Uṣūl min ʿIlm al-Uṣūl

Definiția absolutului (al-muṭlaq)

În limbă, muṭlaq este opusul lui muqayyad, adică „nerestricționat”. În terminologie, este expresia care indică realitatea unei categorii fără o calificare restrictivă. De exemplu:

„...atunci eliberarea unui sclav înainte ca cei doi să se atingă...” [al-Mujādilah 58:3]

Prin formularea „indică realitatea unei categorii” este exclus generalul (al-ʿāmm), deoarece acesta indică totalitatea indivizilor, nu simpla existență a unui individ al categoriei. Prin „fără o calificare restrictivă” este exclus muqayyad-ul.

Definiția restricționatului (al-muqayyad)

În limbă, muqayyad este lucrul asupra căruia a fost pusă o legătură sau o restricție, precum un animal legat. În terminologie, este expresia care indică realitatea unei categorii împreună cu o calificare restrictivă. De exemplu:

„...atunci eliberarea unui sclav credincios...” [an-Nisāʾ 4:92]

Prin menționarea calificării este exclus al-muṭlaq, care este lipsit de această restricție.

Aplicarea textului absolut

Textul absolut trebuie aplicat în forma lui nerestricționată până când există o dovadă care îl restricționează, deoarece textele Coranului și ale Sunnah trebuie aplicate potrivit semnificației lor până când o dovadă stabilește altceva.

Dacă există un text absolut și un text restricționat, absolutul este purtat asupra restricționatului atunci când hotărârea juridică este una și aceeași. Dacă hotărârile sunt diferite, fiecare text este aplicat așa cum a venit: unul în caracterul lui absolut și celălalt cu restricția lui.

Exemplu în care hotărârea este aceeași: Allah spune despre ispășirea pentru ẓihār:

„...eliberarea unui sclav înainte ca cei doi să se atingă...” [al-Mujādilah 58:3]

Iar despre ispășirea pentru uciderea accidentală spune:

„...eliberarea unui sclav credincios...” [an-Nisāʾ 4:92]

Hotărârea este aceeași în ambele texte: eliberarea unui sclav. De aceea, potrivit acestei reguli, textul absolut din ispășirea ẓihār-ului este restricționat prin textul din ispășirea omorului, iar credința devine o condiție pentru sclavul eliberat în ambele situații.

Exemplu în care hotărârile sunt diferite: Allah spune:

„Hoțului și hoaței tăiați-le mâinile...” [al-Māʾidah 5:38]

și spune în versetul wuḍūʾ-ului:

„Spălați-vă fețele și mâinile până la coate.” [al-Māʾidah 5:6]

Hotărârea diferă: în primul text este tăierea, iar în al doilea este spălarea. De aceea primul text nu este restricționat prin al doilea. El rămâne pe caracterul său absolut, iar tăierea se face de la încheietura mâinii, în timp ce la wuḍūʾ spălarea se întinde până la coate.