Hud

Sura Hud

Versetele 1 la 5

Revelata la Mecca

Sura Hud

Versetele 6 la 123

Invataminte din istorisirea lui Shu'ayb

Dintre ele: necredinciosii sunt chemati sa respecte atat temeliile Islamului, cat si ramurile si legiuirile lui si sunt pedepsiti pentru incalcarea lor. Shu'ayb si-a chemat poporul la tawhid si la implinirea masurii si a greutatii, iar amenintarea cu pedeapsa a fost legata de amandoua.

Dintre ele: micsorarea masurii si a greutatii face parte dintre pacatele mari si exista temerea unei pedepse grabnice pentru cel care o savarseste. Aceasta este o forma de furt din averile oamenilor; daca furtul prin masura si greutate lipsa merita aceasta amenintare, luarea averii lor prin forta si constrangere este cu atat mai grava.

Dintre ele: rasplata este de aceeasi natura cu fapta. Cine micsoreaza averea oamenilor ca sa-si sporeasca propria avere va fi pedepsit prin contrariul scopului sau, iar fapta lui va duce la disparitia binelui din inzestrarea sa. De aceea Shu'ayb a spus: „Va vad in bunastare” [Hud 11:84], adica nu faceti ca aceasta bunastare sa dispara prin fapta voastra.

Dintre ele: robul trebuie sa fie multumit cu ceea ce Allah i-a daruit, sa se multumeasca cu ceea ce este halal si cu castigurile ingaduite, care il fac sa nu aiba nevoie de ceea ce este haram si de castigurile interzise. Aceasta este mai bine pentru el, dupa cum Allah a spus: „Ceea ce ramane de la Allah este mai bun pentru voi” [Hud 11:86]. In aceasta se afla binecuvantare si sporirea inzestrarii, pe cand recurgerea la mijloace interzise aduce micsorarea si lipsirea de binecuvantare.

Dintre ele: fapta face parte dintre cerintele si urmarile imanului, fiindca Allah a randuit implinirea masurii si greutatii ca efect al credintei. Aceasta arata ca, atunci cand fapta lipseste, imanul este deficient ori lipseste cu totul.

Dintre ele: rugaciunea a fost randuita si Profetilor de mai inainte si face parte dintre cele mai bune fapte, pana acolo incat meritul si intaietatea ei asupra celorlalte fapte erau cunoscute chiar si necredinciosilor. Ea opreste de la faptele rusinoase si de la rau si este cantarul imanului si al legiuirilor lui. Implinirea ei desavarseste starea robului, iar neimplinirea ei ii vatama starea religioasa.

Dintre ele: averea cu care Allah il inzestreaza pe om, chiar daca a pus-o sub stapanirea lui, este un bun incredintat lui spre pastrare; omul nu are dreptul sa faca din ea tot ce doreste. El trebuie sa implineasca drepturile lui Allah din ea si sa se fereasca de castigurile interzise de Allah si de Trimisul Sau. Lucrurile nu stau asa cum sustin necredinciosii si cei asemenea lor, ca averile lor le apartin si pot face cu ele orice voiesc, fie ca aceasta corespunde poruncilor lui Allah, fie ca le incalca.

Dintre ele: desavarsirea chemarii la Allah cere ca cel care cheama sa fie primul care implineste ceea ce porunceste si primul care se opreste de la ceea ce interzice. Shu'ayb a spus: „Nu vreau sa va contrazic, facand eu ceea ce va opresc pe voi sa faceti” [Hud 11:88], iar Allah Preainaltul a spus: „O, voi cei care credeti! De ce spuneti ceea ce nu faceti? Este foarte urat inaintea lui Allah sa spuneti ceea ce nu faceti” [as-Saff 61:2-3].

Dintre ele: menirea, calea si religia Trimisilor urmaresc indreptarea, dupa putere si posibilitati. Ei cauta dobandirea si desavarsirea binelui ori dobandirea a ceea ce poate fi dobandit din el, indeparteaza si micsoreaza stricaciunea si pun binele general inaintea binelui particular. Binele adevarat este cel prin care se indreapta starea robilor si se randuiesc cum se cuvine treburile lor religioase si lumesti.

Dintre ele: cine implineste ceea ce poate din indreptare nu este invinuit si mustrat pentru ceea ce nu poate face. Robul trebuie sa indrepte in sine si in ceilalti ceea ce se afla in puterea lui.

Dintre ele: robul nu trebuie sa se sprijine pe sine nici cat clipirea ochiului. El trebuie sa ceara neincetat ajutorul Domnului sau, sa se increada in El si sa-I ceara izbanda. Cand primeste ceva din izbanda, sa o atribuie Celui care i-a daruit-o si sa nu se admire pe sine, dupa cuvintele lui Shu'ayb: „Izbanda mea este numai prin Allah. In El ma incred si la El ma intorc” [Hud 11:88].

Dintre ele: se cuvine sa-i avertizam pe oameni, amintindu-le pedepsele care s-au abatut asupra neamurilor trecute si sa amintim istorisirile pedepselor care i-au lovit pe nelegiuiti in contextul mustrarii si al povatuirii. Tot astfel, cand ii incurajam si ii indemnam la taqwa, se cuvine sa amintim cinstea pe care Allah a daruit-o celor evlaviosi.

Dintre ele: celui care se caieste de pacat ii este iertat pacatul si ii este stearsa vina, iar Allah Preainaltul il iubeste. Nu trebuie luata in seama afirmatia celui care spune ca, atunci cand robul se caieste, iertarea ii revine, dar iubirea nu se mai intoarce; caci Allah a spus: „Cereti-I iertare Domnului vostru, apoi caiti-va inaintea Lui. Domnul meu este Indurator si Plin de iubire” [Hud 11:90].

Dintre ele: Allah ii apara pe credinciosi prin multe pricini, dintre care ei pot cunoaste unele ori pot sa nu cunoasca niciuna. Poate sa-i apere prin tribul lor ori prin compatriotii lor necredinciosi, asa cum l-a aparat pe Shu'ayb de uciderea cu pietre datorita clanului sau. Nu este nicio problema ca omul sa caute sa intareasca acele legaturi prin care Islamul si musulmanii sunt aparati; uneori aceasta poate deveni chiar obligatorie, fiindca indreptarea este ceruta potrivit puterii si posibilitatii.

Pe acest temei, daca musulmanii aflati sub stapanirea necredinciosilor ar contribui si ar lucra la instituirea unei conduceri republicane, astfel incat indivizii si popoarele sa-si poata dobandi drepturile religioase si lumesti, aceasta ar fi mai buna decat supunerea lor unei stapaniri care le nimiceste drepturile religioase si lumesti, cauta sa le stearga si ii transforma in lucratori si slujitori ai celor care o conduc. Da, daca este cu putinta ca statul sa apartina musulmanilor si ei sa fie conducatorii, aceasta este solutia care se impune. Dar, cand aceasta treapta nu este cu putinta, are intaietate solutia prin care religia si viata lumeasca sunt aparate si ocrotite. Iar Allah stie cel mai bine.

Incheierea comentariului Surei Hud

S-a incheiat Tafsirul Surei Hud. Lauda Ii apartine lui Allah, Domnul lumilor. Allah sa reverse binecuvantarea si pacea asupra lui Muhammad. Copierea sa s-a incheiat sambata, 21 Rabi' al-Akhir, anul 1347 H.