Explicarea celor trei principii

Hijrah: relatarea, înțelesul și obligația ei

TEXTUL AUTORULUI

وَبَعْدَهَا أُمِرَ بِالْهِجْرَةِ إِلَى الْمَدِينَةِ.

După aceea i s-a poruncit să emigreze la Medina.

EXPLICAȚIA

Allah, Atotputernicul și Preaslăvitul, i-a poruncit Profetului Său Muḥammad ﷺ să emigreze la Medina, deoarece locuitorii Meccăi îl împiedicau să-și împlinească chemarea.

În luna Rabīʿ al-Awwal a celui de-al treisprezecelea an de la trimiterea sa ca profet, Profetul ﷺ a ajuns la Medina, emigrând din Mecca, primul loc al revelației și locul cel mai iubit de Allah și de Trimisul Său. A părăsit Mecca, emigrând cu îngăduința Domnului său, după ce rămăsese acolo treisprezece ani, transmițând mesajul Domnului său și chemând la El cu înțelegere limpede.

De la cei mai mulți dintre qurayshiți și de la mai-marii lor nu a întâlnit decât respingerea chemării sale, îndepărtarea de ea și vătămări grele aduse Trimisului ﷺ și celor care credeau în el. Lucrurile au ajuns până la punerea la cale a unui plan viclean și înșelător pentru a-l ucide pe Profet ﷺ.

Planul qurayshiților și îngăduința emigrării

Mai-marii lor s-au adunat la Dār al-Nadwah și s-au sfătuit ce să facă în privința Trimisului lui Allah ﷺ, după ce îi văzuseră pe companionii lui emigrând la Medina. Știau că el urma să li se alăture și să găsească sprijinul și ajutorul anṣārilor, care îi făgăduiseră să-l apere așa cum își apărau copiii și soțiile. Atunci ar fi dobândit puterea asupra qurayshiților.

Dușmanul lui Allah, Abū Jahl, a spus: „Părerea mea este să luăm din fiecare trib câte un tânăr puternic, apoi să-i dăm fiecăruia o sabie ascuțită. Să meargă la Muḥammad, să-l lovească toți deodată, ca un singur om, să-l ucidă și să scăpăm de el. Astfel, răspunderea pentru sângele lui se va împărți între triburi. Banū ʿAbd Manāf” — adică neamul Profetului ﷺ — „nu vor putea lupta împotriva întregului lor popor; se vor mulțumi cu prețul sângelui, iar noi li-l vom da.”

Allah l-a înștiințat pe Profetul Său ﷺ despre ceea ce voiau politeiștii și i-a îngăduit să emigreze. Abū Bakr — Allah să fie mulțumit de el! — se pregătise mai înainte să emigreze la Medina, însă Profetul ﷺ îi spusese: „Mai așteaptă, căci sper să mi se dea îngăduința.” Abū Bakr — Allah să fie mulțumit de el! — a amânat, ca să-l însoțească pe Profet ﷺ.

ʿĀʾishah — Allah să fie mulțumit de ea! — a spus: „Pe când ne aflam în casa lui Abū Bakr, în toiul amiezii, la mijlocul zilei, Trimisul lui Allah ﷺ a apărut la ușă, cu capul acoperit. Abū Bakr a spus: «Tatăl și mama mea să-i fie răscumpărare! Pe Allah, numai un lucru însemnat l-a adus la ora aceasta!»”

Profetul ﷺ a intrat și i-a spus lui Abū Bakr: „Scoate-i afară pe cei care sunt la tine.” El a răspuns: „Nu sunt decât ai tăi, tatăl și mama mea să-ți fie răscumpărare!” Profetul ﷺ a spus: „Mi s-a îngăduit să plec.” Abū Bakr a întrebat: „Să te însoțesc, o, Trimis al lui Allah?” El a răspuns: „Da.” A spus: „O, Trimis al lui Allah, ia una dintre cele două cămile ale mele de călărie.” Profetul ﷺ a răspuns: „Pe prețul ei.”

În peștera de pe muntele Thawr

Apoi Trimisul lui Allah ﷺ și Abū Bakr au plecat și au rămas trei nopți într-o peșteră de pe muntele Thawr. ʿAbd Allāh ibn Abī Bakr înnopta la ei. Era un tânăr ager și priceput; în ultima parte a nopții pornea spre Mecca, astfel încât dimineața se afla printre qurayshiți. Nu auzea nicio veste despre Profet ﷺ și tovarășul său fără să o rețină, ca apoi să le-o aducă după lăsarea întunericului.

Quraysh îl căutau pe Profet ﷺ pretutindeni și încercau toate mijloacele pentru a-l prinde, până când au făgăduit celui care i-ar aduce pe amândoi ori pe unul dintre ei prețul sângelui său: o sută de cămile. Însă Allah era cu ei, ocrotindu-i prin grija Sa și păzindu-i prin protecția Sa. Qurayshiții ajungeau să stea chiar la intrarea peșterii, fără să-i vadă.

Abū Bakr — Allah să fie mulțumit de el! — a spus: „I-am zis Profetului ﷺ, pe când eram în peșteră: «Dacă unul dintre ei s-ar uita la picioarele sale, ne-ar vedea.» El a răspuns: «Nu te întrista, Allah este cu noi! Ce crezi, o, Abū Bakr, despre doi al căror al treilea este Allah?»”⁸³

Când căutarea lor s-a mai potolit, au ieșit din peșteră, după cele trei nopți, îndreptându-se spre Medina pe drumul de coastă.⁸⁴

Sosirea la Medina

Când emigranții și anṣārii din Medina au auzit că Trimisul lui Allah ﷺ plecase spre ei, ieșeau în fiecare dimineață la al-Ḥarrah și așteptau sosirea Trimisului lui Allah ﷺ și a tovarășului său, până când arșița soarelui îi alunga.

În ziua în care a sosit Trimisul lui Allah ﷺ, ziua înaintase și căldura se întețise, așa că se întorseseră la casele lor. Un bărbat dintre evrei se afla pe una dintre fortificațiile Medinei, privind în depărtare pentru o treabă a sa. I-a zărit pe Trimisul lui Allah ﷺ și pe însoțitorii săi apropiindu-se, ieșind din miraj. Nu s-a putut stăpâni și a strigat din răsputeri: „O, arabilor! Iată norocul vostru!” — adică bucuria și cinstea pe care le așteptați.

Musulmanii s-au grăbit să-l întâmpine pe Trimisul lui Allah ﷺ, purtând arme pentru a-l cinsti și a-l preamări, arătând totodată că erau pregătiți să lupte și să-l apere — Allah să fie mulțumit de ei! L-au întâmpinat la marginea câmpiei al-Ḥarrah. El s-a îndreptat cu ei spre dreapta și s-a oprit la Banū ʿAmr ibn ʿAwf, în Qubāʾ. A rămas acolo câteva nopți și a întemeiat moscheea.⁸⁵

Apoi a pornit spre Medina, însoțit de oameni, în vreme ce alții îl întâmpinau pe drumuri. Abū Bakr — Allah să fie mulțumit de el! — a spus: „Când am ajuns la Medina, oamenii au ieșit pe drumuri și pe acoperișuri. Băieții și slujitorii spuneau: «Allah este Cel mai Mare! A venit Trimisul lui Allah! Allah este Cel mai Mare! A venit Muḥammad!»”

Înțelesul hijrei

TEXTUL AUTORULUI

وَالْهِجْرَةُ: الِانْتِقَالُ مِنْ بَلَدِ الشِّرْكِ إِلَى بَلَدِ الْإِسْلَامِ.

Hijrah înseamnă mutarea din țara shirkului în țara Islamului.

EXPLICAȚIA

În limbă, hijrah provine de la al-hajr, care înseamnă părăsire. În Lege, ea este așa cum a spus shaykhul: „Mutarea din țara shirkului în țara Islamului.”

Țara shirkului este cea în care sunt împlinite ritualurile necredinței, iar ritualurile Islamului — precum adhānul, rugăciunea în comun, sărbătorile și rugăciunea de vineri — nu sunt împlinite în mod general și răspândit.

Am spus „în mod general și răspândit” pentru a exclude locurile în care aceste ritualuri sunt împlinite într-un cadru restrâns, precum țările necredincioșilor în care există minorități musulmane. Acestea nu devin țări ale Islamului prin ritualurile Islamului pe care minoritățile musulmane le împlinesc acolo. Țările Islamului sunt, în schimb, țările în care aceste ritualuri sunt împlinite în mod general și răspândit.

Obligația emigrării și dovezile ei

TEXTUL AUTORULUI

وَالْهِجْرَةُ فَرِيضَةٌ عَلَى هَذِهِ الْأُمَّةِ مِنْ بَلَدِ الشِّرْكِ إِلَى بَلَدِ الْإِسْلَامِ، وَهِيَ بَاقِيَةٌ إِلَى أَنْ تَقُومَ السَّاعَةُ، وَالدَّلِيلُ قَوْلُهُ تَعَالَى:

Emigrarea din țara shirkului în țara Islamului este o obligație pentru această comunitate și rămâne până la venirea Ceasului. Dovada o constituie cuvintele Celui Preaînalt:

﴿ إِنَّ الَّذينَ تَوَفّىٰهُمُ المَلٰئِكَةُ ظالِمى أَنفُسِهِم قالوا فيمَ كُنتُم قالوا كُنّا مُستَضعَفينَ فِى الأَرضِ قالوا أَلَم تَكُن أَرضُ اللَّهِ وٰسِعَةً فَتُهاجِروا فيها فَأُولٰئِكَ مَأوىٰهُم جَهَنَّمُ وَساءَت مَصيرًا ۝ إِلَّا المُستَضعَفينَ مِنَ الرِّجالِ وَالنِّساءِ وَالوِلدٰنِ لا يَستَطيعونَ حيلَةً وَلا يَهتَدونَ سَبيلًا ۝ فَأُولٰئِكَ عَسَى اللَّهُ أَن يَعفُوَ عَنهُم وَكانَ اللَّهُ عَفُوًّا غَفورًا ﴾

„Celor pe care îngerii îi iau în vreme ce se nedreptățesc pe ei înșiși, aceștia le spun: «În ce stare vă aflați?» Ei spun: «Eram slabi și asupriți pe pământ.» Îngerii spun: «Oare pământul lui Allah nu era larg, ca să emigrați pe el?» Aceștia își vor avea adăpostul în Gheena. Ce rea întoarcere! Afară de cei neputincioși dintre bărbați, femei și copii, care nu găsesc niciun mijloc și nu cunosc nicio cale. Pe aceștia se poate ca Allah să-i ierte. Allah este Iertător, Atoateiertător.”

Al-Nisāʾ 4:97–99

EXPLICAȚIA

Ea este obligatorie pentru fiecare credincios care nu-și poate manifesta religia în țara necredinței. Islamul său nu se poate împlini dacă nu și-l poate manifesta decât prin emigrare. Ceea ce este necesar pentru împlinirea unei obligații este, la rândul său, obligatoriu.

În acest verset este dovada că îngerii îi iau pe cei care nu au emigrat, deși aveau putința să emigreze, și îi mustră, spunându-le: „Oare pământul lui Allah nu era larg, ca să emigrați pe el?” Pe cei neputincioși, care nu pot emigra, Allah i-a iertat pentru neputința lor de a emigra. Allah nu împovărează niciun suflet peste puterea sa.

TEXTUL AUTORULUI

وَقَوْلُهُ تَعَالَى:

Și cuvintele Celui Preaînalt:

﴿ يٰعِبادِىَ الَّذينَ ءامَنوا إِنَّ أَرضى وٰسِعَةٌ فَإِيّٰىَ فَاعبُدونِ ﴾

„O, robii Mei care ați crezut! Pământul Meu este larg. Așadar, numai pe Mine adorați-Mă!”

Al-ʿAnkabūt 29:56⁸⁶

قَالَ الْبَغَوِيُّ رَحِمَهُ اللَّهُ تَعَالَى: سَبَبُ نُزُولِ هَذِهِ الْآيَةِ فِي الْمُسْلِمِينَ الَّذِينَ بِمَكَّةَ لَمْ يُهَاجِرُوا؛ نَادَاهُمُ اللَّهُ بِاسْمِ الْإِيمَانِ.

Al-Baghawī — Allah Preaînaltul să aibă milă de el! — a spus: „Pricina revelării acestui verset îi privește pe musulmanii din Mecca ce nu au emigrat; Allah li S-a adresat numindu-i credincioși.”

EXPLICAȚIA

Se pare că shaykhul — Allah să aibă milă de el! — a redat sensul celor spuse de al-Baghawī. Aceasta, dacă a preluat pasajul din tafsīr, deoarece ceea ce se află în tâlcuirea lui al-Baghawī la acest verset nu are această formulare.

TEXTUL AUTORULUI

وَالدَّلِيلُ عَلَى الْهِجْرَةِ مِنَ السُّنَّةِ قَوْلُهُ ﷺ: «لَا تَنْقَطِعُ الْهِجْرَةُ حَتَّى تَنْقَطِعَ التَّوْبَةُ، وَلَا تَنْقَطِعُ التَّوْبَةُ حَتَّى تَطْلُعَ الشَّمْسُ مِنْ مَغْرِبِهَا».

Dovada pentru emigrare din Sunnah este cuvântul său ﷺ: „Emigrarea nu încetează până când nu încetează pocăința, iar pocăința nu încetează până când soarele nu răsare de la apus.”⁸⁷

EXPLICAȚIA

Aceasta se petrece atunci când fapta bună nu mai este primită. Allah Preaînaltul a spus:

﴿ يَومَ يَأتى بَعضُ ءايٰتِ رَبِّكَ لا يَنفَعُ نَفسًا إيمٰنُها لَم تَكُن ءامَنَت مِن قَبلُ أَو كَسَبَت فى إيمٰنِها خَيرًا ﴾

„În ziua în care vor veni unele dintre semnele Domnului tău, niciunui suflet nu-i va folosi credința sa, dacă nu crezuse mai înainte sau nu dobândise vreun bine în credința sa.”

Al-Anʿām 6:158, fragment

Prin unele dintre semne se înțelege aici răsăritul soarelui de la apus.