Al-Qawl al-Mufīd — Explicarea Cărții monoteismului — Volumul II

Autorul, Allah să aibă milă de el, a menționat interdicția în general, fără să precizeze dacă este vorba despre ceva interzis sau doar nerecomandat. Aceasta se va lămuri, dacă Allah voiește, din hadith.

Cuvântul „vântul” desemnează aerul pe care Allah, Atotputernicul și Mărețul, îl îndreaptă, iar pluralul arab este „riyāḥ”. Direcțiile sale de bază sunt patru: nordul, sudul, estul și vestul. Vântul dintre aceste direcții se numește „nakbāʾ”, deoarece se abate de la direcția dreaptă a nordului, sudului, estului sau vestului. Îndreptarea vânturilor este unul dintre semnele lui Allah, Atotputernicul și Mărețul. Uneori vântul este puternic: smulge copacii, dărâmă casele, îngroapă culturile și este însoțit de inundații mari. Alteori este liniștit; uneori este rece, alteori cald; uneori urcă, alteori coboară. Toate acestea se petrec prin judecata și hotărârea lui Allah. Dacă toate făpturile s-ar aduna pentru a abate vântul de la direcția în care Allah l-a îndreptat, nu ar găsi nicio cale să o facă. Dacă s-ar aduna toate motoarele cu reacție din lume pentru a produce acel vânt puternic, nici ele nu ar găsi o cale să o facă. Însă Allah, Atotputernicul și Mărețul, prin puterea Sa, îl îndreaptă cum voiește și potrivit cu ceea ce dorește.

Are, așadar, musulmanul dreptul să ocărască acest vânt?

Răspunsul: nu, deoarece acest vânt este supus și cârmuit. Tot astfel, soarele provoacă uneori pagube, arzând unii copaci, dar nimănui nu îi este permis să îl ocărască. La fel este și cu vântul. De aceea, el a spus: „Nu ocărâți vântul”.

* * *

De la Ubayy ibn Kaʿb, Allah să fie mulțumit de el, se relatează că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: „Nu ocărâți vântul! Când vedeți ceva ce nu vă place, spuneți: «O, Allah, noi Îți cerem din binele acestui vânt, din binele pe care îl poartă și din binele lucrurilor pe care i s-a poruncit să le facă și căutăm adăpost la Tine de răul acestui vânt și de răul pe care îl poartă și de răul lucrurilor pe care i s-a poruncit să le facă»”. Al-Tirmidhī l-a considerat autentic.³⁰¹

În cuvintele sale „Nu ocărâți vântul”, „lā” exprimă o interdicție, verbul este la jussiv prin eliminarea nūnului, „wāw” este subiectul, iar „vântul” este complementul direct. Ocărârea cuprinde insulta, găsirea de cusururi, denigrarea, blestemul și altele asemenea. El a oprit ocărârea vântului deoarece ocărârea făpturii este o ocărâre a Creatorului ei. Dacă ai găsi un palat construit cu un cusur și l-ai ocărî, acea ocară s-ar îndrepta către cel care l-a construit. La fel este și cu ocărârea vântului, căci acesta este cârmuit și supus potrivit înțelepciunii lui Allah, Atotputernicul și Mărețul. Dacă vântul este însă supărător, Profetul ﷺ ne-a îndrumat ce să spunem atunci: „Spuneți însă: «O, Allah, noi Îți cerem…»”.

Cuvintele sale „din binele acestui vânt”: vântul însuși poate cuprinde bine și rău. Poate fi furtunos, smulgând copacii, dărâmând locuințele și făcând să se reverse mările și râurile. Poate fi și liniștit, răcorind văzduhul și aducând înviorare.

Cuvintele sale „și din binele pe care îl poartă” se referă la ceea ce aduce vântul. El poate aduce un bine, precum polenizarea fructelor sau un miros plăcut. Poate aduce și un rău, precum îndepărtarea polenului fructelor ori boli care dăunează oamenilor și animalelor.

Cuvintele sale „și din binele lucrurilor pe care i s-a poruncit să le facă” se referă, de exemplu, la ridicarea norilor și mânarea lor acolo unde Allah voiește.

Cuvintele sale „și căutăm adăpost la Tine” înseamnă: ne adăpostim și căutăm refugiu.

Cuvintele sale „de răul acestui vânt” se referă la răul său propriu, precum smulgerea copacilor, îngroparea culturilor și dărâmarea caselor.

Cuvintele sale „și de răul pe care îl poartă” se referă la lucrurile dăunătoare pe care le aduce, precum mirosurile urâte, murdăriile, epidemiile și altele.

Cuvintele sale „și de răul lucrurilor pe care i s-a poruncit să le facă” se referă, de exemplu, la nimicire și distrugere. Allah Preaînaltul a spus despre vântul trimis asupra neamului ʿĀd: ﴿El nimicește orice lucru prin porunca Domnului său﴾ [al-Aḥqāf: 25]. Tot aici intră uscarea pământului de apa ploilor, îngroparea culturilor și ștergerea urmelor și a drumurilor. I se poate porunci să aducă un rău pentru o înțelepciune desăvârșită, pe care s-ar putea să nu o putem înțelege.

Cuvintele sale „lucrurilor pe care i s-a poruncit să le facă”: aceasta este o poruncă reală. Allah îi poruncește să sufle și îi poruncește să se oprească. Fiecare făptură are o percepție în privința poruncii lui Allah. Allah Preaînaltul a spus pământului și cerului:

„Veniți de bunăvoie sau fără voie!” Ele au spus: „Venim de bunăvoie”

. Și i-a spus Condeiului: „Scrie!”. Condeiul a spus: „Doamne, ce să scriu?”. El a spus: „Scrie ceea ce va fi până la venirea Ceasului”.³⁰²

Învățămintele acestui capitol:

Explicarea învățămintelor:

Primul: interdicția de a ocărî vântul.

Primul: interdicția de a ocărî vântul. Interdicția este categorică, deoarece a-l ocărî înseamnă a-L ocărî pe Cel care l-a creat și l-a trimis.

Al doilea: îndrumarea către vorbirea folositoare atunci când omul vede ceva ce nu îi place.

Al doilea: îndrumarea către vorbirea folositoare atunci când omul vede ceva ce nu îi place, adică din partea vântului. El să spună: „O, Allah, Îți cer din binele lui…” și restul hadithului, îndeplinind totodată și mijloacele materiale de apărare, precum adăpostirea de răul vântului lângă ziduri, munți sau altele asemenea.

Al treilea: arătarea faptului că vântul primește porunci.

Al treilea: arătarea faptului că vântul primește porunci, potrivit cuvintelor: „lucrurilor pe care i s-a poruncit să le facă”.

Al patrulea: i se poate porunci să aducă un bine și i se poate porunci să aducă un rău.

Al patrulea: i se poate porunci să aducă un bine și i se poate porunci să aducă un rău, potrivit cuvintelor: „binele lucrurilor pe care i s-a poruncit să le facă și răul lucrurilor pe care i s-a poruncit să le facă”.

Așadar, omul nu trebuie să obiecteze față de judecata și hotărârea lui Allah și nici să o ocărască. El trebuie să se supună poruncii Sale privitoare la ordinea creației, așa cum trebuie să se supună poruncii Sale revelate. Aceste făpturi nu pot face nimic decât prin porunca lui Allah, Slăvitul și Preaînaltul.

* * *