Al-Qawl al-Mufīd — Explicarea Cărții monoteismului — Volumul II

Ei nu L-au prețuit pe Allah așa cum I se cuvine, iar întregul pământ va fi în pumnul Său în Ziua Învierii

,⁴⁰² versetul.

Cuvintele ﴿Ei nu L-au prețuit﴾: pronumele se referă la politeiști, iar „L-au prețuit” înseamnă „L-au mărit”. Nu L-au mărit pe Allah așa cum I se cuvine, deoarece I-au asociat unele dintre făpturile Sale.

Cuvintele

Iar întregul pământ va fi în pumnul Său în Ziua Învierii

: wāw poate introduce o propoziție circumstanțială, cu sensul că ei nu L-au prețuit pe Allah așa cum I se cuvine în această împrejurare. Poate însă introduce și o propoziție nouă, care arată măreția lui Allah, Atotputernicul și Mărețul. Această a doua explicație este mai puternică, deoarece cuprinde atât împrejurarea de față, cât și altele. Qabḍah înseamnă ceea ce este cuprins în mână; nu se are aici în vedere stăpânirea, cum s-a susținut. Dacă s-ar fi spus „Pământul se află în strânsoarea Sa”, atunci explicarea prin stăpânire ar fi fost posibilă.

Cuvântul ﴿Întregul﴾ exprimă starea pământului și cuprinde mările, râurile, copacii săi și tot ceea ce se află pe el. Întregul pământ va fi cuprins în pumnul Său în Ziua Învierii, iar cerurile, în ciuda măreției și întinderii lor, vor fi înfășurate în dreapta Sa. Allah, Atotputernicul și Mărețul, spune:

În ziua în care vom înfășura cerul așa cum este înfășurat sulul cu înscrisuri; așa cum am început prima creație, o vom aduce din nou

.

Cuvintele ﴿Slavă Lui! El este mai presus de ceea ce Îi asociază﴾ Îl declară mai presus de orice lipsă și defect. Între lucrurile de care este mai presus se află și acești pretinși egali. De aceea a spus ﴿El este mai presus﴾, adică este înălțat deasupra lor.

﴿De ceea ce Îi asociază﴾: adică de orice asociere pe care I-o atribuie, fie că Îl socotesc pe Creator asemenea făpturii, fie invers.

⁂

De la Ibn Masʿūd — fie Allah mulțumit de el —, care a spus: Un rabin a venit la Trimisul lui Allah ﷺ și i-a spus:

O, Muḥammad! Noi găsim că Allah pune cerurile pe un deget, pământurile pe un deget, copacii pe un deget, țărâna pe un deget și restul făpturilor pe un deget, apoi spune: Eu sunt Regele

. Profetul ﷺ a râs până i s-au văzut măselele, confirmând vorbele rabinului. Apoi a recitat: ﴿Ei nu L-au prețuit pe Allah așa cum I se cuvine, iar întregul pământ va fi în pumnul Său în Ziua Învierii﴾ și restul versetului.⁴⁰³

Cuvântul „rabin”, ḥabr, înseamnă un învățat cu multă știință. Ḥabr seamănă cu baḥr, „mare”, prin înrudirea literelor. De aceea, învățatul este numit uneori ḥabr, iar alteori baḥr.

Cuvintele „Noi găsim”: adică în Tora.

Cuvintele „Profetul ﷺ a râs”: dacă nu ar urma precizarea de după ele, râsul ar putea fi înțeles ca dezaprobare, deoarece poți râde de cel care îți povestește ceva ce nu te convinge. Însă el a spus „confirmând vorbele rabinului”, astfel că era o aprobare, nu altceva. O dovedește și continuarea: apoi a recitat versetul ﴿Ei nu L-au prețuit pe Allah așa cum I se cuvine...﴾. Aceasta arată că el ﷺ l-a aprobat și a adus în sprijinul vorbelor sale un verset din Cartea lui Allah. Râsul său și citarea versetului confirmă vorbele rabinului. Motivul râsului a fost bucuria sa că în Coran se găsește ceea ce confirmă cele citite de acel rabin în cărțile sale. Fără îndoială, Trimisul ﷺ se bucură când apare ceva ce confirmă Coranul, chiar dacă el știe cu certitudine că acesta vine de la Allah: reunirea dovezilor întărește lucrul respectiv. Gândește-te la Usāmah ibn Zayd și la tatăl său, Zayd ibn Ḥārithah: avea oare Profetul ﷺ vreo îndoială că Usāmah era fiul lui Zayd?

Răspunsul: nu avea nicio îndoială. Când Mujazziz al-Mudlijī, care se pricepea la recunoașterea înrudirii după trăsături, a trecut pe lângă cei doi, ei erau acoperiți cu o pătură și nu li se vedeau decât picioarele. El s-a uitat la picioarele lor și a spus că aceste picioare provin unele din altele. Profetul ﷺ s-a bucurat foarte mult, până când a intrat la ʿĀʾishah cu chipul strălucind de bucurie, spunând: „Nu ai văzut că Mujazziz al-Mudlijī s-a uitat la Usāmah ibn Zayd și la Zayd și a spus că aceste picioare provin unele din altele?”.⁴⁰⁴ Ceea ce ne interesează este că Trimisul ﷺ a intrat cu chipul strălucind, deoarece aceasta întărea adevărul. Politeiștii îi ponegreau pe Usāmah ibn Zayd și pe tatăl său din pricina deosebirii dintre culorile lor: Usāmah avea pielea foarte neagră, iar tatăl său, Zayd, foarte albă. Lucrurile nu stăteau însă cum spuneau ei, ci mințeau. Deosebirea de culoare nu stârnește suspiciuni decât celui care își urmează patima: este posibil ca o trăsătură moștenită de la un strămoș să fi dat culoarea diferită.

Cuvântul „iṣbaʿ” este singularul lui aṣābiʿ, „degete”. Prima și a treia literă pot primi fiecare oricare dintre cele trei vocale scurte, rezultând nouă variante de pronunțare. A zecea este uṣbūʿ. Despre aceasta, autorul versurilor spune:

Dă-i hamzei și celei de-a treia litere din unmulah câte trei vocale; / nouă variante are și iṣbaʿ, iar la urmă adaugă uṣbūʿ.

Cuvintele „Eu sunt Regele”: această propoziție exprimă exclusivitatea, deoarece este o propoziție nominală ale cărei două părți sunt determinate. În acea zi, nimeni altcineva nu va avea stăpânire. Cel Preaînalt spune:

În ziua când ei vor ieși la iveală și nimic din ei nu-I va fi ascuns lui Allah. A cui este stăpânirea astăzi? A lui Allah, Unicul, Atotstăpânitorul

. Toți oamenii, regii și cei aflați în stăpânirea altora deopotrivă, vor fi adunați desculți, goi și necircumciși. Astfel se va arăta limpede în acea zi stăpânirea lui Allah, Atotputernicul și Mărețul, deoarece El, Preaslăvitul, va chema: „A cui este stăpânirea astăzi?”. Nimeni nu-I va răspunde, așa că Își va răspunde: ﴿A lui Allah, Unicul, Atotstăpânitorul﴾.

Cuvântul „Regele”, al-Malik, înseamnă Cel care are autoritatea. El nu este doar cel care dispune de ceva, ci dispune de ceea ce stăpânește cu autoritate și înălțime. În schimb, mālik, „proprietar”, are un înțeles mai restrâns. De aceea, Allah Preaînaltul Se laudă pe Sine ca Rege. Cuvintele ﴿Stăpânul Zilei Judecății﴾ [al-Fātiḥah, 1:4] au două lecturi: Malik și Mālik, arătând că El este atât Rege, cât și Stăpânitor. Regalitatea lui Allah Preaînaltul cuprinde desăvârșirea autorității, a cârmuirii și a stăpânirii, spre deosebire de ceilalți: unii regi ai acestei lumi sunt regi fără a avea puterea de a dispune de lucruri, iar alții sunt proprietari fără a fi regi.

Cuvintele „până i s-au văzut măselele”: adică au devenit vizibile. Nawājidh este pluralul lui nājidh, măseaua din partea cea mai din spate. Acest râs al Profetului ﷺ confirmă vorbele rabinului. De aceea, Ibn Masʿūd a spus „confirmând vorbele rabinului”. Dacă ar fi fost ceva condamnabil, Trimisul ﷺ nu ar fi râs și nici nu ar fi citat versetul drept dovadă, ci i-ar fi spus „Ai mințit”, așa cum i-a dezmințit pe cei care pretindeau că acela care preacurvește nu este pedepsit prin lapidare. Însă el a râs confirmând vorbele rabinului și bucurându-se că cele menționate de acesta se potriveau cu Coranul revelat lui Muḥammad ﷺ.

Cuvintele Apoi a recitat:

Ei nu L-au prețuit pe Allah așa cum I se cuvine, iar întregul pământ va fi în pumnul Său...

și restul versetului: acesta este înțelesul versetului, care nu admite altul. Cerurile sunt înfășurate asemenea sulului cu înscrisuri, în dreapta Sa, adică în mâna Sa, a Celui Preabinecuvântat și Preaînalt, deoarece aceasta este explicația dată de el ﷺ. Explicația sa se află pe a doua treaptă în ordinea surselor, dar, în privința acceptării și a puterii de dovadă, este pe prima treaptă, asemenea Coranului. Cât despre explicațiile celor care denaturează sensul, unii spun că „în pumnul Său” înseamnă „în puterea, stăpânirea și cârmuirea Sa”. Aceasta este o greșeală, deoarece stăpânirea și cârmuirea există atât în Ziua Învierii, cât și înaintea ei. Alții spun că „cerurile sunt înfășurate” înseamnă că ele sunt distruse și pierite, asemenea expresiei „pomenirea lui cutare a fost înfășurată”, adică a dispărut.

Iar „în dreapta Sa” ar însemna, după ei, „prin jurământul Său”, deoarece Cel Preaînalt a spus: ﴿Toți cei de pe el vor pieri și va rămâne Chipul Domnului tău﴾ [ar-Raḥmān, 55:26–27]. Ei au făcut astfel ca „dreapta” să însemne jurământul...

Acestea sunt câteva dintre denaturările la care recurg adepții denaturării. Ele pornesc din părerea lor greșită despre Allah: au pretins că afirmarea unor asemenea însușiri ar implica asemănarea Lui cu făpturile. Au ajuns astfel să nege ceea ce Allah a afirmat despre Sine și ceea ce au afirmat Trimisul Său și înaintașii comunității, sprijinindu-se pe îndoieli pe care le numesc dovezi. Li se spune: „Îl cunoașteți voi pe Allah mai bine decât Se cunoaște El?”. Dacă răspund „Da”, aceasta este necredință. Dacă răspund „Nu”, îi întrebăm: „Sunteți voi mai elocvenți decât Allah în exprimarea înțelesurilor?”. Dacă spun „Da”, aceasta este necredință, iar dacă spun „Nu”, argumentul lor este înfrânt. Le spunem că Allah a arătat cât se poate de limpede că întregul pământ va fi în pumnul Său în Ziua Învierii, iar Trimisul ﷺ a aprobat vorbele rabinului care se potriveau cu versetul. „Le vreți voi robilor lui Allah binele mai mult decât Trimisul ﷺ?”. Vor răspunde „Nu”. Așadar, de vreme ce vorbele Celui Preaînalt sunt cele mai elocvente, cele mai adevărate și cele mai limpezi, iar El știe cel mai bine ceea ce spune, trebuie să spunem despre El ceea ce a spus El despre Sine. Nu suntem vinovați făcând aceasta; vinovăția este a celui care abate vorbele Sale de la înțelesul lor real, pe care Allah l-a urmărit.

Între învățămintele hadithului se află afirmarea degetelor lui Allah, Atotputernicul și Mărețul, deoarece el ﷺ a aprobat cele spuse de rabin.

Degetul este un deget real, într-un fel care I se cuvine lui Allah, Atotputernicul și Mărețul, asemenea mâinii. Expresia „pe un deget” nu înseamnă ușurința de a dispune de ceruri și de pământ, după cum spun adepții denaturării. Această explicație este greșită și contrazice înțelesul aparent al cuvintelor și împărțirea menționată, precum și faptul că el ﷺ a afirmat aceasta prin aprobarea sa. De asemenea, el ﷺ a spus: „Inimile urmașilor lui Adam se află între două degete dintre degetele Celui Milostiv”.⁴⁰⁵

Cuvintele „între două degete” nu presupun atingerea. Nu vezi cuvintele Celui Preaînalt:

Norii supuși între cer și pământ

? Norii se află între cer și pământ fără să atingă nici pământul, nici cerul. Spui că ʿUnayzah se află între az-Zulfī și ar-Rass, fără ca aceasta să presupună că este lipită de ele. Spui că Shaʿbān se află între Dhū al-Qaʿdah și Jumādā, fără ca aceasta să presupună că este imediat următoare uneia dintre ele. Devine astfel limpede că a fi între două lucruri nu implică legătura nemijlocită în timp ori în spațiu.

De asemenea, s-a relatat în mod sigur de la el ﷺ că Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul, Se află înaintea feței celui care se roagă.⁴⁰⁶ Această poziționare înaintea lui nu implică faptul că El S-ar afla între om și zidul ori paravanul către care acesta se roagă. El este înaintea feței sale, deși Se află pe Tronul Său. Un exemplu este soarele, când se află la orizont, la răsărit ori la apus: el poate fi înaintea feței tale, deși este sus.

Din aceasta se vede că acești denaturatori se află în rătăcire și că acela care spune că metoda lor este mai plină de știință și înțelepciune a rătăcit. Între vorbele cunoscute la ei se află: „Metoda înaintașilor este mai sigură, iar metoda celor veniți mai târziu are mai multă știință și înțelepciune”. Această afirmație, pe lângă contradicția pe care o cuprinde, poate duce până la necredință, căci:

În primul rând, cuprinde o contradicție: ei spun că metoda înaintașilor este mai sigură. Nu este însă de înțeles cum o metodă ar fi mai sigură, iar alta ar avea mai multă știință și înțelepciune. Cea mai sigură metodă trebuie să fie și cea mai plină de știință și înțelepciune: siguranța presupune cunoașterea mijloacelor care duc la ea și înțelepciunea de a le urma.

În al doilea rând, unde se află știința și înțelepciunea în denaturare și în negarea însușirilor?

În al treilea rând, ar rezulta că acești urmași L-ar cunoaște pe Allah mai bine decât Trimisul Său ﷺ și companionii săi, deoarece metoda înaintașilor este metoda Profetului ﷺ și a companionilor săi.

În al patrulea rând, afirmația poate ajunge până la necredință, deoarece ar implica atribuirea neștiinței și a lipsei de înțelepciune Profetului ﷺ. A-i atribui neștiința contrazice știința, iar a-i atribui lipsa de judecată contrazice înțelepciunea. Acesta este un pericol foarte mare.

Această formulare este, așadar, falsă, chiar dacă prin ea ar urmări un înțeles corect. Acești oameni au cercetat, s-au afundat și au intrat în lucruri despre care înaintașii nu vorbiseră. Tocmai cercetarea acestor lucruri le-a făcut rău și i-a dus la nedumerire și îndoială. Adevărat a spus Profetul ﷺ: „Au pierit cei care exagerează”.⁴⁰⁷ Dacă ar fi rămas la calea înaintașilor drepți și nu ar fi forțat lucrurile, nu ar fi ajuns la această îndoială, nedumerire și denaturare. Unii dintre fruntașii teologiei speculative ajunseseră să-și dorească să moară având credința mamei lor bătrâne, care nu cunoștea această rătăcire. Unul dintre ei spune: „Iată-mă murind cu credința bătrânelor din Nīshāpūr”. Aceasta venea din puternica îndoială și din neliniștea și nedumerirea pe care le simțeau. Să nu crezi că omul poate trăi statornic cu o credință greșită. El nu poate trăi decât cu o credință sănătoasă; altfel este încercat prin îndoială, neliniște și nedumerire. Unii au spus că aceia care au cele mai multe îndoieli la moarte sunt adepții teologiei speculative. Gândește-te ce înseamnă îndoiala la moarte — Allah să ne păzească! —, când omul își încheie viața cu contrariul credinței.

Dacă însă am lua credința din Cartea lui Allah și din Sunnah Trimisului Său ﷺ cu simplitate, pe calea urmată de înaintași, am spune precum ar-Rāzī, unul dintre învățații și fruntașii lor: „Am văzut că cea mai apropiată cale este calea Coranului. În privința afirmării, citesc: ﴿Cel Milostiv S-a înălțat deasupra Tronului﴾ [Ṭā-Hā, 20:5]” — adică afirm aceasta — „iar în privința negării citesc: ﴿Nimic nu este asemenea Lui﴾ [ash-Shūrā, 42:11] și ﴿Ei nu-L cuprind cu știința lor﴾ [Ṭā-Hā, 20:110]. Cel care a trecut prin experiența mea a ajuns la cunoașterea mea”. Înaintea acestor cuvinte, el recunoscuse: „Am cercetat căile teologiei speculative și metodele filosofice și nu le-am găsit nici potolind setea, nici vindecând bolnavul. Am găsit că cea mai apropiată cale este calea Coranului”.⁴⁰⁸

Așadar, cei care neagă însușirile lui Allah, Atotputernicul și Mărețul, menționate în Carte și în Sunnah, sprijinindu-se pe presupunerea greșită că ele ar implica asemănarea cu făpturile, au ajuns într-o rătăcire vădită. L-au întrebat oare companionii — fie Allah mulțumit de ei — pe Trimis ﷺ, contestându-l în această privință? Aproape că putem mărturisi, dacă nu chiar mărturisim, că atunci când auzeau un asemenea hadith îl primeau în înțelesul său real, știind totodată că Allah nu are seamăn. Ei uneau astfel afirmarea cu negarea.

Așadar, poziția noastră față de acest hadith, care afirmă degetele lui Allah, Atotputernicul și Mărețul, este să-l recunoaștem și să-l primim, fără a ne mărgini la simpla lui rostire lipsită de înțeles; altfel am fi asemenea neștiutorilor care nu cunosc din Carte decât rostirea ei. Dimpotrivă, îl recunoaștem și spunem că se are în vedere un deget real pe care Allah pune aceste lucruri mărețe. Nu ne este însă îngăduit nicidecum să ne închipuim ori să spunem că este asemenea degetelor noastre. Spunem, în schimb: Allah știe cel mai bine cum sunt aceste degete. Așa cum nu cunoaștem Esența Sa cea sfântă, tot astfel nu cunoaștem felul în care sunt însușirile Sale, ci Îi încredințăm Lui, Preaslăvitul și Preaînaltul, cunoașterea acestui fel de a fi.

⁂

Într-o altă relatare a lui Muslim: „Iar munții și copacii pe un deget; apoi le zguduie și spune: «Eu sunt Regele, Eu sunt Allah»”.⁴⁰⁹

Cuvintele „apoi le zguduie”: o zguduire reală, pentru a le arăta robilor, în acea măreață împrejurare, măreția și puterea Sa. Trimisul ﷺ recita acest verset și își strângea și își întindea degetele, iar amvonul a început să se miște și să se zguduie.⁴¹⁰ El ﷺ rostea aceste cuvinte cu inima plină de preamărirea lui Allah Preaînaltul.

Dacă întrebi: trebuie să facem și noi cu mâinile ceea ce a făcut Profetul ﷺ?

Răspunsul este că aceasta depinde de urmări. Nu oricine vede ori aude un asemenea lucru îl poate înțelege fără să-și închipuie o asemănare cu făpturile. Atunci ar trebui să ne abținem, deoarece gestul nu este obligatoriu, încât să spunem că trebuie să transmitem prin cuvânt și faptă întocmai cum a transmis Trimisul ﷺ. Dacă însă vorbim cu studenți în știința religioasă ori cu cineva care se împotrivește cu încăpățânare, negând acest lucru și încercând să abată sensul de la înțelesul său real, atunci facem ceea ce a făcut Trimisul ﷺ.

Dacă, de pildă, cineva spune că Allah este Atoate-Auzitor și Atoate-Văzător, dar apoi spune „Auzitor fără auz și Văzător fără văz”, deși Trimisul — pacea și binecuvântarea fie asupra lui —, când a recitat cuvintele Celui Preaînalt:

Allah vă poruncește să înapoiați lucrurile încredințate celor cărora li se cuvin, iar când judecați între oameni, să judecați cu dreptate. Cât de bun este îndemnul pe care vi-l dă Allah! Allah este Atoate-Auzitor, Atoate-Văzător

, și-a pus degetul mare pe ureche, iar pe cel de lângă el pe ochi; Abū Hurayrah a făcut la fel când a relatat hadithul.⁴¹¹ Celui care spune că Allah este Auzitor fără auz și Văzător fără văz îi arătăm, așadar, astfel. La fel procedăm cu acela care neagă realitatea mâinii, spune că Allah nu cuprinde cerurile cu dreapta Sa și explică „în pumnul Său” drept „în cârmuirea Sa”: îi arătăm așa cum a făcut Trimisul ﷺ. Împrejurarea nu este simplă, ci foarte dificilă și delicată. Există teama ca cineva să ajungă la un lucru condamnabil de care l-ai fi putut feri, abținându-te. Dacă cercetezi toate purtările Trimisului ﷺ, vei vedea că el proceda astfel: chiar și anumite fapte practice le amâna când se temea de o tulburare sau de un rău mai mare. Așa a amânat reconstruirea Kaʿbei pe temeliile lui Ibrāhīm, temându-se să nu-i tulbure pe qurayshiții care îmbrățișaseră Islamul de curând.⁴¹²

Într-o altă relatare a lui al-Bukhārī: „Pune cerurile pe un deget, apa și țărâna pe un deget, iar restul făpturilor pe un deget”.⁴¹³ L-au relatat amândoi.

Cuvintele „apa și țărâna pe un deget” nu contrazic „pământurile pe un deget”, deoarece „apa și țărâna pe un deget” poate însemna întregul pământ pe un deget, iar prin „deget” se are în vedere categoria. Acest lucru nu contrazice înțelesul hadithului precedent: „copacii pe un deget, apa pe un deget și țărâna pe un deget”. Când un substantiv nehotărât este repetat tot în formă nehotărâtă, a doua menționare desemnează, de obicei, altceva decât prima. Dacă este repetat în formă hotărâtă, a doua menționare desemnează, de obicei, același lucru ca prima. Se poate spune, așadar, că „apa și țărâna” desemnează întregul pământ ori că apa și țărâna sunt pe un deget, fără să se amintească restul, fie pentru a prescurta, fie pentru a se limita la acestea.

⁂

Muslim a relatat de la Ibn ʿUmar, cu atribuirea spuselor Profetului ﷺ: „Allah va înfășura cerurile în Ziua Învierii, apoi le va lua cu mâna Sa dreaptă și va spune: «Eu sunt Regele. Unde sunt tiranii? Unde sunt cei trufași?». Apoi va înfășura cele șapte pământuri, apoi le va lua cu stânga Sa și va spune: «Eu sunt Regele. Unde sunt tiranii? Unde sunt cei trufași?»”.⁴¹⁴

Cuvintele „Muslim a relatat de la Ibn ʿUmar, cu atribuirea spuselor Profetului: «Allah va înfășura cerurile...»”: înțelesul hadithului a fost explicat, arătându-se că este vorba despre o înfășurare reală.

Cuvintele „apoi spune: «Eu sunt Regele»”: El, Preaslăvitul, spune aceasta lăudându-Se pe Sine și atrăgând atenția asupra măreției Sale desăvârșite și asupra stăpânirii Sale desăvârșite, care cuprinde autoritatea. El este Stăpânitorul înzestrat cu autoritate. Ambele părți ale propoziției sunt determinate. Când atât subiectul, cât și numele predicativ sunt determinate, aceasta este una dintre formele de exprimare a exclusivității. Înțelesul este: Eu sunt Cel care are stăpânirea absolută și autoritatea deplină, pe care nimeni nu Mi le poate contesta.

Cuvintele „Unde sunt tiranii?”: întrebarea exprimă o provocare. Unde sunt regii care aveau în această lume puterea și se purtau cu tiranie și trufie față de robii lui Allah? Atunci ei vor fi adunați asemenea unor furnici mărunte, iar oamenii îi vor călca în picioare.

Cuvintele „va înfășura cele șapte pământuri”: Allah a arătat în Coran că pământurile sunt șapte, fără a menționa numărul lor în mod explicit. Cel Preaînalt spune:

Allah este Cel care a creat șapte ceruri și asemenea lor dintre pământuri

. Asemănarea de aici nu poate privi decât numărul, deoarece nu este posibilă asemănarea felului în care sunt alcătuite. Sunnah a precizat însă, în mai multe hadithuri, că ele sunt șapte.

Cuvintele „apoi le va lua cu stânga Sa”: transmițătorii au diferit în privința cuvântului „stânga”. Unii l-au menționat, iar alții l-au omis. Cei care l-au menționat au fost socotiți a fi transmis o variantă izolată, contrară celor mai siguri, deoarece ea contrazice relatarea a doi transmițători demni de încredere de la Ibn ʿUmar. Alții au spus că acela care a transmis cuvântul este demn de încredere, dar că formularea îi aparține.⁴¹⁵ Această socotire ca greșeală se întemeiază pe ceea ce s-a relatat în Ṣaḥīḥ Muslim, că Trimisul ﷺ a spus: „Cei drepți în judecată se vor afla pe amvoane de lumină, la dreapta Celui Milostiv, iar ambele Sale mâini sunt drepte”.⁴¹⁶ Aceasta ar implica faptul că nu există o mână dreaptă și una stângă.

Dacă însă formularea „stânga” este păstrată corect în transmitere, ea nu contrazice, după părerea mea, „ambele Sale mâini sunt drepte”. Înțelesul este că cealaltă mână nu este precum mâna stângă a făpturii, care este mai prejos decât cea dreaptă. De aceea a spus „ambele Sale mâini sunt drepte”, adică nu au nicio lipsă. Aceasta este întărită de cuvintele din hadithul despre Adam: „Am ales dreapta Domnului meu, iar ambele Sale mâini sunt drepte și binecuvântate”.⁴¹⁷ Deoarece mintea ar putea socoti că afirmarea stângii înseamnă o lipsă în această mână față de cealaltă, a spus: „Ambele Sale mâini sunt drepte”. Aceasta este întărită și de cuvintele „Cei drepți în judecată se vor afla pe amvoane de lumină, la dreapta Celui Milostiv”: scopul este să arate vrednicia și rangul lor, precum și faptul că se află la dreapta Celui Milostiv, Preaslăvitul. Oricum, mâinile Sale sunt, fără îndoială, două, fiecare fiind alta decât cealaltă. Dacă descriem cealaltă mână ca stângă, nu se are în vedere că ar avea mai puțină putere decât mâna dreaptă, ci ambele Sale mâini sunt drepte. Trebuie să spunem: dacă această formulare este stabilită de la Trimisul lui Allah ﷺ, credem în ea și nu există contradicție între ea și „ambele Sale mâini sunt drepte”, după cum s-a arătat. Dacă nu este stabilită, nu o vom afirma.

⁂

S-a relatat de la Ibn ʿAbbās că a spus: „Cele șapte ceruri și cele șapte pământuri nu sunt în palma Celui Milostiv decât asemenea unui grăunte de muștar în mâna unuia dintre voi”.⁴¹⁸

Cuvintele „în palma Celui Milostiv”: astfel a redat autorul textul, în vreme ce la Ibn Jarīr se află „în mâna lui Allah”. Formularea redată de autor afirmă palma lui Allah Preaînaltul dacă este păstrată corect în transmitere; altfel, textul afirmă mâna. În privința palmei, ea este menționată în alte hadithuri autentice.

Cuvintele „decât asemenea unui grăunte de muștar”: acesta este o sămânță de plantă foarte mică, folosită ca exemplu pentru micime și cantitate neînsemnată. Aceasta arată măreția Lui, Preaslăvitul, și faptul că nimic nu-L poate cuprinde. Lucrurile sunt mai presus de această comparație aproximativă: privirile nu-L pot cuprinde, iar mințile nu-L pot înconjura cu înțelegerea lor.

Ibn Jarīr a spus: „Mi-a relatat Yūnus, care a spus: ne-a înștiințat Ibn Wahb, care a spus: Ibn Zayd a spus: mi-a relatat tatăl meu, care a spus: Trimisul lui Allah ﷺ a spus: «Cele șapte ceruri, față de Kursī, nu sunt decât asemenea a șapte dirhami aruncați într-un scut»”.

Cuvintele „Ibn Jarīr a spus”: el este cunoscutul exeget — Allah să aibă milă de el. Are o explicare a Coranului întemeiată pe relatări. Neajunsul ei este însă că nu a cercetat critic aceste relatări, adunând atât relatări autentice, cât și slabe ori chiar mai prejos decât slabe. Se pare că a urmărit să le consemneze, lăsând cititorului aprecierea autenticității ori slăbiciunii lor. Poate că intenționa să revină asupra lor și să le cerceteze critic, însă acest lucru nu i-a fost înlesnit.

Cuvintele „Cele șapte ceruri, față de Kursī, nu sunt decât asemenea a șapte dirhami aruncați într-un scut”: Kursī este locul picioarelor lui Allah Preaînaltul, după cum a spus Ibn ʿAbbās — fie Allah mulțumit de ei amândoi. Darāhim este pluralul lui dirham, o monedă de argint. Turs este un scut din piele ori din lemn, purtat în luptă pentru a se apăra de sabie, de lance și de altele asemenea.

El a spus: iar Abū Dharr — fie Allah mulțumit de el — a spus: „L-am auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând: «Kursī, față de Tron, nu este decât asemenea unui inel de fier aruncat în mijlocul unui pustiu întins de pe pământ»”.⁴¹⁹

Cuvintele „Kursī, față de Tron”: adică în comparație cu el. Tronul este acea făptură măreață deasupra căreia S-a înălțat Cel Milostiv, a cărei măreție nu o poate cuprinde decât Allah, Atotputernicul și Mărețul. Prin inel se înțelege o verigă de zale, mică și neînsemnată față de întinderea unui pustiu.

Acest hadith arată măreția Lui, Atotputernicul și Mărețul, fiind astfel potrivit pentru explicarea versetului pe care autorul l-a ales drept titlu al capitolului.

⁂

De la Ibn Masʿūd, care a spus: „Între cerul cel mai de jos și cel care îl urmează este o distanță de cinci sute de ani; între fiecare cer și următorul sunt cinci sute de ani; iar între cerul al șaptelea și Kursī sunt cinci sute de ani; între Kursī și apă sunt cinci sute de ani, iar Tronul se află deasupra apei, iar Allah Se află deasupra Tronului, și nimic din faptele voastre nu-I este ascuns”. L-a redat Ibn Mahdī, de la Ḥammād ibn Salamah, de la ʿĀṣim, de la Zirr, de la ʿAbd Allāh. Al-Masʿūdī l-a relatat cu o formulare asemănătoare, de la ʿĀṣim, de la Abū Wāʾil, de la ʿAbd Allāh. Aceasta a menționat al-Ḥāfiẓ adh-Dhahabī — Allah Preaînaltul să aibă milă de el —, spunând: „Are mai multe căi de transmitere”.⁴²⁰

Cuvintele „De la Ibn Masʿūd...”: această relatare se oprește la Ibn Masʿūd, însă privește lucruri în care nu există loc pentru părerea personală, astfel că primește calificarea unei relatări atribuite Profetului. Ibn Masʿūd — fie Allah mulțumit de el — nu era cunoscut pentru preluarea relatărilor israelite.

Cuvintele „Între cerul cel mai de jos și cel care îl urmează este o distanță de cinci sute de ani”: potrivit acestora, distanța dintre cerul cel mai de jos și apă este de patru mii de ani. Într-un alt hadith se spune: „Grosimea fiecărui cer este de cinci sute de ani”.⁴²¹ Potrivit acestuia, între cerul cel mai de jos și apă sunt șapte mii cinci sute de ani. Dacă hadithul este autentic, aceasta înseamnă că înălțimea lui Allah — Atotputernicul și Mărețul — este foarte îndepărtată. Dacă se obiectează că oamenii de astăzi vorbesc despre distanțe foarte mari între noi și unele stele ori galaxii, răspunsul este că, atunci când hadithurile de la Trimisul lui Allah ﷺ sunt autentice, respingem ceea ce le contrazice. Dacă însă vedem un lucru cu propriii ochi și îl percepem prin văz și prin simțuri, atunci trebuie să urmăm una dintre două căi:

Prima: să încercăm să împăcăm textul cu realitatea, dacă există vreo cale prin care cele două pot fi împăcate.

A doua: dacă împăcarea nu este posibilă, devine limpede slăbiciunea hadithului, deoarece hadithurile autentice nu pot contrazice nicidecum un lucru real, perceput nemijlocit prin simțuri. Shaykh al-Islām a spus în cartea sa al-ʿAql wa-n-Naql: „Două dovezi certe nu se pot contrazice niciodată: contradicția lor ar presupune fie negarea ambelor contrarii, fie afirmarea lor împreună, ceea ce este imposibil. Dacă se presupune că există o contradicție între ele, fie nu există o contradicție și greșeala ține de înțelegere, fie una dintre dovezi este probabilă, iar cealaltă certă”.

Dacă un fapt real, asupra căruia nu există îndoială, pare să contrazică sensul aparent al unui pasaj din Carte ori din Sunnah, sensul aparent al Cărții este interpretat astfel încât să corespundă realității. Un exemplu îl constituie cuvintele Celui Preaînalt:

Preabinecuvântat este Cel care a așezat în cer constelații și a pus în el o candelă și o lună luminoasă

. De asemenea, El spune: ﴿Și a făcut luna o lumină în ele﴾ [Nūḥ, 71:16], adică în ceruri.

Al doilea verset ridică o dificultate mai mare decât primul. În privința primului am putea spune că prin „cer” se înțelege înaltul, însă al doilea este cel care ridică o dificultate deosebită.

Ceea ce este cunoscut prin observație nemijlocită este că luna nu se află în cerul însuși, ci pe o orbită între cer și pământ.

Răspunsul este următorul: dacă textul Coranului ar arăta în mod cert că luna este fixată în cer precum un cui în lemn, atunci afirmația lor că au ajuns pe lună nu ar fi corectă; ar fi ajuns la un corp din înalt pe care l-au socotit luna.

Însă Coranul nu spune aceasta în mod explicit, iar textul său nu arată în mod cert că luna este fixată în cer. În versetul din al-Furqān, Allah spune:

Preabinecuvântat este Cel care a așezat în cer constelații și a pus în el o candelă și o lună luminoasă

. Prin „cer” se poate înțelege înaltul, precum în cuvintele Celui Preaînalt: ﴿A pogorât din cer apă﴾ [ar-Raʿd, 13:17]. Apa coboară din norii supuși între cer și pământ, după cum a spus Allah Preaînaltul:

Norii supuși între cer și pământ

. Această interpretare a versetului este apropiată de înțelesul său.

Cât despre cuvintele ﴿Și a făcut luna o lumină în ele﴾, și acestea pot fi interpretate spunând că „în ele” înseamnă în direcția lor, iar direcția cerurilor este înaltul. Astfel pot fi împăcate versetele cu realitatea.

Cuvintele „Allah Se află deasupra Tronului”: acesta este un text explicit care afirmă înălțimea lui Allah Preaînaltul prin Esența Sa. Înălțimea lui Allah se împarte în două categorii:

a. Înălțimea însușirilor, pe care nu o neagă nimeni care se revendică de la Islam. Ea înseamnă desăvârșirea însușirilor lui Allah, după cum a spus Cel Preaînalt:

Celor care nu cred în Viața de Apoi li se atribuie însușirea rea, iar lui Allah Îi aparține însușirea cea mai înaltă. El este Atotputernicul, Înțeleptul

.

b. Înălțimea Esenței, pe care au negat-o unii dintre cei care se revendică de la Islam. Ei spun că orice înălțime atribuită lui Allah în texte înseamnă înălțimea însușirilor; astfel explică vorbele sale ﷺ „Allah Se află deasupra Tronului” ca însemnând deasupra prin putere, stăpânire și autoritate, nu prin Esența Sa. Fără îndoială, aceasta este o denaturare a textelor și o negare a însușirilor.

Cei care au negat înălțimea lui Allah prin Esența Sa s-au împărțit în două grupuri:

a. Cei care au spus că Allah, prin Esența Sa, Se află în orice loc. Aceasta este, fără îndoială, o rătăcire care cuprinde necredința.

b. Cei care au spus că El nu este nici deasupra, nici dedesubt, nici la dreapta, nici la stânga, nici legat de creație, nici separat de creație. Aceasta este o negare deplină a existenței lui Allah — Allah să ne păzească! De aceea, unii învățați au spus că, dacă li s-ar cere să descrie neființa, nu ar găsi o descriere mai grăitoare decât aceasta. Ei au fugit de un lucru arătat de texte, de rațiune și de firea înnăscută către un lucru respins de texte, de rațiune și de firea înnăscută.

Cuvintele „nimic din faptele voastre nu-I este ascuns” cuprind faptele inimilor și faptele mădularelor, atât cele văzute, cât și cele auzite, datorită cuprinderii și întinderii științei Sale. Aceasta este menționată după înălțimea Sa pentru a arăta că înălțimea Lui nu împiedică știința Sa despre faptele noastre. Este o indicație limpede a înălțimii Lui prin Esența Sa, a Celui Preabinecuvântat și Preaînalt.

⁂

De la al-ʿAbbās ibn ʿAbd al-Muṭṭalib — fie Allah mulțumit de el —, care a spus: „Trimisul lui Allah ﷺ a întrebat: «Știți cât este între cer și pământ?». Am răspuns: «Allah și Trimisul Său știu cel mai bine». El a spus: «Între ele este un drum de cinci sute de ani, iar de la fiecare cer la următorul este un drum de cinci sute de ani. Grosimea fiecărui cer este un drum de cinci sute de ani. Între cerul al șaptelea și Tron se află o mare, între partea de jos și cea de sus a căreia este cât între cer și pământ. Allah Preaînaltul Se află mai presus de acestea, și nimic din faptele urmașilor lui Adam nu-I este ascuns»”. Relatat de Abū Dāwūd și de alții.⁴²²

Numele „al-ʿAbbās”: se poate spune al-ʿAbbās sau ʿAbbās. Articolul al nu îi dă aici caracterul hotărât, deoarece ʿAbbās este deja determinat, fiind un nume propriu. El evocă însă înțelesul de la care provine numele: al-Faḍl pentru vrednicia sa și al-ʿAbbās pentru încruntarea sa față de dușmani. Ibn Mālik a spus:

La unele nume proprii a intrat articolul, / spre a evoca înțelesul din care au fost făcute nume.⁴²³

Cuvintele „Știți oare?”: hal este o particulă interogativă prin care se urmăresc două lucruri:

a. Trezirea interesului pentru ceea ce urmează să fie spus.

b. Atragerea atenției asupra celor ce le vor fi prezentate. Asemenea sunt cuvintele Celui Preaînalt: ﴿A ajuns la tine vestea Celei Copleșitoare?﴾ [al-Ġāshiyah, 88:1]. Aceasta atrage atenția și trezește interesul pentru unul dintre semnele lui Allah din creație.

La fel, cuvintele Celui Preaînalt:

Să vă îndrum către un negoț care să vă scape de un chin dureros?

atrag atenția și trezesc interesul pentru unul dintre semnele lui Allah din Legea Sa, anume credința și fapta dreaptă.

Cuvintele

Spune: «Să vă înștiințăm despre cei care au cele mai mari pierderi în fapte?»

atrag atenția și avertizează.

Cuvintele

Spune: «Să vă înștiințez despre ceva mai rău decât aceasta ca răsplată la Allah?»

atrag atenția și avertizează. Aceste înțelesuri diferă potrivit indiciilor și contextului. În mod obișnuit însă, întrebarea urmărește cunoașterea unui lucru.

Cuvântul kam, „cât”, este interogativ.

Cuvintele „Am răspuns: «Allah și Trimisul Său știu cel mai bine»”: legătura s-a făcut prin „și”, deoarece știința Trimisului provine din știința lui Allah. El este Cel care îl învață ceea ce oamenii nu pot cunoaște prin ei înșiși. Și în problemele Legii se spune „Allah și Trimisul Său știu cel mai bine”, deoarece el ﷺ este cel mai cunoscător al Legii lui Allah dintre făpturi. Cunoașterea sa vine de la Allah, iar ceea ce spune el ﷺ despre Lege este asemenea cuvântului lui Allah. Aceasta nu este precum expresia „Ceea ce a voit Allah și ai voit tu”,⁴²⁴ care ține de predestinare și de voință. Trimisul ﷺ nu poate fi făcut părtaș al lui Allah în aceasta. Se spune mai întâi „Ceea ce a voit Allah”, apoi se leagă prin „apoi”. Regula este că, în lucrurile Legii, legătura prin „și” este corectă, dar în cele ale creației și predestinării, nu. De aici înțelegem greșeala și neștiința celui care scrie pe unele lucrări

Spune: «Lucrați, iar Allah și Trimisul Său vor vedea faptele voastre»

, după moartea Trimisului ﷺ, când vederea sa nu mai este posibilă. Allah vede, însă Trimisul Său nu vede. Nu este îngăduit să fie scris astfel, deoarece se afirmă despre el ﷺ ceva neadevărat.

Cuvintele „cinci sute de ani”: în khamsumiʾah, al doilea mīm are vocala i, iar alif nu se pronunță.

Cuvintele „Între cerul al șaptelea și Tron se află o mare, între partea de jos și cea de sus a căreia este cât între cer și pământ”: adică cinci sute de ani.

Cuvintele „Allah Preaînaltul Se află mai presus de acestea”: ele dovedesc măreața înălțime a lui Allah, Atotputernicul și Mărețul, faptul că El este mai presus de orice și că nicio făptură a Sa nu-L poate cuprinde, nici cerurile, nici altceva. Așadar, El, Preaslăvitul, nu este descris ca aflându-Se într-o direcție care Îl cuprinde. Dincolo de ceruri și de Tron nu se află nicio făptură; nu există acolo vreun lucru despre care să se poată spune că Îl cuprinde pe Allah. De aceea, în unele cărți ale teologiei speculative se spune că Allah nu trebuie descris ca aflându-Se într-o direcție, fără nicio deosebire. Ele neagă înălțimea, socotind că afirmarea unei direcții ar implica îngrădirea. Nu este însă așa: știm că deasupra Tronului nu există făpturi, ci numai Allah, și nicio făptură a Sa nu-L poate cuprinde vreodată.

În privința afirmării unei direcții pentru Allah trebuie făcute deosebiri. Nu folosim cuvântul fără precizare, nici negându-l, nici afirmându-l, deoarece nu s-a relatat nici că Allah Se află într-o direcție, nici că nu Se află într-o direcție. Deosebim însă sensurile și spunem că Allah Se află înspre înalt. Trimisul ﷺ a întrebat-o pe roabă: „Unde este Allah?”. Ayna, „unde”, întreabă despre loc. Ea a răspuns că este în cer. Ea a afirmat aceasta, iar Profetul a aprobat-o și a spus: „Elibereaz-o, căci este credincioasă”.⁴²⁵ Adepții denaturării spun că ayna ar însemna man, „cine”, adică „Cine este Allah?”, iar ea ar fi spus „în cer”, cu sensul „Cel care este în cer”, negând astfel înălțimea. Ibn al-Qayyim — Allah să aibă milă de el — le-a răspuns în lucrările sale, între care an-Nūniyyah, arătând că, în limba arabă, ayna nu are înțelesul lui man și că există o deosebire între „unde” și „cine”. Direcția atribuită lui Allah nu este în jos, deoarece înălțimea Lui este necesară potrivit firii înnăscute, rațiunii și revelației. Nu este nici un înalt care Îl cuprinde: Kursī-ul Său cuprinde cerurile și pământul și este locul picioarelor Sale. Cum L-ar putea cuprinde vreo făptură a Sa?! El Se află înspre înalt, fără a fi cuprins de acesta. Nu se poate spune că vreun lucru Îl cuprinde, deoarece deasupra Tronului nu se află nicio făptură, ci numai Allah, Preaslăvitul. De aceea a spus: „Allah Preaînaltul Se află mai presus de acestea”.

Cuvintele „nimic din faptele urmașilor lui Adam nu-I este ascuns”: când „faptele” sunt menționate împreună cu vorbele, se au în vedere faptele mădularelor, iar vorbele țin de limbă. Când „faptele” sunt menționate singure, ele cuprind faptele mădularelor, vorbele limbii și faptele inimilor. Aici termenul apare singur și cuprinde, așadar, tot ce ține de limbă, de inimă și de mădulare. Mai mult, Lui nu-I este ascunsă nicio faptă viitoare a urmașilor lui Adam: El știe ce va fi, cu atât mai mult ce a fost. Cel Preaînalt spune:

El știe ceea ce se află înaintea lor și ceea ce se află în urma lor

, adică ceea ce îi așteaptă și ceea ce au trăit. Când Faraon l-a întrebat pe Mūsā: ﴿Dar care este soarta generațiilor de demult?﴾, adică ce s-a întâmplat cu ele, acesta a răspuns: ﴿Știința despre ele se află la Domnul meu, într-o Carte﴾, adică este păstrată. ﴿Domnul meu nu greșește﴾, adică nu este neștiutor, ﴿și nu uită﴾ [Ṭā-Hā, 20:51–52], adică El, Preaslăvitul și Preaînaltul, nu pierde din vedere ceea ce a trecut.

Profetul ﷺ a început această învățătură prin hal, care trezește interesul și atrage atenția, pentru ca noi să afirmăm o măreață credință: că Allah Preaînaltul este mai presus de orice prin Esența Sa și cuprinde totul cu știința Sa, potrivit cuvintelor „Nimic din faptele urmașilor lui Adam nu-I este ascuns”. Cunoașterea acestui lucru ne cere să-L preamărim și să ne ferim de nesupunere față de El, deoarece El este deasupra noastră, mai presus de noi, iar porunca Sa ne cuprinde.

Hadithul cuprinde două însușiri ale lui Allah: una afirmată, înălțimea, care se desprinde din „Allah Se află mai presus de acestea”, și una exprimată prin negare, care se desprinde din „Nimic din faptele urmașilor lui Adam nu-I este ascuns”. Între însușirile lui Allah, Atotputernicul și Mărețul, nu există o negare pură. Însușirile Sale exprimate prin negare cuprind afirmarea contrariului lor în chip desăvârșit. Se neagă că vreun lucru I-ar fi ascuns datorită desăvârșirii științei Sale; se neagă oboseala datorită desăvârșirii puterii Sale; se neagă neputința datorită desăvârșirii capacității Sale, și tot astfel în celelalte cazuri. Când Allah neagă despre Sine o însușire, aceasta lipsește datorită desăvârșirii contrariului ei.

Cel Preaînalt spune: ﴿Nu-L cuprind nici ațipirea, nici somnul﴾ [al-Baqarah, 2:255]. Sinah este somnolența, iar somnul este adormirea adâncă. Aceasta se datorează desăvârșirii vieții Sale și faptului că El Se susține pe Sine și susține întreaga creație. Dacă viața Sa ar fi nedesăvârșită, ar avea nevoie de somn. Dacă ar dormi, nu ar mai susține creația, deoarece, în timpul somnului, nu ar exista cine să se îngrijească de ea. De aceea, nici locuitorii Paradisului nu dorm, datorită desăvârșirii vieții lor. Somnul în Paradis le-ar răpi un timp fără bucurie, veselie ori plăcere, deși bucuria de acolo este neîncetată. În plus, somnul este moartea cea mică, iar în Paradis nu există moarte.

Nu există negare pură în însușirile lui Allah, deoarece negarea pură este o absență care nu cuprinde nici laudă, nici desăvârșire; este lipsită de conținut. Uneori, negarea apare deoarece lucrul despre care se vorbește nici nu poate avea însușirea respectivă, ca atunci când spui: „Zidul nu nedreptățește”.

Uneori, spunerea că cineva nu are o însușire de blamat poate fi ea însăși un reproș, ca în versurile:

Un trib care nu încalcă niciun legământ / și nu-i nedreptățește pe oameni nici cât un grăunte de muștar.

Negarea trădării și a nedreptății în privința lor nu este o laudă, ci un reproș care arată neputința și slăbiciunea lor.

Un alt poet a spus:

Dar oamenii mei, deși sunt numeroși, / nu au parte de niciun rău, oricât de neînsemnat. Ei răsplătesc nedreptatea asupritorilor cu iertare, / iar răutatea celor răi cu binefacere. Parcă Domnul tău n-ar fi creat, dintre toți oamenii, / pe nimeni în afara lor care să se teamă de El. De-aș avea în locul lor oameni care, când încalecă, / pornesc la năvală, pe cămile și pe cai!

El a negat că ei ar avea vreo putere în săvârșirea răului, arătând că aceasta se datorează neputinței lor de a-și apăra drepturile, și și-a dorit alți oameni, mai buni și mai puternici.

Învățămintele capitolului:

Primul: explicarea cuvintelor Celui Preaînalt:

Iar întregul pământ va fi în pumnul Său în Ziua Învierii

.

Al doilea: aceste cunoștințe și altele asemenea se păstrau la evreii din timpul său ﷺ, iar ei nu le negau și nu le dădeau un alt înțeles.

Explicarea învățămintelor:

Primul: explicarea cuvintelor Celui Preaînalt:

Iar întregul pământ va fi în pumnul Său în Ziua Învierii

. Aceasta a fost prezentată în hadithul lui Ibn Masʿūd, în care Profetul ﷺ a aprobat vorbele rabinului că Allah pune cerurile pe un deget, și așa mai departe.

Al doilea: aceste cunoștințe și altele asemenea se păstrau la evreii din timpul său ﷺ, iar ei nu le negau și nu le dădeau un alt înțeles. Este ca și cum ar spune că evreii sunt, în această privință, mai buni decât cei care denaturează aceste cunoștințe: ei nu le-au socotit minciuni și nu le-au interpretat în alt sens. Au venit însă oameni din această comunitate spunând că Allah nu are degete și că prin acestea se înțelege puterea. Este ca și cum ar spune că evreii sunt mai buni decât ei în această privință și Îl cunosc mai bine pe Allah.

Al treilea: când rabinul i-a spus acestea Profetului ﷺ, el l-a confirmat, iar Coranul a fost pogorât cu confirmarea acestui lucru.

Al patrulea: râsul Trimisului ﷺ atunci când rabinul a menționat această măreață cunoaștere.

Al cincilea: menționarea explicită a celor două mâini și a faptului că cerurile se află în mâna dreaptă, iar pământurile în cealaltă.

Al treilea: când rabinul i-a spus acestea Profetului ﷺ, el l-a confirmat, iar Coranul a fost pogorât cu confirmarea acestui lucru. Formularea autorului „Coranul a fost pogorât” pare să spună că aceasta s-a întâmplat după vorbele rabinului. Nu este însă așa, deoarece în hadithul lui Ibn Masʿūd se spune că apoi el a recitat ﴿Ei nu L-au prețuit pe Allah așa cum I se cuvine﴾, ceea ce arată că versetul fusese pogorât mai înainte. Autorul a vrut însă să spună că în Coran fusese deja pogorâtă confirmarea acestui lucru.

Al patrulea: râsul Trimisului ﷺ atunci când rabinul a menționat această măreață cunoaștere. Acesta dovedește că râsul poate fi folosit pentru a arăta aprobarea unui lucru, deoarece arată mulțumirea și lipsa dezaprobării.

Al cincilea: menționarea explicită a celor două mâini și a faptului că cerurile se află în mâna dreaptă, iar pământurile în cealaltă. Cele două mâini ale lui Allah Preaînaltul sunt afirmate prin Carte, prin Sunnah și prin consensul înaintașilor.

Cuvintele „în cealaltă” nu înseamnă că el ar nega menționarea stângii, după cum se vede din învățământul următor:

Al șaselea: numirea ei explicită ca stângă.

Al șaptelea: menționarea tiranilor și a celor trufași în acea împrejurare.

Al optulea: cuvintele „asemenea unui grăunte de muștar în palma unuia dintre voi”.

Al nouălea: măreția lui Kursī în comparație cu cerul.

Al zecelea: măreția Tronului în comparație cu Kursī.

Al unsprezecelea: Tronul este altceva decât Kursī și decât apa.

Al șaselea: numirea ei explicită ca stângă. Despre aceasta am vorbit mai înainte.

Al șaptelea: menționarea tiranilor și a celor trufași în acea împrejurare. Ei sunt menționați pentru a li se spune: dacă acum mai au tiranie și trufie, să le arate.

Al optulea: cuvintele „asemenea unui grăunte de muștar în palma unuia dintre voi”. Se are în vedere formularea din relatare: „Cele șapte ceruri și cele șapte pământuri nu sunt în palma Celui Milostiv decât asemenea unui grăunte de muștar în palma unuia dintre voi”. Astfel a spus autorul — Allah să aibă milă de el —, „în palma unuia dintre voi”, deși redase relatarea cu formularea „asemenea unui grăunte de muștar în mâna unuia dintre voi”. Vezi p. 674 și explicarea relatării de acolo.

Al nouălea: măreția lui Kursī în comparație cu cerul, deoarece s-a menționat că cerurile, față de Kursī, sunt asemenea a șapte dirhami aruncați într-un scut.

Al zecelea: măreția Tronului în comparație cu Kursī, deoarece Kursī, față de Tron, este asemenea unui inel aruncat într-un pustiu întins.

Al unsprezecelea: Tronul este altceva decât Kursī și decât apa. Nu am întâlnit pe cineva care să spună că Tronul este apa. Au fost însă oameni care au spus că Tronul este Kursī, invocând hadithul „Allah Își așază Kursī-ul în Ziua Învierii”.⁴²⁶ Ei au socotit că acest Kursī este Tronul. Unii au mai pretins că Kursī ar însemna știința, explicând cuvintele Celui Preaînalt ﴿Kursī-ul Său cuprinde cerurile și pământul﴾ [al-Baqarah, 2:255] prin „știința Sa”. Explicația corectă este însă că Kursī este locul picioarelor, Tronul este acela deasupra căruia S-a înălțat Cel Milostiv, Preaslăvitul, iar știința este o însușire a cunoscătorului prin care acesta cunoaște lucrul cunoscut.

Al doisprezecelea: cât este de la fiecare cer la următorul.

Al treisprezecelea: cât este între cerul al șaptelea și Kursī.

Al paisprezecelea: cât este între Kursī și apă.

Al cincisprezecelea: Tronul se află deasupra apei.

Al șaisprezecelea: Allah Se află deasupra Tronului.

Al doisprezecelea: cât este de la fiecare cer la următorul. Distanța este de cinci sute de ani.

Al treisprezecelea: cât este între cerul al șaptelea și Kursī. Distanța este de cinci sute de ani.

Al paisprezecelea: cât este între Kursī și apă. Distanța este de cinci sute de ani.

Al cincisprezecelea: Tronul se află deasupra apei. Acest lucru este limpede în text.

Al șaisprezecelea: Allah Se află deasupra Tronului. Acest lucru este limpede în text.

Al șaptesprezecelea: cât este între cer și pământ.

Al optsprezecelea: grosimea fiecărui cer este de cinci sute de ani.

Al nouăsprezecelea: între partea de jos și cea de sus a mării aflate deasupra cerurilor sunt cinci sute de ani. Allah știe cel mai bine.

Al șaptesprezecelea: cât este între cer și pământ. Distanța este de cinci sute de ani.

Al optsprezecelea: grosimea fiecărui cer este de cinci sute de ani.

Al nouăsprezecelea: între partea de jos și cea de sus a mării aflate deasupra cerurilor sunt cinci sute de ani. Am vorbit mai înainte despre toate aceste învățăminte și dovezile lor. Din hadithurile capitolului se mai desprind:

1. Lui Allah nu-I este ascunsă nicio faptă a urmașilor lui Adam.

2. Avertizarea împotriva nesupunerii față de Allah, Atotputernicul și Mărețul.

Allah știe cel mai bine. Lauda Îi aparține lui Allah, Domnul lumilor. Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra Profetului nostru Muḥammad. Îl rog pe Allah să ne dăruiască nouă și vouă sfârșitul vieții în tawḥīd. Āmīn.

Cu lauda lui Allah și prin binefacerea Sa, s-a încheiat volumul al doilea al lucrării Al-Qawl al-Mufīd ʿalā Kitāb at-Tawḥīd. Cu el se încheie cartea.