Text integral · Pasaje · 16
Cunoașterea (al-ʿIlm)
Definiția sa
ʿIlm-ul este perceperea unui lucru așa cum este el în realitate, într-un mod ferm și lipsit de îndoială. De pildă, a ști că întregul este mai mare decât partea și că intenția este o condiție a adorării.
Prin „perceperea unui lucru” se exclude absența totală a perceperii, care se numește „ignoranță simplă” (jahl basīṭ). De exemplu, cineva este întrebat: „Când a avut loc bătălia de la Badr?” și răspunde: „Nu știu.”
Prin „așa cum este el în realitate” este exclusă perceperea unui lucru într-un mod contrar realității; aceasta se numește „ignoranță compusă” (jahl murakkab). De exemplu, cineva este întrebat când a avut loc bătălia de la Badr și răspunde: „În anul al treilea după Hijrah”, deși răspunsul este greșit.
Prin „într-un mod ferm” este exclusă o percepere nehotărâtă, în care persoana admite că lucrul ar putea fi altfel decât l-a perceput. Aceasta nu se numește ʿilm. Dacă unul dintre cele două posibilități este mai puternic, posibilitatea predominantă se numește ẓann, iar cea mai slabă se numește wahm. Dacă cele două posibilități sunt egale, starea se numește shakk.
Prin urmare, raportarea perceperii la lucruri are șase forme:
1. ʿIlm: perceperea lucrului așa cum este el în realitate, într-un mod ferm.
2. Jahl basīṭ (ignoranță simplă): absența totală a perceperii.
3. Jahl murakkab (ignoranță compusă): perceperea lucrului într-un mod contrar realității.
4. Ẓann (apreciere predominantă): perceperea unui lucru, cu existența unei posibilități contrare mai slabe.
5. Wahm (presupunere slabă): perceperea unui lucru, în timp ce posibilitatea contrară este mai puternică.
6. Shakk (îndoială): perceperea unui lucru, în timp ce posibilitatea contrară este egală cu ea.
Categoriile cunoașterii
Cunoașterea se împarte în două: necesară (ḍarūrī) și teoretică/dobândită prin raționament (naẓarī).
1. Cunoașterea necesară este aceea în care ceea ce se cunoaște este perceput inevitabil, fără a avea nevoie de cercetare și argumentare, precum cunoașterea faptului că întregul este mai mare decât partea, că focul este fierbinte și că Muḥammad este Trimisul lui Allah.
2. Cunoașterea teoretică este aceea care necesită reflecție și argumentare, precum cunoașterea obligației intenției în rugăciune.