Explicarea celor trei principii

Dovezile celorlalți stâlpi ai Islamului

TEXTUL AUTORULUI

وَدَلِيلُ الصَّلَاةِ وَالزَّكَاةِ وَتَفْسِيرُ التَّوْحِيدِ قَوْلُهُ تَعَالَى:

Dovada rugăciunii și a zakātului, precum și explicarea tawḥīdului se află în cuvintele Celui Preaînalt:

﴿ وَمَا أُمِرُوا إِلَّا لِيَعْبُدُوا اللَّهَ مُخْلِصِينَ لَهُ الدِّينَ حُنَفَاءَ وَيُقِيمُوا الصَّلَاةَ وَيُؤْتُوا الزَّكَاةَ وَذَلِكَ دِينُ الْقَيِّمَةِ ﴾

„Nu li s-a poruncit decât să-L adore pe Allah, consacrându-I Lui religia cu sinceritate, ca oameni îndepărtați de shirk, să împlinească rugăciunea și să dea zakātul. Aceasta este religia dreaptă.”

Al-Bayyinah 98:5

EXPLICAȚIA

Rugăciunea și zakātul

Dovada că rugăciunea și zakātul fac parte din religie o constituie cuvintele Celui Preaînalt:

﴿ وَمَا أُمِرُوا إِلَّا لِيَعْبُدُوا اللَّهَ مُخْلِصِينَ لَهُ الدِّينَ حُنَفَاءَ وَيُقِيمُوا الصَّلَاةَ وَيُؤْتُوا الزَّكَاةَ ﴾

„Nu li s-a poruncit decât să-L adore pe Allah, consacrându-I Lui religia cu sinceritate, ca oameni îndepărtați de shirk, să împlinească rugăciunea și să dea zakātul.”

Al-Bayyinah 98:5, fragment

Acest verset este general și cuprinde toate felurile de adorare. În toate acestea, omul trebuie să fie sincer față de Allah, Atotputernicul și Preaslăvitul, să se îndepărteze de shirk și să urmeze Legea Sa.

Menționarea rugăciunii și a zakātului este un caz de alăturare a particularului după general, deoarece împlinirea rugăciunii și darea zakātului fac parte din adorare. Însă El, Preaslăvitul și Preaînaltul, le-a menționat în mod expres datorită însemnătății lor: rugăciunea este o adorare prin trup, iar zakātul este o adorare prin avere. Cele două sunt amintite împreună în Cartea lui Allah, Atotputernicul și Preaslăvitul.

„Aceasta” se referă la adorarea lui Allah prin consacrarea sinceră a religiei numai Lui și prin îndepărtarea de shirk, la împlinirea rugăciunii și la darea zakātului.

„Religia dreaptă” înseamnă religia căii drepte, fără nicio abatere, deoarece este religia lui Allah, Atotputernicul și Preaslăvitul. Religia lui Allah este dreaptă, după cum a spus Preaînaltul:

﴿ وَأَنَّ هَذَا صِرَاطِي مُسْتَقِيمًا فَاتَّبِعُوهُ وَلَا تَتَّبِعُوا السُّبُلَ فَتَفَرَّقَ بِكُمْ عَنْ سَبِيلِهِ ﴾

„Aceasta este calea Mea cea dreaptă; urmați-o și nu urmați alte căi, căci ele vă vor îndepărta de calea Lui.”

Al-Anʿām 6:153, fragment

După cum acest verset nobil menționează adorarea și rugăciunea, el cuprinde și realitatea tawḥīdului: sinceritatea față de Allah, Atotputernicul și Preaslăvitul, fără înclinare către shirk. Cine nu este sincer față de Allah nu este un muwaḥḥid, iar cine își îndreaptă adorarea către altcineva decât Allah nu este un muwaḥḥid.

Postul

TEXTUL AUTORULUI

وَدَلِيلُ الصِّيَامِ قَوْلُهُ تَعَالَى:

Dovada postului o constituie cuvintele Celui Preaînalt:

﴿ يَا أَيُّهَا الَّذِينَ آمَنُوا كُتِبَ عَلَيْكُمُ الصِّيَامُ كَمَا كُتِبَ عَلَى الَّذِينَ مِنْ قَبْلِكُمْ لَعَلَّكُمْ تَتَّقُونَ ﴾

„O, voi cei care ați crezut! V-a fost prescris postul, așa cum le-a fost prescris celor dinaintea voastră, ca să dobândiți taqwā.”

Al-Baqarah 2:183

EXPLICAȚIA

Adică dovada obligativității sale o constituie cuvintele Celui Preaînalt:

﴿ يَا أَيُّهَا الَّذِينَ آمَنُوا كُتِبَ عَلَيْكُمُ الصِّيَامُ كَمَا كُتِبَ عَلَى الَّذِينَ مِنْ قَبْلِكُمْ لَعَلَّكُمْ تَتَّقُونَ ﴾

„O, voi cei care ați crezut! V-a fost prescris postul, așa cum le-a fost prescris celor dinaintea voastră, ca să dobândiți taqwā.”

Al-Baqarah 2:183

Din cuvintele „așa cum le-a fost prescris celor dinaintea voastră” se desprind mai multe învățăminte:

1. Însemnătatea postului: Allah, Atotputernicul și Preaslăvitul, l-a făcut obligatoriu pentru comunitățile de dinaintea noastră. Aceasta arată că Allah, Atotputernicul și Preaslăvitul, îl iubește și că el este obligatoriu pentru fiecare comunitate.

2. Ușurarea pentru această comunitate: nu numai ei i s-a cerut să postească, deși postul poate fi greu pentru suflete și trupuri.

3. Arătarea faptului că Allah Preaînaltul a desăvârșit religia acestei comunități, întrucât a întregit pentru ea virtuțile de care au avut parte cei dinainte.

Allah, Atotputernicul și Preaslăvitul, a arătat înțelepciunea postului prin cuvintele „ca să dobândiți taqwā”: să vă temeți de Allah prin postul vostru și prin însușirile de taqwā care decurg din el. Profetul ﷺ a indicat acest folos prin cuvintele:

„Cine nu părăsește vorbirea mincinoasă și fapta potrivit ei, Allah nu are nevoie ca el să-și părăsească hrana și băutura.”⁴⁴

Pelerinajul

TEXTUL AUTORULUI

وَدَلِيلُ الْحَجِّ قَوْلُهُ تَعَالَى:

Dovada pelerinajului o constituie cuvintele Celui Preaînalt:

﴿ وَلِلَّهِ عَلَى النَّاسِ حِجُّ الْبَيْتِ مَنِ اسْتَطَاعَ إِلَيْهِ سَبِيلًا وَمَنْ كَفَرَ فَإِنَّ اللَّهَ غَنِيٌّ عَنِ الْعَالَمِينَ ﴾

„Oamenii au față de Allah datoria de a face pelerinajul la Casă, cei care au putința de a ajunge la ea. Iar dacă cineva nu crede, Allah nu are nevoie de lumi.”

Āl ʿImrān 3:97, fragment

EXPLICAȚIA

Adică dovada obligativității sale o constituie cuvintele Celui Preaînalt: „Oamenii au față de Allah datoria de a face pelerinajul la Casă…”

Acest verset a fost revelat în al nouălea an după Hijrah, iar prin el pelerinajul a devenit obligatoriu. Însă Allah, Atotputernicul și Preaslăvitul, a spus: „cei care au putința de a ajunge la ea”. În aceasta se află dovada că pelerinajul nu îi este obligatoriu celui care nu are această putință.

În cuvintele Celui Preaînalt „Iar dacă cineva nu crede, Allah nu are nevoie de lumi” se află dovada că părăsirea pelerinajului de către cel care are putința de a-l împlini este kufr. Totuși, potrivit majorității învățaților, este un kufr care nu îl scoate pe om din religie, datorită cuvintelor lui ʿAbd Allāh ibn Shaqīq:

„Companionii Trimisului lui Allah ﷺ nu socoteau părăsirea vreunei fapte drept kufr, în afară de rugăciune.”⁴⁵