Uṣūl min ʿIlm al-Uṣūl

Din perspectiva modului de folosire, exprimarea se împarte în ḥaqīqah (sens propriu/literal) și majāz (sens figurat).

1. Ḥaqīqah este cuvântul folosit în sensul pentru care a fost stabilit inițial, precum folosirea cuvântului „leu” pentru animalul de pradă.

Prin formularea „cuvântul folosit” este exclus un cuvânt neutilizat, care nu se numește nici ḥaqīqah și nici majāz. Prin formularea „în sensul pentru care a fost stabilit” este exclus majāz-ul.

Ḥaqīqah se împarte în trei categorii: lingvistică, juridico-religioasă și convențională.

Ḥaqīqah lingvistică este cuvântul folosit în sensul pentru care a fost stabilit în limbă. Prin formularea „în limbă” sunt excluse sensurile juridico-religioase și convenționale. Exemplu: cuvântul ṣalāh. În limbaj, sensul său propriu este „rugăciune/implorare” (duʿāʾ), iar în vorbirea specialiștilor în limbă se înțelege în acest sens.

Ḥaqīqah juridico-religioasă este cuvântul folosit în sensul pentru care Sharīʿah l-a stabilit. Prin formularea „în Sharīʿah” sunt excluse sensurile lingvistice și convenționale. Exemplu: ṣalāh. În terminologia Sharīʿah, sensul său este ansamblul cunoscut de cuvinte și acțiuni care începe cu takbīr și se încheie cu taslīm; în vorbirea oamenilor Sharīʿah, cuvântul se înțelege în acest sens.

Ḥaqīqah convențională este cuvântul folosit în sensul pentru care a devenit stabilit prin uz. Prin formularea „prin uz” sunt excluse sensurile lingvistice și juridico-religioase. Exemplu: dābbah. În uzul obișnuit, el poate desemna animalul patruped, iar în vorbirea oamenilor acelui uz este înțeles astfel.

Folosul cunoașterii acestor trei categorii constă în faptul că fiecare cuvânt este interpretat potrivit sensului său propriu în mediul în care este folosit: în discursul lingviștilor după sensul lingvistic, în discursul Sharīʿah după sensul juridico-religios și în discursul oamenilor unui anumit uz după sensul convențional.

2. Majāz este cuvântul folosit într-un sens diferit de cel pentru care a fost stabilit inițial, precum folosirea cuvântului „leu” pentru un bărbat curajos.

Prin formularea „cuvântul folosit” este exclus un cuvânt neutilizat, care nu se numește nici ḥaqīqah, nici majāz. Prin formularea „într-un sens diferit de cel pentru care a fost stabilit” este exclusă ḥaqīqah.

Nu este permis ca un cuvânt să fie interpretat în sens figurat decât dacă există o dovadă validă care împiedică intenționarea sensului propriu. În știința retoricii, această dovadă se numește qarīnah (indiciu contextual).

Pentru ca folosirea figurată a unui cuvânt să fie validă, trebuie să existe o legătură între sensul propriu și sensul figurat, astfel încât unul să poată fi exprimat prin celălalt. În știința retoricii, această legătură se numește ʿalāqah. Ea poate fi o asemănare sau alt tip de raport.

Dacă legătura este asemănarea, folosirea figurată se numește istiʿārah (metaforă), precum folosirea cuvântului „leu” pentru un bărbat curajos.

Dacă legătura nu este asemănarea, folosirea figurată se numește majāz mursal atunci când transferul se află în cuvinte și majāz ʿaqlī atunci când transferul se află în atribuirea acțiunii.

Exemplu de majāz mursal: „Am păscut ploaia.” Cuvântul „ploaia” este folosit figurat cu sensul de „iarba produsă de ploaie”; transferul se află în cuvânt.

Exemplu de majāz ʿaqlī: „Ploaia a făcut iarba să crească.” Fiecare cuvânt este folosit în sensul său propriu, însă atribuirea producerii creșterii către ploaie este figurată, deoarece Cel care face cu adevărat plantele să crească este Allah Preaînaltul. Prin urmare, transferul se află în atribuirea acțiunii.

Din formele de majāz mursal fac parte și exprimarea prin adaos și exprimarea prin omisiune.

Ca exemplu de majāz prin adaos, unii au adus cuvântul lui Allah:

„Nimic nu este asemenea Lui.”

Ei au spus că litera kāf este „în plus” pentru întărirea negării oricărei asemănări cu Allah Preaînaltul.

Ca exemplu de majāz prin omisiune este adus cuvântul lui Allah:

„Întreabă cetatea.”

Adică: „întreabă locuitorii cetății”; cuvântul „locuitorii” ar fi fost omis, după această analiză, în mod figurat. Majāz-ul are multe alte categorii prezentate în știința al-bayān.

O parte din discuția despre ḥaqīqah și majāz este menționată în uṣūl al-fiqh deoarece semnificația expresiilor este analizată, în această clasificare, fie ca ḥaqīqah, fie ca majāz; de aceea a fost necesară cunoașterea fiecăruia și a regulilor lui. Iar Allah știe cel mai bine.

Atenționare

Împărțirea vorbirii în ḥaqīqah și majāz este opinia răspândită la majoritatea savanților târzii, atât în privința Coranului, cât și în alte texte. Unii oameni de știință au spus însă că în Coran nu există majāz, iar alții au spus că majāz-ul nu există nici în Coran, nici în altă parte. Această ultimă opinie a fost susținută de Abū Isḥāq al-Isfarāyīnī și, dintre savanții mai recenți, de marele savant Shaykh Muḥammad al-Amīn al-Shinqīṭī.

Shaykh al-Islām Ibn Taymiyyah și elevul său Ibn al-Qayyim au explicat că această împărțire este o convenție terminologică apărută după încheierea celor trei generații virtuoase. Ei au susținut această poziție prin numeroase dovezi puternice, care arată celui care le studiază că aceasta este opinia corectă.²