Explicarea celor trei principii

Al șaselea stâlp al credinței

TEXTUL AUTORULUI

وَتُؤْمِنَ بِالْقَدَرِ خَيْرِهِ وَشَرِّهِ.

Și să crezi în predestinare, în binele și răul ei.

EXPLICAȚIA

Al-qadar, cu fatḥah pe litera dāl, înseamnă rânduirea de către Allah Preaînaltul a celor ce există, potrivit cunoașterii Sale anterioare și cerințelor înțelepciunii Sale.

Cele patru lucruri cuprinse în credința în predestinare

1. Cunoașterea lui Allah

A crede că Allah Preaînaltul cunoaște toate lucrurile, în ansamblu și în amănunt, dintotdeauna și pentru totdeauna, fie că acestea privesc faptele Sale, fie faptele robilor Săi.

2. Scrierea în Tabla Păstrată

A crede că Allah a scris toate acestea în al-Lawḥ al-Maḥfūẓ. Despre aceste două lucruri, Allah Preaînaltul spune:

﴿ أَلَم تَعلَم أَنَّ اللَّهَ يَعلَمُ ما فِى السَّماءِ وَالأَرضِ إِنَّ ذٰلِكَ فى كِتٰبٍ إِنَّ ذٰلِكَ عَلَى اللَّهِ يَسيرٌ ﴾

„Oare nu știi că Allah cunoaște ceea ce este în cer și pe pământ? Toate acestea sunt într-o Carte. Aceasta este ușor pentru Allah.”

Al-Ḥajj 22:70⁷¹

În Ṣaḥīḥ Muslim, ʿAbd Allāh ibn ʿAmr ibn al-ʿĀṣ — Allah să fie mulțumit de amândoi! — a relatat: „L-am auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:

«Allah a scris destinele făpturilor cu cincizeci de mii de ani înainte să creeze cerurile și pământul.»”⁷²

3. Voia lui Allah

A crede că tot ceea ce există nu ia ființă decât prin voia lui Allah Preaînaltul, fie că este vorba despre fapta Sa, fie despre faptele făpturilor. Cu privire la fapta Sa, Allah Preaînaltul spune:

﴿ وَرَبُّكَ يَخلُقُ ما يَشاءُ وَيَختارُ ﴾

„Domnul tău creează ceea ce voiește și alege.”

Al-Qaṣaṣ 28:68, fragment⁷³

Și spune:

﴿ وَيَفعَلُ اللَّهُ ما يَشاءُ ﴾

„Allah face ceea ce voiește.”

Ibrāhīm 14:27, fragment

Și spune:

﴿ هُوَ الَّذى يُصَوِّرُكُم فِى الأَرحامِ كَيفَ يَشاءُ ﴾

„El este Cel care vă dă formă în pântece așa cum voiește.”

Āl ʿImrān 3:6, fragment

În ceea ce privește faptele făpturilor, Preaînaltul spune:

﴿ وَلَو شاءَ اللَّهُ لَسَلَّطَهُم عَلَيكُم فَلَقٰتَلوكُم ﴾

„Dacă Allah ar fi voit, le-ar fi dat putere asupra voastră și s-ar fi luptat cu voi.”

Al-Nisāʾ 4:90, fragment

Și spune:

﴿ وَلَو شاءَ رَبُّكَ ما فَعَلوهُ فَذَرهُم وَما يَفتَرونَ ﴾

„Dacă Domnul tău ar fi voit, ei n-ar fi făcut aceasta. Lasă-i, așadar, cu ceea ce născocesc!”

Al-Anʿām 6:112, fragment

4. Crearea tuturor lucrurilor

A crede că toate cele existente sunt create de Allah Preaînaltul, în ființa lor, în însușirile lor și în mișcările lor. Allah Preaînaltul a spus:

﴿ اللَّهُ خٰلِقُ كُلِّ شَيءٍ وَهُوَ عَلىٰ كُلِّ شَيءٍ وَكيلٌ ﴾

„Allah este Creatorul tuturor lucrurilor și El este Veghetor peste toate.”

Al-Zumar 39:62

Și a spus:

﴿ وَخَلَقَ كُلَّ شَيءٍ فَقَدَّرَهُ تَقديرًا ﴾

„El a creat fiecare lucru și i-a rânduit măsura.”

Al-Furqān 25:2, fragment

Despre profetul Său Ibrāhīm — binecuvântarea și pacea fie asupra lui! —, Allah a relatat că le-a spus celor din neamul său:

﴿ وَاللَّهُ خَلَقَكُم وَما تَعمَلونَ ﴾

„Allah v-a creat pe voi și ceea ce faceți.”

Al-Ṣāffāt 37:96

Voia și puterea robului

Credința în predestinare, așa cum am descris-o, nu contrazice faptul că robul are o voie în faptele sale voluntare și puterea de a le săvârși, deoarece atât revelația, cât și realitatea dovedesc că el le are.

În revelație, Allah Preaînaltul a spus, cu privire la voie:

﴿ فَمَن شاءَ اتَّخَذَ إِلىٰ رَبِّهِ مَـٔابًا ﴾

„Cine voiește să-și ia, așadar, o cale de întoarcere către Domnul său.”

Al-Nabaʾ 78:39, fragment

Și a spus:

﴿ فَأتوا حَرثَكُم أَنّىٰ شِئتُم ﴾

„Mergeți la ogorul vostru așa cum voiți.”

Al-Baqarah 2:223, fragment

Cu privire la putere, El a spus:

﴿ فَاتَّقُوا اللَّهَ مَا استَطَعتُم وَاسمَعوا وَأَطيعوا ﴾

„Temeți-vă de Allah cât puteți, ascultați și supuneți-vă!”

Al-Taghābun 64:16, fragment

Și a spus:

﴿ لا يُكَلِّفُ اللَّهُ نَفسًا إِلّا وُسعَها لَها ما كَسَبَت وَعَلَيها مَا اكتَسَبَت ﴾

„Allah nu împovărează niciun suflet peste puterea sa. În folosul lui este ceea ce a dobândit și împotriva lui este ceea ce a săvârșit.”

Al-Baqarah 2:286, fragment

În ceea ce privește realitatea, fiecare om știe că are o voie și o putere prin care săvârșește sau lasă o faptă. El deosebește ceea ce se petrece prin voința sa, precum mersul, de ceea ce se petrece fără voința sa, precum tremuratul. Însă voia și puterea robului există prin voia și puterea lui Allah Preaînaltul, potrivit cuvintelor Sale:

﴿ لِمَن شاءَ مِنكُم أَن يَستَقيمَ ۝ وَما تَشاءونَ إِلّا أَن يَشاءَ اللَّهُ رَبُّ العٰلَمينَ ﴾

„Pentru acela dintre voi care voiește să urmeze calea dreaptă. Dar voi nu voiți decât dacă voiește Allah, Domnul lumilor.”

Al-Takwīr 81:28–29

De asemenea, întregul univers Îi aparține lui Allah Preaînaltul, iar în stăpânirea Sa nu se petrece nimic fără cunoașterea și voia Sa.

Predestinarea nu este o scuză pentru păcat

Credința în predestinare, așa cum am descris-o, nu-i dă robului o dovadă prin care să-și justifice neglijarea obligațiilor ori săvârșirea păcatelor. Invocarea predestinării drept justificare este, așadar, neîntemeiată din mai multe motive.

Primul motiv

Cuvintele Celui Preaînalt:

﴿ سَيَقولُ الَّذينَ أَشرَكوا لَو شاءَ اللَّهُ ما أَشرَكنا وَلا ءاباؤُنا وَلا حَرَّمنا مِن شَيءٍ كَذٰلِكَ كَذَّبَ الَّذينَ مِن قَبلِهِم حَتّىٰ ذاقوا بَأسَنا قُل هَل عِندَكُم مِن عِلمٍ فَتُخرِجوهُ لَنا إِن تَتَّبِعونَ إِلَّا الظَّنَّ وَإِن أَنتُم إِلّا تَخرُصونَ ﴾

„Cei care I-au făcut asociați vor spune: «Dacă Allah ar fi voit, nici noi, nici părinții noștri nu I-am fi făcut asociați și n-am fi oprit nimic.» Tot astfel au tăgăduit și cei de dinaintea lor, până când au gustat pedeapsa Noastră. Spune: «Aveți vreo cunoaștere pe care să ne-o arătați? Nu urmați decât presupunerea și nu faceți decât să mințiți!»”

Al-Anʿām 6:148

Dacă predestinarea ar fi fost o dovadă în favoarea lor, Allah nu i-ar fi făcut să guste pedeapsa Sa.

Al doilea motiv

Cuvintele Celui Preaînalt:

﴿ رُسُلًا مُبَشِّرينَ وَمُنذِرينَ لِئَلّا يَكونَ لِلنّاسِ عَلَى اللَّهِ حُجَّةٌ بَعدَ الرُّسُلِ وَكانَ اللَّهُ عَزيزًا حَكيمًا ﴾

„Mesageri aducători de vești bune și prevenitori, pentru ca oamenii să nu mai aibă nicio dovadă împotriva lui Allah după venirea mesagerilor. Allah este Atotputernic, Înțelept.”

Al-Nisāʾ 4:165

Dacă predestinarea ar fi fost o dovadă pentru cei care se împotrivesc, aceasta nu ar fi fost înlăturată prin trimiterea mesagerilor, deoarece și împotrivirea de după trimiterea lor se petrece prin predestinarea lui Allah Preaînaltul.

Al treilea motiv

Ceea ce au relatat al-Bukhārī și Muslim de la ʿAlī ibn Abī Ṭālib — Allah să fie mulțumit de el! —, în formularea lui al-Bukhārī: Profetul ﷺ a spus:

„Nu este niciunul dintre voi căruia să nu-i fi fost scris locul în Foc sau în Paradis.” Un bărbat dintre cei de față a întrebat: „Oare să nu ne bizuim pe aceasta, o, Trimis al lui Allah?” El a răspuns: „Nu! Lucrați, căci fiecăruia îi este ușurat.”

Apoi a recitat:

﴿ فَأَمّا مَن أَعطىٰ وَاتَّقىٰ ﴾

„Cât despre cel care dă și se teme de Allah…”

Al-Layl 92:5⁷⁴

Într-o formulare a lui Muslim se spune:

„Căci fiecăruia îi este ușurat ceea ce a fost creat să facă.”⁷⁵

Profetul ﷺ a poruncit, așadar, fapta și a oprit bizuirea pe predestinare.

Al patrulea motiv

Allah Preaînaltul i-a dat robului porunci și interdicții și nu l-a însărcinat decât cu ceea ce poate împlini. Allah Preaînaltul a spus:

﴿ فَاتَّقُوا اللَّهَ مَا استَطَعتُم ﴾

„Temeți-vă de Allah cât puteți!”

Al-Taghābun 64:16, fragment

Și a spus:

﴿ لا يُكَلِّفُ اللَّهُ نَفسًا إِلّا وُسعَها ﴾

„Allah nu împovărează niciun suflet peste puterea sa.”

Al-Baqarah 2:286, fragment

Dacă robul ar fi constrâns la faptă, ar fi însărcinat cu ceva de care nu se poate elibera, iar acest lucru este neîntemeiat. De aceea, atunci când săvârșește un păcat din neștiință, uitare ori constrângere, nu are păcat, fiindcă este scuzat.

Al cincilea motiv

Predestinarea lui Allah Preaînaltul este o taină ascunsă, cunoscută numai după ce lucrul predestinat se petrece. Voința robului de a săvârși o faptă îi precedă fapta; prin urmare, voința lui de a o săvârși nu se întemeiază pe cunoașterea predestinării lui Allah. Astfel, justificarea sa prin predestinare cade, fiindcă omul nu poate avea o dovadă în ceea ce nu cunoaște.

Al șaselea motiv

Îl vedem pe om străduindu-se să obțină ceea ce i se potrivește în treburile acestei lumi. Nu se îndepărtează de acel lucru către ceea ce nu i se potrivește, pentru ca apoi să-și justifice alegerea prin predestinare. De ce, atunci, se îndepărtează în treburile religiei sale de ceea ce îi folosește către ceea ce îi dăunează, apoi invocă predestinarea? Oare cele două situații nu sunt de aceeași natură?

Iată un exemplu care lămurește aceasta. Dacă înaintea unui om s-ar afla două drumuri, unul ar duce spre o țară în care domnesc dezordinea, omorul, jaful, încălcarea onoarei, frica și foamea, iar celălalt spre o țară în care domnesc ordinea, siguranța statornică, traiul îmbelșugat și respectul pentru vieți, onoare și bunuri, pe care dintre cele două drumuri ar merge?

Ar merge pe al doilea drum, care duce spre țara ordinii și a siguranței. Niciun om cu judecată nu ar putea merge vreodată pe drumul către țara dezordinii și a fricii, invocând predestinarea. De ce, atunci, în privința Vieții de Apoi, merge pe drumul Focului, nu pe cel al Paradisului, și invocă predestinarea?

Un alt exemplu: îl vedem pe bolnav căruia i se poruncește să ia un leac și îl ia, deși nu-i place. I se interzice hrana care îi dăunează și se abține de la ea, deși o dorește. Toate acestea le face căutând vindecarea și sănătatea. Nu poate să refuze leacul ori să mănânce hrana care îi dăunează, iar apoi să invoce predestinarea. De ce, atunci, omul lasă ceea ce Allah și Trimisul Său i-au poruncit sau face ceea ce Allah și Trimisul Său i-au interzis, apoi invocă predestinarea?

Al șaptelea motiv

Dacă pe omul care invocă predestinarea pentru neîndeplinirea obligațiilor ori pentru săvârșirea păcatelor l-ar nedreptăți cineva, luându-i bunurile sau încălcându-i inviolabilitatea, apoi ar invoca predestinarea și ar spune: „Nu mă învinui, căci nedreptatea mea s-a petrecut prin predestinarea lui Allah”, nu i-ar primi justificarea. Cum de nu primește invocarea predestinării când altul îi încalcă dreptul, dar o invocă în favoarea sa când încalcă dreptul lui Allah Preaînaltul?

Se relatează că în fața conducătorului credincioșilor, ʿUmar ibn al-Khaṭṭāb — Allah să fie mulțumit de el! —, a fost adus un hoț căruia i se cuvenea tăierea mâinii. El a poruncit să-i fie tăiată mâna. Hoțul a spus: „Stai, o, conducător al credincioșilor! Eu am furat numai prin predestinarea lui Allah.” El i-a răspuns: „Și noi tăiem numai prin predestinarea lui Allah.”⁷⁶

Roadele credinței în predestinare

Credința în predestinare are roade mărețe, printre care:

Prima: bizuirea pe Allah Preaînaltul atunci când sunt folosite mijloacele, fără bizuire pe mijlocul în sine, deoarece totul este prin predestinarea lui Allah Preaînaltul.

A doua: omul să nu se admire pe sine atunci când obține ceea ce dorește, fiindcă obținerea acelui lucru este o binefacere de la Allah Preaînaltul, prin mijloacele de bine și de izbândă pe care El le-a rânduit. Admirația de sine îl face să uite să mulțumească pentru această binefacere.

A treia: liniștea și pacea sufletească în fața celor pe care Allah Preaînaltul le-a rânduit pentru el. Nu se tulbură pentru pierderea unui lucru iubit ori pentru venirea unui lucru neplăcut, deoarece acestea se petrec prin predestinarea lui Allah, Căruia Îi aparține stăpânirea cerurilor și a pământului, și se vor petrece negreșit. Despre aceasta, Allah Preaînaltul spune:

﴿ ما أَصابَ مِن مُصيبَةٍ فِى الأَرضِ وَلا فى أَنفُسِكُم إِلّا فى كِتٰبٍ مِن قَبلِ أَن نَبرَأَها إِنَّ ذٰلِكَ عَلَى اللَّهِ يَسيرٌ ۝ لِكَيلا تَأسَوا عَلىٰ ما فاتَكُم وَلا تَفرَحوا بِما ءاتىٰكُم وَاللَّهُ لا يُحِبُّ كُلَّ مُختالٍ فَخورٍ ﴾

„Nicio nenorocire nu se abate asupra pământului și nici asupra voastră fără să fie într-o Carte înainte să o aducem la existență. Aceasta este ușor pentru Allah. Pentru ca voi să nu vă întristați pentru ceea ce v-a scăpat și să nu vă bucurați peste măsură pentru ceea ce v-a dăruit. Allah nu-l iubește pe cel îngâmfat și lăudăros.”

Al-Ḥadīd 57:22–23

Profetul ﷺ spune:

„Minunată este starea credinciosului! Tot ceea ce i se întâmplă este bine pentru el, iar aceasta nu este pentru nimeni în afară de credincios. Dacă are parte de bucurie, mulțumește și aceasta este bine pentru el; dacă are parte de necaz, rabdă și aceasta este bine pentru el.” Relatat de Muslim.⁷⁷

Două grupări care s-au abătut în privința predestinării

În privința predestinării s-au abătut două grupări.

Prima este al-Jabriyyah: cei care au spus că robul este constrâns la fapta sa și că nu are în ea nici voință, nici putere.

A doua este al-Qadariyyah: cei care au spus că robul este independent în fapta sa, în ceea ce privește voința și puterea, iar voia și puterea lui Allah Preaînaltul nu au niciun efect asupra ei.

Răspunsul către al-Jabriyyah

Primei grupări, al-Jabriyyah, i se răspunde prin revelație și prin realitate.

În revelație, Allah Preaînaltul a afirmat pentru rob voință și voie și i-a atribuit fapta. Preaînaltul a spus:

﴿ مِنكُم مَن يُريدُ الدُّنيا وَمِنكُم مَن يُريدُ الءاخِرَةَ ﴾

„Printre voi sunt unii care doresc această lume și alții care doresc Viața de Apoi.”

Āl ʿImrān 3:152, fragment

Și a spus:

﴿ وَقُلِ الحَقُّ مِن رَبِّكُم فَمَن شاءَ فَليُؤمِن وَمَن شاءَ فَليَكفُر إِنّا أَعتَدنا لِلظّٰلِمينَ نارًا أَحاطَ بِهِم سُرادِقُها ﴾

„Spune: «Adevărul este de la Domnul vostru. Cine voiește să creadă, iar cine voiește să nu creadă!» Noi le-am pregătit celor nedrepți un Foc ale cărui ziduri îi înconjoară.”

Al-Kahf 18:29, fragment

Și a spus:

﴿ مَن عَمِلَ صٰلِحًا فَلِنَفسِهِ وَمَن أَساءَ فَعَلَيها وَما رَبُّكَ بِظَلّٰمٍ لِلعَبيدِ ﴾

„Cine face o faptă bună o face în folosul său, iar cine face rău îl face împotriva sa. Domnul tău nu-i nedreptățește pe robi.”

Fuṣṣilat 41:46

În ceea ce privește realitatea, fiecare om cunoaște deosebirea dintre faptele sale voluntare, pe care le face din voința sa — precum mâncatul, băutul, vânzarea și cumpărarea —, și ceea ce i se întâmplă fără voința sa — precum tremuratul din pricina febrei sau căderea de pe acoperiș. În primul caz este un făptuitor care alege prin voința sa, fără constrângere; în al doilea, nu alege și nu voiește ceea ce i se întâmplă.

Răspunsul către al-Qadariyyah

Celei de-a doua grupări, al-Qadariyyah, i se răspunde prin revelație și prin rațiune.

În revelație, Allah Preaînaltul este Creatorul tuturor lucrurilor, iar totul se petrece prin voia Sa. Allah Preaînaltul a arătat în Cartea Sa că faptele robilor se petrec prin voia Sa. El a spus:

﴿ وَلَو شاءَ اللَّهُ مَا اقتَتَلَ الَّذينَ مِن بَعدِهِم مِن بَعدِ ما جاءَتهُمُ البَيِّنٰتُ وَلٰكِنِ اختَلَفوا فَمِنهُم مَن ءامَنَ وَمِنهُم مَن كَفَرَ وَلَو شاءَ اللَّهُ مَا اقتَتَلوا وَلٰكِنَّ اللَّهَ يَفعَلُ ما يُريدُ ﴾

„Dacă Allah ar fi voit, cei de după ei nu s-ar fi luptat unii cu alții după ce le veniseră dovezile limpezi. Însă ei s-au învrăjbit: unii dintre ei au crezut, iar alții n-au crezut. Dacă Allah ar fi voit, nu s-ar fi luptat unii cu alții, însă Allah face ceea ce voiește.”

Al-Baqarah 2:253, fragment

Și Preaînaltul a spus:

﴿ وَلَو شِئنا لَءاتَينا كُلَّ نَفسٍ هُدىٰها وَلٰكِن حَقَّ القَولُ مِنّى لَأَملَأَنَّ جَهَنَّمَ مِنَ الجِنَّةِ وَالنّاسِ أَجمَعينَ ﴾

„Dacă am fi voit, i-am fi dat fiecărui suflet călăuzirea sa. Însă s-a adeverit cuvântul Meu: «Voi umple Gheena cu djinni și oameni laolaltă!»”

Al-Sajdah 32:13

În ceea ce privește rațiunea, întregul univers se află în stăpânirea lui Allah Preaînaltul, iar omul face parte din acest univers; așadar, și el Îi aparține lui Allah Preaînaltul. Cel aflat în stăpânirea altuia nu poate dispune de bunul stăpânului decât cu îngăduința și voia lui.

Dovada celor șase stâlpi ai credinței

TEXTUL AUTORULUI

وَالدَّلِيلُ عَلَى هَذِهِ الْأَرْكَانِ السِّتَّةِ قَوْلُهُ تَعَالَى:

Dovada acestor șase stâlpi o constituie cuvintele Celui Preaînalt:

﴿ لَيسَ البِرَّ أَن تُوَلّوا وُجوهَكُم قِبَلَ المَشرِقِ وَالمَغرِبِ وَلٰكِنَّ البِرَّ مَن ءامَنَ بِاللَّهِ وَاليَومِ الءاخِرِ وَالمَلٰئِكَةِ وَالكِتٰبِ وَالنَّبِيّۦنَ ﴾

„Pietatea nu stă în a vă întoarce fețele spre răsărit și spre apus, ci pietatea este a celui care crede în Allah, în Ziua de Apoi, în îngeri, în Carte și în profeți.”

Al-Baqarah 2:177, fragment

وَدَلِيلُ الْقَدَرِ قَوْلُهُ تَعَالَى:

Iar dovada predestinării o constituie cuvintele Celui Preaînalt:

﴿ إِنّا كُلَّ شَيءٍ خَلَقنٰهُ بِقَدَرٍ ﴾

„Noi am creat fiecare lucru potrivit unei măsuri.”

Al-Qamar 54:49

• • •