Uṣūl min ʿIlm al-Uṣūl

Definiția lui al-mujmal

În limbă, mujmal înseamnă „neclar, nedeslușit” și poate avea și sensul de „adunat laolaltă”. În terminologie, este expresia al cărei sens intenționat nu poate fi înțeles fără un element exterior, fie pentru stabilirea sensului precis, fie pentru explicarea modului în care trebuie împlinit, fie pentru stabilirea cantității sale.

Exemplu de text care are nevoie de altă dovadă pentru stabilirea sensului precis este cuvântul lui Allah:

„Femeile divorțate trebuie să aștepte, pentru ele însele, trei qurūʾ.” [al-Baqarah 2:228]

Cuvântul qurʾ este un termen comun pentru două sensuri: menstruația și perioada de curățenie dintre două menstruații. De aceea, pentru a stabili care dintre cele două sensuri este intenționat, este nevoie de o dovadă.

Exemplu de text care are nevoie de altceva pentru explicarea modului în care se împlinește este cuvântul lui Allah:

„Și împliniți rugăciunea.” [al-Baqarah 2:43]

Felul în care se împlinește rugăciunea nu este precizat în această formulare și are nevoie de explicație.

Exemplu de text care are nevoie de altceva pentru explicarea cantității este, în textul tipărit, cuvântul lui Allah: وَأَقِيمُوا الصَّلاةَ [al-Baqarah 2:43] „Și împliniți rugăciunea.” [al-Baqarah 2:43] Autorul continuă: „Cantitatea zakāh-ului obligatoriu este necunoscută și are nevoie de explicație.” Notă: aici există o inconsecvență internă în textul digital: exemplul tipărit repetă formula despre rugăciune, în timp ce explicația vorbește despre cuantumul zakāh-ului. Pe pagina următoare, autorul citează explicit „Și dați zakāh-ul” atunci când explică textul după clarificare. Pentru fidelitate, această ediție păstrează aici formularea exactă a sursei și semnalează problema în loc să o corecteze în tăcere.

Definiția lui al-mubayyan

În limbă, mubayyan înseamnă „făcut evident” și „explicat”. În terminologie, este expresia din care sensul intenționat poate fi înțeles, fie prin semnificația ei originară, fie după ce a fost explicată.

Exemple de expresii al căror sens este înțeles prin însăși semnificația lor originară sunt: „cer”, „pământ”, „munte”, „dreptate”, „nedreptate” și „adevăr”. Astfel de cuvinte nu au nevoie de altceva pentru a li se explica sensul.

Exemplu de expresie care devine clară după explicație este porunca lui Allah:

„Și dați zakāh.” [al-Baqarah 2:43]

Atât împlinirea rugăciunii, cât și darea zakāh-ului apar inițial într-o formă generală care are nevoie de explicație; Legiuitorul le-a explicat însă modul și detaliile, astfel încât formularea a devenit clară după această explicație.

Cum se lucrează cu un text mujmal

Cel responsabil din punct de vedere religios trebuie să aibă hotărârea de a pune în practică un text mujmal atunci când explicația lui îi devine cunoscută.

Profetul ﷺ a explicat comunității sale întreaga religie, atât principiile, cât și detaliile ei, până când a lăsat-o pe o cale limpede și curată, a cărei noapte este asemenea zilei. El nu a amânat niciodată explicația atunci când aceasta era necesară.

Explicația Profetului ﷺ poate fi prin cuvânt, prin faptă sau prin cuvânt și faptă împreună.

Exemplu de explicație prin cuvânt este informarea sa cu privire la pragurile și cantitățile zakāh-ului, cum este cuvântul său: „Din ceea ce este udat de cer se datorează o zecime”, ca explicație a poruncii generale „Și dați zakāh”.

Exemplu de explicație prin faptă este împlinirea ritualurilor ḥajj-ului în fața comunității, ca explicație a cuvântului lui Allah:

„Iar față de Allah, oamenilor le revine pelerinajul la Casă...” [Āl ʿImrān 3:97]

La fel, rugăciunea de eclipsă pe care a împlinit-o Profetul ﷺ în forma ei cunoscută reprezintă, în realitate, explicația cuvântului său: „Când vedeți ceva din acestea, rugați-vă.”²³

Exemplu de explicație atât prin cuvânt, cât și prin faptă este modul rugăciunii. Profetul ﷺ l-a explicat prin cuvânt în hadithul celui care s-a rugat greșit, spunându-i: „Când te ridici pentru rugăciune, fă wuḍūʾ-ul deplin, apoi îndreaptă-te spre qiblah și spune takbīr...”²⁴

L-a explicat și prin faptă. Sahl ibn Saʿd as-Sāʿidī relatează că Profetul ﷺ s-a ridicat pe minbar, a rostit takbīr, iar oamenii din spatele lui au rostit takbīr în timp ce el se afla pe minbar. La sfârșit s-a întors către oameni și a spus: „Am făcut aceasta numai pentru ca voi să mă urmați și să învățați rugăciunea mea.”²⁵