Uṣūl min ʿIlm al-Uṣūl

Definiția

În limbă, naskh înseamnă „înlăturare” și „transfer”. În terminologie, este ridicarea unei hotărâri stabilite de o dovadă din Sharīʿah sau ridicarea formulării acelei dovezi printr-o altă dovadă din Coran ori Sunnah.

Prin „ridicarea unei hotărâri” se înțelege schimbarea ei, de pildă de la obligație la permisiune sau de la permisiune la interdicție. Nu intră aici situația în care o hotărâre nu se mai aplică din cauza lipsei unei condiții sau a existenței unui impediment. De exemplu, încetarea obligației zakāh-ului atunci când averea scade sub niṣāb sau încetarea obligației rugăciunii în timpul menstruației nu se numesc naskh.

Prin „sau formularea ei” se înțelege formularea dovezii din Sharīʿah. Abrogarea poate privi hotărârea fără formulare, formularea fără hotărâre sau ambele, după cum va veni.

Prin „printr-o dovadă din Coran ori Sunnah” sunt excluse alte dovezi, precum ijmāʿ și qiyās; acestea nu abrogă un text.

Naskh-ul este posibil din punct de vedere rațional și este o realitate în legislația revelată. Din punct de vedere rațional, întreaga poruncă și judecată aparțin lui Allah, fiindcă El este Domnul și Stăpânul. El poate legifera pentru robii Săi ceea ce cer Înțelepciunea și Mila Sa. Nu există nimic rațional care să împiedice Stăpânul să-i poruncească celui aflat sub stăpânirea Sa ceea ce voiește.

Mai mult, Înțelepciunea și Mila lui Allah față de robii Săi presupun să le legifereze ceea ce El știe că le păstrează interesele religiei și vieții lumești. Aceste interese pot varia în funcție de împrejurări și timp: o anumită hotărâre poate fi mai potrivită într-o perioadă sau situație, iar alta poate fi mai potrivită într-o altă perioadă sau situație. Allah este Atotștiutor și Înțelept.

Dintre dovezile faptului că naskh-ul a avut loc în Sharīʿah sunt:

1. Cuvântul lui Allah:

„Orice verset pe care îl abrogăm sau îl facem uitat, aducem unul mai bun decât el sau asemenea lui.” [al-Baqarah 2:106]

2. Cuvintele lui Allah „Acum Allah v-a ușurat...” și „Acum apropiați-vă de ele...”, care exprimă în mod direct schimbarea hotărârii precedente.

„Acum Allah v-a ușurat...” [al-Anfāl 8:66]

„Acum apropiați-vă de ele...” [al-Baqarah 2:187]

3. Cuvântul Profetului ﷺ: „V-am interzis să vizitați mormintele; acum vizitați-le.” Acesta este un text explicit privind abrogarea interdicției anterioare.²⁷

Ceea ce nu poate fi abrogat

Abrogarea este imposibilă în următoarele situații:

1. Relatările despre fapte. Naskh-ul privește hotărârile. Dacă una dintre două relatări factuale ar fi abrogată de cealaltă, ar rezulta că una dintre ele este falsă, iar falsitatea este imposibilă în relatările lui Allah și ale Mesagerului Său. Excepție face situația în care o hotărâre este formulată sub forma unei relatări. O astfel de hotărâre poate fi abrogată.

Exemplul dat de autor este cuvântul lui Allah:

„Dacă vor fi dintre voi douăzeci de oameni răbdători, ei vor birui două sute...” [al-Anfāl 8:65]

Deși formularea este una informativă, sensul ei este imperativ. De aceea, hotărârea a fost schimbată în versetul următor:

„Acum Allah v-a ușurat, căci știe că în voi este slăbiciune. Dacă vor fi dintre voi o sută de oameni răbdători, vor birui două sute...” [al-Anfāl 8:66]

2. Hotărârile care reprezintă un bine în orice timp și loc: tawḥīd-ul, fundamentele credinței, fundamentele actelor de adorare și virtuțile morale precum sinceritatea, castitatea, generozitatea și curajul. Porunca referitoare la acestea nu poate fi abrogată. La fel, nu poate fi abrogată interdicția lucrurilor care sunt rele în orice timp și loc, precum shirk-ul, kufr-ul și însușirile morale rele ca minciuna, desfrânarea, zgârcenia și lașitatea. Toate legislațiile revelate urmăresc binele robilor și îndepărtarea răului de la ei.

Condițiile naskh-ului

Pentru ca naskh-ul să fie stabilit în ceea ce poate fi abrogat, sunt necesare condiții, dintre care:

1. Să fie imposibilă armonizarea celor două dovezi. Dacă ele pot fi împăcate, nu se recurge la naskh, deoarece este posibil să se lucreze cu amândouă.

2. Să se cunoască faptul că dovada abrogatoare este ulterioară. Acest lucru poate fi cunoscut printr-un text explicit, prin relatarea unui Companion sau prin cronologie.

Exemplu cunoscut prin text explicit este cuvântul Profetului ﷺ: „Vă permisesem să vă bucurați temporar de femei, însă Allah a interzis aceasta până în Ziua Învierii.”²⁸

Exemplu cunoscut prin relatarea unui Companion este afirmația ʿĀʾishei رضي الله عنها: „Din ceea ce fusese revelat din Coran erau zece alăptări cunoscute care produceau interdicția; apoi au fost abrogate prin cinci alăptări cunoscute.”²⁹

Exemplu cunoscut prin cronologie este expresia „Acum Allah v-a ușurat...”, deoarece cuvântul „acum” arată că această hotărâre este ulterioară. În același fel, dacă se știe că Profetul ﷺ a hotărât ceva înainte de Hijrah, apoi după Hijrah a hotărât în mod contrar, hotărârea ulterioară este abrogatoare.

3. Dovada abrogatoare trebuie să fie stabilită autentic. Majoritatea savanților au condiționat ca ea să fie mai puternică decât dovada abrogată sau cel puțin egală cu ea; de aceea, după opinia lor, un text mutawātir nu este abrogat printr-o relatare āḥād, chiar dacă aceasta este autentică. Opinia mai puternică este însă că nu este necesar ca dovada abrogatoare să fie mai puternică sau egală, deoarece ceea ce se abrogă este hotărârea, iar pentru stabilirea unei hotărâri nu este condiționat tawātur-ul.

Felurile naskh-ului după ceea ce este abrogat

Din perspectiva textului abrogat, naskh-ul este de trei feluri:

1. Hotărârea este abrogată, iar formularea rămâne. Acesta este cazul cel mai frecvent în Coran. Exemplul este dat de cele două versete privind rezistența în luptă: hotărârea din „Dacă vor fi dintre voi douăzeci de răbdători, ei vor birui două sute...” a fost schimbată prin „Acum Allah v-a ușurat... Dacă vor fi dintre voi o sută de răbdători, ei vor birui două sute...” Înțelepciunea păstrării formulării în timp ce hotărârea este abrogată constă, între altele, în păstrarea răsplății recitării și în amintirea înțelepciunii abrogării.

2. Formularea este abrogată, iar hotărârea rămâne, precum textul referitor la rajm. În cele două Ṣaḥīḥ-uri este relatat că ʿUmar ibn al-Khaṭṭāb رضي الله عنه a spus că printre cele revelate de Allah se afla versetul rajm-ului, pe care ei îl citiseră, îl înțeleseseră și îl reținuseră; Mesagerul lui Allah ﷺ a aplicat rajm-ul, iar ei l-au aplicat după el. ʿUmar se temea ca, odată cu trecerea timpului, cineva să spună: „Nu găsim rajm-ul în Cartea lui Allah”, și astfel oamenii să rătăcească prin abandonarea unei obligații pe care Allah a revelat-o. El a afirmat că rajm-ul este o hotărâre adevărată pentru bărbatul și femeia căsătoriți care comit zinā atunci când există dovada, sarcina sau mărturisirea. Înțelepciunea abrogării formulării cu păstrarea hotărârii este, între altele, încercarea comunității prin aplicarea unei hotărâri al cărei text nu îl mai găsește recitat în Coran și confirmarea credinței în ceea ce Allah a revelat, spre deosebire de cei dintre evrei care au încercat să ascundă textul rajm-ului din Tawrāh.³⁰

3. Atât hotărârea, cât și formularea sunt abrogate. Exemplu este cazul celor zece alăptări menționat în relatarea ʿĀʾishei رضي الله عنها.

Felurile naskh-ului după dovada care abrogă

Din perspectiva dovezii abrogatoare, naskh-ul este de patru feluri:

1. Abrogarea Coranului prin Coran. Exemplul sunt cele două versete privind rezistența în luptă menționate mai sus.

2. Abrogarea Coranului prin Sunnah. Autorul spune că nu a găsit pentru aceasta un exemplu lipsit de obiecții.

3. Abrogarea Sunnah prin Coran. Exemplu este schimbarea orientării de la Bayt al-Maqdis, stabilită prin Sunnah, către Kaʿbah, stabilită prin cuvântul lui Allah:

„Întoarce-ți fața spre Moscheea Sacră; și oriunde v-ați afla, întoarceți-vă fețele spre ea.” [al-Baqarah 2:144, 149-150]

4. Abrogarea Sunnah prin Sunnah. Exemplu este cuvântul Profetului ﷺ: „V-am interzis [să preparați] nabīdh în anumite vase; acum beți din orice vase doriți, însă nu beți ceva îmbătător.”³¹

Înțelepciunile naskh-ului

Naskh-ul are mai multe înțelepciuni, dintre care:

1. Luarea în considerare a intereselor robilor prin legiferarea a ceea ce este mai folositor pentru religia și viața lor lumească.

2. Trecerea treptată a legislației până la desăvârșirea ei.

3. Punerea la încercare a celor responsabili religios prin disponibilitatea lor de a primi trecerea de la o hotărâre la alta și mulțumirea lor față de aceasta.

4. Punerea lor la încercare prin împlinirea recunoștinței atunci când schimbarea este către ceva mai ușor și prin răbdare atunci când schimbarea este către ceva mai greu.