Uṣūl min ʿIlm al-Uṣūl

Definiția poruncii

Porunca (al-amr) este o exprimare care cuprinde cererea săvârșirii unei acțiuni de pe o poziție de autoritate, precum: „Împliniți rugăciunea și dați zakāh-ul.”

Prin formularea „o exprimare” este exclus simplul semn sau gest: acesta nu este numit poruncă în sens terminologic, chiar dacă transmite sensul unei porunci.

Prin formularea „cererea săvârșirii unei acțiuni” este exclusă interdicția, deoarece interdicția cere abținerea de la o acțiune. Prin „acțiune” se înțelege aici producerea sau realizarea unui lucru, iar aceasta include și rostirea atunci când ceea ce este poruncit este o vorbă.

Prin formularea „de pe o poziție de autoritate” sunt excluse solicitarea adresată unui egal, rugămintea și alte sensuri care pot fi înțelese din forma imperativului prin context.

Formele poruncii

Formele prin care se exprimă porunca sunt patru:

1. Verbul la imperativ, precum cuvântul lui Allah:

„Recită ceea ce ți-a fost revelat din Carte.” [al-ʿAnkabūt 29:45]

2. Ism fiʿl al-amr, adică o formă nominală care îndeplinește funcția unui verb la imperativ, precum: „Ḥayya ʿala ṣ-ṣalāh” — „Veniți la rugăciune.”

3. Maṣdar-ul folosit în locul verbului la imperativ, precum cuvântul lui Allah:

„Iar când îi întâlniți pe cei care nu cred, [atunci] lovirea grumazurilor...” [Muḥammad 47:4]

Aici, maṣdar-ul „ḍarb” (lovire) are sensul unei porunci: „loviți”.

4. Verbul la prezent (muḍāriʿ) precedat de lām-ul poruncii, precum cuvântul lui Allah:

„Ca să credeți în Allah și în Trimisul Său.” [al-Fatḥ 48:9] Notă: textul tipărit indică aici, în mod inconsecvent, [al-Mujādilah: 4]; fragmentul arab citat este cel redat mai sus, iar localizarea coranică indicată în traducere este menționată separat pentru claritate.

Cererea unei acțiuni poate fi înțeleasă și fără una dintre formele gramaticale ale poruncii: de exemplu, atunci când o faptă este descrisă drept farḍ (obligație), wājib (obligatorie), mandūb (recomandată) sau ṭāʿah (act de ascultare), când cel care o face este lăudat, cel care o lasă este mustrat, ori când pentru împlinirea ei este promisă răsplată sau pentru abandonarea ei este menționată o pedeapsă.³

Ce implică, în principiu, forma poruncii

Atunci când nu există o dovadă care să o îndepărteze de sensul ei de bază, forma poruncii implică două lucruri: obligativitatea faptei poruncite și împlinirea ei fără întârziere.

Dintre dovezile că porunca implică obligativitatea este cuvântul lui Allah:

„Să se ferească cei care se împotrivesc poruncii lui, ca nu cumva să-i lovească o încercare sau să-i lovească o pedeapsă dureroasă.” [al-Nūr 24:63]

Sensul dovezii este că Allah i-a avertizat pe cei care se împotrivesc poruncii Trimisului ﷺ că îi poate lovi o fitnah — adică o abatere și o rătăcire — sau o pedeapsă dureroasă. Un asemenea avertisment nu este dat decât pentru părăsirea unui lucru obligatoriu. Prin urmare, porunca necondiționată a Trimisului ﷺ implică obligativitatea împlinirii lucrului poruncit.

Dintre dovezile că porunca cere împlinirea imediată este cuvântul lui Allah:

„Întreceți-vă în fapte bune.” [al-Baqarah 2:148; al-Māʾidah 5:48]

Lucrurile poruncite de Sharīʿah sunt fapte bune, iar porunca de a ne grăbi și a ne întrece spre ele arată obligativitatea inițiativei prompte.

De asemenea, Profetului ﷺ i-a displăcut că oamenii au întârziat să împlinească ceea ce le poruncise în ziua de la al-Ḥudaybiyah, când le-a cerut să sacrifice animalele și să-și radă capetele. El a intrat la Umm Salamah رضي الله عنها și i-a relatat ceea ce întâmpinase din partea oamenilor.⁴

În plus, împlinirea promptă este mai prudentă și asigură mai deplin îndeplinirea obligației și eliberarea răspunderii. Amânarea este expusă diferitelor piedici și poate duce la acumularea obligațiilor până când omul ajunge să nu le mai poată îndeplini.

Totuși, o dovadă poate scoate porunca din sensul obligativității sau al împlinirii imediate. Dintre sensurile la care poate fi transferată porunca se numără:

1. Recomandarea (nadb). De exemplu, Allah spune:

„Și luați martori atunci când faceți o vânzare.” [al-Baqarah 2:282]

Porunca de a lua martori la vânzare are aici sens de recomandare. Dovada este că Profetul ﷺ a cumpărat un cal de la un beduin fără să ia martori.⁵

2. Permisiunea (ibāḥah). Aceasta apare frecvent atunci când porunca vine după o interdicție sau ca răspuns la o situație despre care s-ar putea crede că este interzisă.

Exemplu de poruncă venită după interdicție este cuvântul lui Allah:

„Iar când ieșiți din starea de iḥrām, vânați.” [al-Māʾidah 5:2]

Porunca de a vâna are aici sens de permisiune, deoarece vine după interdicția de a vâna aflată în cuvântul lui Allah:

„...fără să considerați permis vânatul cât timp sunteți în iḥrām.” [al-Māʾidah 5:1]

Exemplul unei porunci care răspunde la ceea ce ar putea fi considerat interzis este cuvântul Profetului ﷺ: „Fă [astfel] și nu este nicio problemă”, spus celor care, la Pelerinajul de Adio, l-au întrebat despre schimbarea ordinii unor ritualuri împlinite în ziua de sărbătoare.⁶

3. Amenințarea. De exemplu, Allah spune:

„Faceți ce voiți! Cu adevărat, El vede ceea ce faceți.” [Fuṣṣilat 41:40]

și spune:

„Cu adevărat, Noi am pregătit pentru cei nedrepți un Foc...” [al-Kahf 18:29]

Menționarea amenințării și a pedepsei arată că această formulare nu exprimă o permisiune, ci o amenințare.

De asemenea, o dovadă poate arăta că porunca nu cere împlinirea imediată, ci permite amânarea.

Exemplul este recuperarea zilelor nepostite din Ramaḍān. Recuperarea este poruncită, însă dovada arată că poate fi amânată. ʿĀʾishah رضي الله عنها a spus că avea de recuperat zile din Ramaḍān și nu reușea să le recupereze decât în Shaʿbān, din cauza situației sale față de Trimisul lui Allah ﷺ. Dacă amânarea ar fi fost interzisă, ʿĀʾishah رضي الله عنها nu ar fi fost lăsată să procedeze astfel.⁷

Ceea fără de care lucrul poruncit nu poate fi împlinit

Atunci când împlinirea unui lucru poruncit depinde de un alt lucru, acel mijloc intră și el sub poruncă. Dacă scopul poruncit este obligatoriu, mijlocul fără de care nu poate fi realizat este obligatoriu; iar dacă scopul este recomandat, mijlocul este recomandat.

Exemplu pentru obligatoriu: acoperirea ʿawrah-ului este obligatorie. Dacă aceasta nu poate fi realizată decât prin cumpărarea unei haine, cumpărarea acelei haine devine obligatorie.

Exemplu pentru recomandat: parfumarea pentru rugăciunea de vineri este recomandată. Dacă omul nu poate obține parfum decât cumpărându-l, cumpărarea lui este recomandată.

Această regulă este inclusă într-o regulă și mai generală: „Mijloacele au hotărârile scopurilor.” Astfel, mijloacele care duc la lucruri poruncite sunt și ele poruncite, iar mijloacele care duc la lucruri interzise sunt și ele interzise.