Text integral · Pasaje · 15
Cunoașterea înaintea vorbirii și a faptei
Cuvintele imamului al-Bukhārī
TEXTUL AUTORULUI
وَقَالَ الْبُخَارِيُّ رَحِمَهُ اللَّهُ: بَابُ الْعِلْمِ قَبْلَ الْقَوْلِ وَالْعَمَلِ، وَالدَّلِيلُ قَوْلُهُ تَعَالَى
Al-Bukhārī — Allah să aibă milă de el! — a spus: „Capitol: cunoașterea înaintea vorbirii și a faptei.” Dovada o constituie cuvintele Celui Preaînalt:
﴿ فَاعْلَمْ أَنَّهُ لَا إِلَهَ إِلَّا اللَّهُ وَاسْتَغْفِرْ لِذَنْبِكَ ﴾
„Să știi, așadar, că nu există nicio divinitate vrednică de adorare în afară de Allah și cere iertare pentru păcatul tău!”
Muḥammad 47:19, fragment
فَبَدَأَ بِالْعِلْمِ قَبْلَ الْقَوْلِ وَالْعَمَلِ
Astfel, a început cu cunoașterea, înaintea vorbirii și a faptei.
EXPLICAȚIA
Al-Bukhārī este Abū ʿAbd Allāh Muḥammad ibn Ismāʿīl ibn Ibrāhīm ibn al-Mughīrah al-Bukhārī. S-a născut în Bukhārā, în luna Shawwāl a anului 194 H, și a crescut orfan, în grija mamei sale. A murit — Allah Preaînaltul să aibă milă de el! — în Khartank, o localitate aflată la doi farsakh de Samarqand, în noaptea sărbătorii al-Fiṭr, în anul 256 H.
Al-Bukhārī — Allah să aibă milă de el! — a folosit acest verset pentru a dovedi obligația de a începe cu cunoașterea, înaintea vorbirii și a faptei. Aceasta este o dovadă transmisă prin text, care arată că omul cunoaște mai întâi, apoi acționează.
Există și o dovadă rațională, întemeiată pe examinare, că știința precedă vorbirea și fapta. Cuvântul sau fapta nu sunt corecte și acceptate decât dacă sunt în acord cu Legea. Omul nu poate ști dacă fapta lui este în acord cu Legea decât prin cunoaștere.
Există însă lucruri pe care omul le cunoaște prin firea sa înnăscută, fiṭrah, precum unicitatea lui Allah ca divinitate. Robul a fost creat cu această dispoziție, de aceea nu are nevoie de un mare efort pentru a învăța aceasta. În schimb, chestiunile particulare, numeroase și răspândite, au nevoie de învățare și de efort susținut.
• • •