălcat de neamurile lor.
Există și o definiție mai cuprinzătoare a tawḥīdului: a-L recunoaște pe Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul, ca unic în ceea ce Îi este propriu.
Cele trei categorii ale tawḥīdului
Categoriile tawḥīdului sunt trei.
Prima: tawḥīd al-rubūbiyyah — a-L recunoaște pe Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul, ca unic în creație, stăpânire și cârmuire. Allah, Atotputernicul și Preaslăvitul, a spus:
﴿ اللَّهُ خَالِقُ كُلِّ شَيْءٍ ﴾
„Allah este Creatorul tuturor lucrurilor.”
Al-Zumar 39:62, fragment
Și a spus:
﴿ هَلْ مِنْ خَالِقٍ غَيْرُ اللَّهِ يَرْزُقُكُمْ مِنَ السَّمَاءِ وَالْأَرْضِ لَا إِلَهَ إِلَّا هُوَ ﴾
„Există vreun creator în afară de Allah care să vă dea cele necesare traiului din cer și de pe pământ? Nu există nicio divinitate vrednică de adorare în afară de El.”
Fāṭir 35:3, fragment
Și a spus:
﴿ تَبَارَكَ الَّذِي بِيَدِهِ الْمُلْكُ وَهُوَ عَلَى كُلِّ شَيْءٍ قَدِيرٌ ﴾
„Binecuvântat este Cel în Mâna Căruia se află stăpânirea și El este Atotputernic asupra tuturor lucrurilor.”
Al-Mulk 67:1
Și a spus:
﴿ أَلَا لَهُ الْخَلْقُ وَالْأَمْرُ تَبَارَكَ اللَّهُ رَبُّ الْعَالَمِينَ ﴾
„Numai Lui Îi aparțin creația și porunca! Binecuvântat este Allah, Domnul lumilor!”
Al-Aʿrāf 7:54, fragment
A doua: tawḥīd al-ulūhiyyah — a-L adora numai pe Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul, fără ca omul să ia pe cineva alături de Allah, pe care să-l adore și de care să se apropie așa cum Îl adoră pe Allah Preaînaltul și se apropie de El.
A treia: tawḥīd al-asmāʾ wa-l-ṣifāt — a-L recunoaște pe Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul, ca unic în Numele cu care S-a numit pe Sine și în Atributele prin care S-a descris în Cartea Sa sau prin cuvintele Trimisului Său ﷺ. Aceasta se face prin afirmarea a ceea ce El a afirmat și negarea a ceea ce El a negat, fără denaturare, fără negare a atributelor, fără stabilirea modalității lor și fără asemănare cu făpturile.
Autorul are în vedere aici tawḥīd al-ulūhiyyah. În privința lui s-au rătăcit politeiștii împotriva cărora Profetul ﷺ a luptat, pentru care a socotit îngăduite vărsarea sângelui și luarea averilor, pământurilor și locuințelor și ale căror femei și copii i-a luat în robie. Strădania mesagerilor cu neamurile lor se îndrepta în cea mai mare parte asupra acestei categorii a tawḥīdului. Preaînaltul a spus:
﴿ وَلَقَدْ بَعَثْنَا فِي كُلِّ أُمَّةٍ رَسُولًا أَنِ اعْبُدُوا اللَّهَ ﴾
„Noi am trimis în fiecare comunitate un mesager: «Adorați-L pe Allah!»”
Al-Naḥl 16:36, fragment14
Adorarea nu este validă decât pentru Allah, Atotputernicul și Preaslăvitul. Cel care încalcă acest tawḥīd este un politeist necredincios, chiar dacă recunoaște tawḥīdul stăpânirii și pe cel al Numelor și Atributelor.
Să presupunem că un om recunoaște pe deplin tawḥīdul stăpânirii și al Numelor și Atributelor, dar merge la un mormânt și îl adoră pe cel aflat în el ori îi făgăduiește o jertfă prin care caută apropierea de el. Acesta este un politeist necredincios, care va rămâne veșnic în Foc. Allah Preaînaltul a spus:
﴿ إِنَّهُ مَنْ يُشْرِكْ بِاللَّهِ فَقَدْ حَرَّمَ اللَّهُ عَلَيْهِ الْجَنَّةَ وَمَأْوَاهُ النَّارُ وَمَا لِلظَّالِمِينَ مِنْ أَنْصَارٍ ﴾
„Celui care Îi asociază ceva lui Allah, Allah i-a interzis Paradisul, iar adăpostul său va fi Focul. Cei nedrepți nu vor avea ajutoare.”
Al-Māʾidah 5:72, fragment
Tawḥīdul este cel mai măreț lucru pe care Allah l-a poruncit fiindcă el este temelia pe care se clădește întreaga religie. De aceea, Profetul ﷺ a început cu el chemarea la Allah și le-a poruncit celor pe care i-a trimis să cheme la religie să înceapă cu el.
Gravitatea shirkului
TEXTUL AUTORULUI
وَأَعْظَمُ مَا نَهَى عَنْهُ الشِّرْكُ، وَهُوَ: دَعْوَةُ غَيْرِهِ مَعَهُ، وَالدَّلِيلُ قَوْلُهُ تَعَالَى
Cel mai grav lucru pe care El l-a interzis este shirkul, adică invocarea altcuiva alături de El. Dovada o constituie cuvintele Celui Preaînalt:
﴿ وَاعْبُدُوا اللَّهَ وَلَا تُشْرِكُوا بِهِ شَيْئًا ﴾
„Adorați-L pe Allah și nu-I asociați nimic!”
Al-Nisāʾ 4:36, fragment
EXPLICAȚIA
Cel mai grav lucru pe care Allah l-a interzis este shirkul, fiindcă cel mai mare dintre drepturi este dreptul lui Allah, Atotputernicul și Preaslăvitul. Dacă omul îl neglijează, a neglijat cel mai mare dintre drepturi: tawḥīdul lui Allah, Atotputernicul și Preaslăvitul. Allah Preaînaltul a spus:
﴿ إِنَّ الشِّرْكَ لَظُلْمٌ عَظِيمٌ ﴾
„Shirkul este, cu adevărat, o mare nedreptate.”
Luqmān 31:13, fragment
Și a spus:
﴿ وَمَنْ يُشْرِكْ بِاللَّهِ فَقَدِ افْتَرَى إِثْمًا عَظِيمًا ﴾
„Cel care Îi asociază ceva lui Allah a săvârșit, prin născocire, un păcat uriaș.”
Al-Nisāʾ 4:48, fragment
Atotputernicul și Preaslăvitul a spus:
﴿ وَمَنْ يُشْرِكْ بِاللَّهِ فَقَدْ ضَلَّ ضَلَالًا بَعِيدًا ﴾
„Cel care Îi asociază ceva lui Allah s-a rătăcit într-o rătăcire îndepărtată.”
Al-Nisāʾ 4:116, fragment
Și a spus:
﴿ إِنَّهُ مَنْ يُشْرِكْ بِاللَّهِ فَقَدْ حَرَّمَ اللَّهُ عَلَيْهِ الْجَنَّةَ وَمَأْوَاهُ النَّارُ وَمَا لِلظَّالِمِينَ مِنْ أَنْصَارٍ ﴾
„Celui care Îi asociază ceva lui Allah, Allah i-a interzis Paradisul, iar adăpostul său va fi Focul. Cei nedrepți nu vor avea ajutoare.”
Al-Māʾidah 5:72, fragment
Și a spus:
﴿ إِنَّ اللَّهَ لَا يَغْفِرُ أَنْ يُشْرَكَ بِهِ وَيَغْفِرُ مَا دُونَ ذَلِكَ لِمَنْ يَشَاءُ ﴾
„Allah nu iartă să-I fie asociat ceva, dar iartă ceea ce este mai prejos de aceasta cui voiește.”
Al-Nisāʾ 4:48, fragment
Profetul ﷺ a spus:
«أَعْظَمُ الذَّنْبِ أَنْ تَجْعَلَ لِلَّهِ نِدًّا وَهُوَ خَلَقَكَ»
„Cel mai mare păcat este să-I atribui lui Allah un seamăn, deși El te-a creat.”15
El — binecuvântarea și pacea fie asupra lui! — a spus, în relatarea lui Muslim de la Jābir (Allah să fie mulțumit de el!):
«مَنْ لَقِيَ اللَّهَ لَا يُشْرِكُ بِهِ شَيْئًا دَخَلَ الْجَنَّةَ، وَمَنْ لَقِيَهُ يُشْرِكُ بِهِ شَيْئًا دَخَلَ النَّارَ»
„Cel care Îl întâlnește pe Allah fără să-I asocieze nimic intră în Paradis, iar cel care Îl întâlnește asociindu-I ceva intră în Foc.”16
Profetul ﷺ a spus:
«مَنْ مَاتَ وَهُوَ يَدْعُو مِنْ دُونِ اللَّهِ نِدًّا دَخَلَ النَّارَ»
„Cel care moare invocând un seamăn în afară de Allah intră în Foc.”17
Relatat de al-Bukhārī.
Pentru a dovedi porunca lui Allah Preaînaltul de a-L adora și interdicția Sa de a-I asocia ceva, autorul — Allah să aibă milă de el! — a folosit cuvintele lui Allah, Atotputernicul și Preaslăvitul:
﴿ وَاعْبُدُوا اللَّهَ وَلَا تُشْرِكُوا بِهِ شَيْئًا ﴾
„Adorați-L pe Allah și nu-I asociați nimic!”
Al-Nisāʾ 4:36, fragment
Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul, a poruncit adorarea Sa și a interzis asocierea altora Lui. Aceasta cuprinde afirmarea faptului că adorarea Îi aparține numai Lui. Cine nu Îl adoră pe Allah este un necredincios trufaș; cine Îl adoră pe Allah și adoră pe altcineva alături de El este un necredincios politeist; iar cine Îl adoră numai pe Allah este un musulman sincer.
Shirkul major și shirkul minor
Shirkul este de două feluri: major și minor.
Primul fel: shirkul major. Este orice lucru numit shirk de Legiuitor și care presupune ieșirea omului din religia sa.
Al doilea fel: shirkul minor. Este orice cuvânt sau faptă căruia Legea i-a atribuit calificarea de shirk, fără ca acesta să scoată din religie.
Omul trebuie să se păzească de shirk, atât de cel major, cât și de cel minor. Preaînaltul a spus:
﴿ إِنَّ اللَّهَ لَا يَغْفِرُ أَنْ يُشْرَكَ بِهِ ﴾
„Allah nu iartă să-I fie asociat ceva.”
Al-Nisāʾ 4:48, fragment
• • •
Notele originale
N. trad.: Textul tipărit, p. 40, indică al-Naḥl, versetul 29. Fragmentul citat aparține versetului al-Naḥl 16:36; trimiterea a fost îndreptată prin confruntare cu textul coranic.
Notă a ediției arabe: Al-Bukhārī, Cartea tawḥīdului, capitolul despre cuvintele Celui Preaînalt: „O, Trimisule, vestește ceea ce ți-a fost pogorât de la Domnul tău”; Muslim, Cartea credinței, capitolul despre faptul că shirkul este cel mai grav dintre păcate.
N. trad.: Localizare a fragmentului: Muslim 86a.
Notă a ediției arabe: Muslim, Cartea credinței, capitolul despre faptul că cel care moare fără a-I asocia nimic lui Allah intră în Paradis.
N. trad.: Localizare: Muslim 93b.
Notă a ediției arabe: Al-Bukhārī, Cartea tafsīrului, Sūrat al-Baqarah, capitolul despre cuvintele Celui Preaînalt: „Printre oameni sunt unii care iau, în afară de Allah, semeni”, versetul 165.
N. trad.: Localizare: Al-Bukhārī 4497.