Al-Qawl al-Mufīd — Explicarea Cărții monoteismului — Volumul I

De la Jābir se relatează că Trimisul lui Allah ﷺ a fost întrebat despre nushrah și a spus: „Aceasta este din lucrarea diavolului.” Relatat de Aḥmad cu un lanț bun și de Abū Dāwūd,⁴⁸³ care a spus: „Aḥmad a fost întrebat despre ea și a răspuns: «Ibn Masʿūd dezaprobă toate acestea.»”

Definiția termenului nushrah:

În limbă, cu ḍammah pe litera nūn, este un substantiv de forma fuʿlah, derivat din nashr, care înseamnă desfacere.

În terminologia de specialitate, înseamnă desfacerea vrăjitoriei care îl afectează pe om.

Aceasta deoarece acela care desface vrăjitoria care îl afectează pe om o ridică, o înlătură și o risipește.

Cât despre judecata ei, aceasta reiese din cele spuse de autor, Allah să aibă milă de el, iar explicația lui este dintre cele mai bune.

Nu este nicio îndoială că desfacerea vrăjitoriei care îl afectează pe om ține de leac și tratament. Cel care urmărește prin aceasta Fața lui Allah are parte de o mare răsplată, însă numai în categoria îngăduită a acesteia. Magia are efect asupra trupului, minții și sufletului celui afectat și îi provoacă apăsare sufletească, astfel încât nu se simte în largul lui decât alături de cel față de care i s-a stârnit atașamentul. Uneori, dimpotrivă, produce suferințe psihice care îl fac să îi respingă pe oamenii de care magia îl îndepărtează. Alteori produce tulburări ale minții. Așadar, magia are efect fie asupra trupului, fie asupra minții, fie asupra sufletului.

Cuvintele sale: „Despre nushrah”. Articolul hotărât indică aici o practică deja cunoscută, adică pe cea cunoscută în perioada ignoranței, pe care oamenii o foloseau atunci. Ea reprezintă o cale de desfacere a magiei și este de două feluri:

Primul: să fie făcută prin folosirea diavolilor. Dacă nu își poate obține de la ei ceea ce dorește decât prin șirk, atunci ea este șirk. Dacă ajunge la acel lucru printr-un păcat mai mic decât șirkul, ea are judecata acelui păcat.

Al doilea: să fie făcută prin magie, precum leacurile, incantațiile, nodurile, suflarea și altele asemenea. Aceasta are judecata magiei, după cum s-a arătat.

Dintre acestea face parte și ceea ce fac unii oameni: pun deasupra capului celui afectat de magie un lighean cu apă și toarnă în el plumb, pretinzând că chipul magicianului apare în acel plumb. Prin aceasta deduc cine i-a făcut magia. Imamul Aḥmad a fost întrebat despre nushrah și a spus: „Unii oameni au îngăduit-o.” I s-a spus: „Ei pun apă într-un lighean, el se afundă în ea și chipul lui apare.” Atunci și-a scuturat mâna și a spus: „Nu știu ce este aceasta! Nu știu ce este aceasta!” Este ca și cum el, Allah să aibă milă de el, s-ar fi abținut să se pronunțe în această chestiune și ar fi dezaprobat discutarea ei.

Cuvintele sale: „Din lucrarea diavolului”, adică dintre faptele pe care diavolul le poruncește și le insuflă. Diavolul poruncește necuviința și le insuflă aliaților săi răul. Aceasta este de ajuns, fără să mai spună: „Este interzisă”; mai mult, este chiar mai puternic, fiindcă atribuirea ei diavolului îi arată mai apăsat urâțenia și îi îndepărtează pe oameni de ea. Indicația textelor asupra interdicției nu se limitează la folosirea cuvântului „interzis” sau la negarea îngăduinței. Și atunci când sunt stabilite pedepse pentru o faptă, aceasta constituie o dovadă a interdicției ei.

Cuvintele sale: „Relatat de Aḥmad cu un lanț bun și de Abū Dāwūd”. Lanțul lui Abū Dāwūd până la Aḥmad este neîntrerupt, fiindcă Aḥmad i-a transmis hadithuri și el l-a întâlnit.

În al-Bukhārī, de la Qatādah: „I-am spus lui Ibn al-Musayyib: «Un om este afectat de magie ori este împiedicat să se apropie de soția sa. I se poate desface magia ori i se poate face nushrah?» El a răspuns: «Nu este niciun rău în aceasta; ei urmăresc numai îndreptarea, iar ceea ce folosește nu a fost interzis.»”⁴⁸⁴

Cuvintele sale: „A răspuns: «Ibn Masʿūd dezaprobă toate acestea.»” El, Allah să aibă milă de el, a răspuns prin cuvintele unui Companion, ca și cum nu ar fi avut o relatare autentică de la Profet ﷺ în această privință; altfel ar fi adus-o ca dovadă.

Prin cuvintele „dezaprobă toate acestea” se face referire la toate felurile de nushrah. Sensul aparent ar include chiar și forma îngăduită, după cum va urma, însă nu aceasta se urmărește, fiindcă nimeni nu a afirmat că nushrah prin Coran și prin invocațiile prescrise de ocrotire ar fi dezaprobată. S-a arătat anterior că Ibn Masʿūd, Allah să fie mulțumit de el, dezaproba atârnarea amuletelor, atât a celor cu text din Coran, cât și a celorlalte.

Prin urmare, generalitatea cuvintelor lui Aḥmad — „dezaprobă toate acestea” — privește nushrah care este din lucrarea diavolului, adică desfacerea magiei prin magie și cea făcută prin amulete.

Cuvântul „dezaprobă”: la învățații timpurii, dezaprobarea înseamnă, de cele mai multe ori, interdicție, și nu are alt sens decât dacă există un indiciu. La cei târzii înseamnă contrariul a ceea ce este preferabil. Să nu crezi, așadar, că termenul „dezaprobat” în uzul ori cuvintele învățaților timpurii este la fel ca în cuvintele celor târzii; sensul lui diferă. Privește la cuvintele lui Allah Preaînaltul:

Domnul tău a hotărât să nu Îl adorați decât pe El și să vă purtați frumos cu părinții...

, până la cuvintele rostite după menționarea unor lucruri interzise:

Răul tuturor acestora este urât la Domnul tău

. Fără îndoială, prin dezaprobare se înțelege aici interdicția.

Cuvintele sale: „Un om este afectat de ṭibb”, adică de magie. Se știe că ṭibb înseamnă tratarea bolii, însă magia a fost numită astfel ca exprimare de bun augur, așa cum cel mușcat de o vietate veninoasă este numit salīm, „teafăr”, iar cel cu un os rupt este numit jabīr, „vindecat”.

Cuvintele sale: „Ori este împiedicat să se apropie de soția sa”, adică este oprit de la soția sa și nu poate avea relații conjugale cu ea, deși nu are nicio suferință. Acesta este un fel de magie.

Este de mirare că printre oameni s-a răspândit ideea că, dacă în timpul încheierii căsătoriei cineva face un nod, soțul ajunge împiedicat să se apropie de soția sa. Unii au exagerat și au spus că, dacă cineva își încrucișează degetele atunci, soțul este împiedicat să se apropie de soția lui. Nu cunosc niciun temei pentru aceasta. Totuși, se întâmplă adesea ca soțul să fie împiedicat să se apropie de soția sa și oamenii să caute tratament.

Unii învățați au menționat printre tratamente faptul ca el să divorțeze de ea, apoi să o ia înapoi, iar magia să se desfacă. Dar nu știu dacă acest lucru este adevărat sau nu. Dacă este adevărat, divorțul ar fi aici îngăduit, fiindcă ar avea drept scop păstrarea căsătoriei: ar divorța ca tratament. Noi nu emitem însă nicio fatwa în această privință, ci spunem: nu cunoaștem nimic despre aceasta.

Particula „sau” din expresia „ori este împiedicat” poate exprima îndoiala transmițătorului: Qatādah a spus „este afectat de magie” ori a spus „este împiedicat să se apropie de soția sa”? Adică: „Sau am spus: este împiedicat.” Ea poate însă și să distingă două situații, în sensul că l-a întrebat despre două lucruri: despre cel afectat de magie și despre cel împiedicat să se apropie de soția sa.

Cuvintele sale: „I se poate desface magia ori i se poate face nushrah?” Fără îndoială, „sau” exprimă aici îndoiala, fiindcă desfacerea magiei este însăși nushrah.

Cuvintele sale: „Nu este niciun rău în aceasta; ei urmăresc numai îndreptarea.” Este ca și cum Ibn al-Musayyib, Allah să aibă milă de el, ar fi împărțit magia în două categorii: vătămătoare și folositoare.

Cea vătămătoare este interzisă. Allah Preaînaltul spune:

Ei învață ceea ce le dăunează și nu le folosește

. În cea folositoare nu ar fi niciun rău: acesta este sensul aparent al celor relatate de la el. Aceasta este și opinia urmată de juriștii școlii noastre, care au spus că, în caz de necesitate, este îngăduită desfacerea magiei prin magie. Unii învățați au spus însă că nu este îngăduită desfacerea magiei prin magie și au interpretat relatarea de la Ibn al-Musayyib ca referindu-se la un lucru a cărui natură nu este cunoscută: este magie sau altceva? Dacă se știe însă că este magie, nu este îngăduit. Allah știe mai bine. În orice caz, chiar dacă Ibn al-Musayyib ori cineva deasupra lui, dintre cei ale căror cuvinte nu constituie prin ele însele o dovadă, ar considera că aceasta este îngăduită, nu rezultă că ar fi îngăduită și în judecata lui Allah înainte de a fi confruntată cu Cartea și cu Sunnah. Trimisul ﷺ a fost întrebat despre nushrah și a răspuns: „Este din lucrarea diavolului.”⁴⁸⁵

S-a relatat de la al-Ḥasan că a spus: „Numai un magician desface magia.”

Cuvintele sale: „S-a relatat de la al-Ḥasan: «Numai un magician desface magia.»”

Dacă această relatare este autentică, al-Ḥasan se referă la desfacerea îndeobște cunoscută și la faptul că ea nu este făcută decât de magicieni.

Ibn al-Qayyim a spus: „Nushrah înseamnă desfacerea vrăjitoriei care îl afectează pe om și este de două feluri. Primul: desfacerea printr-o magie asemenea ei. Aceasta este cea care ține de lucrarea diavolului, iar în acest sens se înțeleg cuvintele lui al-Ḥasan. Cel care face nushrah și cel pentru care se face caută apropierea de diavol prin ceea ce îi place, iar diavolul își înlătură lucrarea care îl afectează pe omul vrăjit. Al doilea: nushrah prin ruqyah, invocații de ocrotire, leacuri și rugi îngăduite. Aceasta este îngăduită.”

Cuvintele sale: „Ibn al-Qayyim a spus: «Nushrah înseamnă desfacerea vrăjitoriei care îl afectează pe om...»”, până la sfârșit.

Aceste cuvinte sunt bune și nu mai este nimic de adăugat la ele.

Învățămintele capitolului:

Primul: interzicerea nushrah.

Al doilea: deosebirea dintre ceea ce este interzis și ceea ce este îngăduit, care înlătură nelămurirea.

Explicarea învățămintelor:

Primul: interzicerea nushrah. Se deduce din cuvintele Profetului ﷺ: „Este din lucrarea diavolului.” Aici nu apare o formulă de interdicție, însă există ceea ce indică interdicția. Aceasta nu se stabilește numai prin formula explicită, ci și prin condamnarea celui care face un lucru, prin arătarea urâțeniei acelui lucru și prin altele asemenea.

Al doilea: deosebirea dintre ceea ce este interzis și ceea ce este îngăduit. Se deduce din cuvintele lui Ibn al-Qayyim, Allah să aibă milă de el, și din explicația sa amănunțită.

O nelămurire și răspunsul ei:

Cum se împacă afirmația juriștilor, Allah să aibă milă de ei, că este îngăduită desfacerea magiei prin magie cu afirmația lor că magicianul trebuie executat? Se împacă prin faptul că, atunci când vorbesc despre executarea magicianului, se referă la cel care vatămă prin magia sa, nu la cel care aduce un folos, care nu ar fi executat. Sau urmăresc să arate judecata desfacerii magiei prin magie în caz de necesitate, în vreme ce păstrarea magicianului în viață este o chestiune ce trebuie cercetată separat. Allah știe mai bine.