Explicarea celor trei principii

Desăvârșirea adorării și binefacerea

TEXTUL AUTORULUI

الْمَرْتَبَةُ الثَّالِثَةُ: الْإِحْسَانُ؛ رُكْنٌ وَاحِدٌ، وَهُوَ: أَنْ تَعْبُدَ اللَّهَ كَأَنَّكَ تَرَاهُ، فَإِنْ لَمْ تَكُنْ تَرَاهُ فَإِنَّهُ يَرَاكَ.

A treia treaptă este iḥsān. Are un singur stâlp: să-L adori pe Allah ca și cum L-ai vedea; căci, chiar dacă tu nu-L vezi, El te vede.

وَالدَّلِيلُ قَوْلُهُ تَعَالَى:

Dovada o constituie cuvintele Celui Preaînalt:

﴿ إِنَّ اللَّهَ مَعَ الَّذينَ اتَّقَوا وَالَّذينَ هُم مُحسِنونَ ﴾

„Allah este cu cei care se tem de El și cu cei care fac binele.”

Al-Naḥl 16:128

وَقَوْلُهُ:

Și cuvintele Sale:

﴿ وَتَوَكَّل عَلَى العَزيزِ الرَّحيمِ ۝ الَّذى يَرىٰكَ حينَ تَقومُ ۝ وَتَقَلُّبَكَ فِى السّٰجِدينَ ۝ إِنَّهُ هُوَ السَّميعُ العَليمُ ﴾

„Bizuie-te pe Cel Atotputernic, Cel Îndurător, care te vede când te ridici și când te miști printre cei care se prosternează. El este Cel care aude, Cel care știe.”

Al-Shuʿarāʾ 26:217–220

وَقَوْلُهُ:

Și cuvintele Sale:

﴿ وَما تَكونُ فى شَأنٍ وَما تَتلوا مِنهُ مِن قُرءانٍ وَلا تَعمَلونَ مِن عَمَلٍ إِلّا كُنّا عَلَيكُم شُهودًا إِذ تُفيضونَ فيهِ ﴾

„Nu te afli în vreo îndeletnicire, nu reciți din Coran și nu săvârșiți vreo faptă fără ca Noi să fim martori asupra voastră atunci când vă îndeletniciți cu ea.”

Yūnus 10:61, fragment

EXPLICAȚIA

Binefacerea față de robii lui Allah

Iḥsān este opusul facerii de rău: omul să dăruiască binele și să se abțină de la vătămare. Le face bine robilor lui Allah prin averea sa, prin poziția sa, prin cunoașterea sa și prin trupul său.

Prin avere

În ceea ce privește averea, să cheltuiască, să dea milostenie și să plătească zakātul. Cea mai bună formă de binefacere prin avere este zakātul, fiindcă zakātul este unul dintre stâlpii Islamului și dintre temeliile sale mărețe. Islamul omului nu se împlinește fără el și aceasta este cheltuiala cea mai iubită de Allah, Atotputernicul și Preaslăvitul.

După aceasta urmează întreținerea care îi revine omului pentru soția sa, mama și tatăl său, urmașii săi, frații săi, fiii fraților săi, surorile sale, unchii și mătușile din partea tatălui, mătușile din partea mamei și ceilalți de acest fel. Apoi, milostenia dată sărmanilor și altor oameni îndreptățiți la ea, precum cei care caută cunoașterea.

Prin poziție

Cât despre binefacerea prin poziție, oamenii au ranguri diferite: unii au trecere pe lângă un conducător. Omul își pune această trecere în folosul altuia. Vine la el cineva și îi cere să intervină pentru el pe lângă o persoană cu autoritate; el intervine, fie pentru a îndepărta de la acesta un rău, fie pentru a-i aduce un bine.

Prin cunoaștere

Prin cunoașterea sa, omul le dăruiește robilor lui Allah ceea ce știe, învățându-i în cercurile de studiu și în adunările publice ori restrânse. Chiar dacă te afli la o întâlnire la cafea, a-i învăța pe oameni este un bine și o binefacere. Chiar dacă te afli într-o adunare publică, a-i învăța pe oameni este un bine.

Însă folosește înțelepciunea în această privință. Nu-i împovăra pe oameni, astfel încât, de fiecare dată când te așezi într-o adunare, să începi să-i povățuiești și să le vorbești. Profetul ﷺ alegea momente potrivite pentru povățuirea lor și nu o făcea prea des, fiindcă sufletele se plictisesc și obosesc. Când se plictisesc, își pierd vlaga și slăbesc; uneori ajung să respingă binele din pricina mulțimii celor care se ridică să vorbească.⁷⁸

Prin ajutorul trupesc

În ceea ce privește binefacerea față de oameni prin trup, Profetul — binecuvântarea și pacea fie asupra lui! — a spus:

„Să-l ajuți pe om cu animalul său de călărie, ridicându-l pe el în șa ori ridicându-i bagajele pe animal, este milostenie.”⁷⁹

Așadar, îl ajuți pe un om, ducându-i bagajele împreună cu el, îi arăți drumul sau faci ceva asemănător. Toate acestea țin de iḥsān. Aceasta este binefacerea față de robii lui Allah.

Iḥsān în adorarea lui Allah

În ceea ce privește iḥsān în adorarea lui Allah, acesta înseamnă să-L adori pe Allah ca și cum L-ai vedea, așa cum a spus Profetul ﷺ. Această adorare — adorarea de către om a Domnului său ca și cum L-ar vedea — este o adorare a căutării și a dorului. Omul găsește în sine un îndemn către această adorare a căutării și a dorului, fiindcă Îl caută pe Cel pe care Îl iubește. Îl adoră ca și cum L-ar vedea: se îndreaptă către El, se întoarce la El și se apropie de El, Preaslăvitul și Preaînaltul.

„Căci, chiar dacă tu nu-L vezi, El te vede.” Aceasta este adorarea prin ferire și teamă. De aceea, ea reprezintă a doua treaptă în iḥsān. Dacă nu-L adori pe Allah, Atotputernicul și Preaslăvitul, ca și cum L-ai vedea, căutându-L și îndemnându-ți sufletul să ajungă la El, atunci adoră-L ca pe Cel care te vede. Îl adori temându-te de El, fugind de chinul și de pedeapsa Sa. Pentru cei care urmează calea către Allah, această treaptă este mai prejos decât prima.

Despre adorarea lui Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul, Ibn al-Qayyim — Allah să aibă milă de el! — a spus:

„Adorarea Celui Milostiv este iubirea deplină față de El, Împreună cu smerirea adoratorului Său: acestea sunt cei doi stâlpi.”

Adorarea se întemeiază, așadar, pe aceste două lucruri: iubirea deplină și smerirea deplină. În iubire se află căutarea, iar în smerire se află teama și ferirea. Acesta este iḥsān în adorarea lui Allah, Atotputernicul și Preaslăvitul.

Sinceritatea și arătarea faptelor de adorare

Dacă omul Îl adoră pe Allah în acest fel, va fi sincer față de Allah, Atotputernicul și Preaslăvitul. Prin adorarea sa nu urmărește să fie văzut, să se vorbească despre el sau să fie lăudat de oameni. Pentru el este deopotrivă dacă oamenii îl văd ori nu-l văd. Își împlinește bine adorarea în orice împrejurare.

Mai mult, de sinceritatea deplină ține ca omul să se străduiască să nu fie văzut de oameni în adorarea sa, iar aceasta să rămână ascunsă, între el și Domnul său. Excepția este atunci când arătarea ei aduce un folos musulmanilor sau Islamului: de pildă, când este un om urmat și luat drept exemplu și dorește să-și arate adorarea oamenilor, pentru ca ei să ia din aceasta o lumină după care să meargă; ori când dorește să o arate pentru ca tovarășii săi, cei de o seamă cu el și prietenii săi să-l urmeze. În aceasta este bine.

Folosul urmărit astfel poate fi mai bun și mai înalt decât folosul ascunderii. De aceea, Allah, Atotputernicul și Preaslăvitul, îi laudă pe cei care își cheltuiesc averile pe ascuns și pe față. Când ascunderea este mai potrivită și mai folositoare inimii, aduce mai multă smerenie și o întoarcere mai puternică spre Allah, ei ascund fapta. Când arătarea ei aduce un folos Islamului prin manifestarea rânduielilor sale și musulmanilor prin urmarea celui care o săvârșește, ei o arată.

Credinciosul privește la ceea ce este mai potrivit. Cu cât un lucru este mai potrivit și mai folositor în adorare, cu atât este mai deplin și mai bun.