Hud · 11:18–22

Versetele 18 la 22

Allah vesteste ca nimeni nu este mai nedrept decat cel care nascoceste minciuni despre Allah. Aici intra oricine Ii atribuie lui Allah un partas, Il descrie cu ceea ce nu se potriveste Maretiei Sale, spune despre El ceea ce El nu a spus, pretinde profetia ori nascoceste orice alta minciuna despre Allah. Acestia sunt cei mai nedrepti dintre oameni.

„Acestia vor fi infatisati Domnului lor”, ca El sa-i rasplateasca pentru nedreptate. Cand va hotari asupra lor pedeapsa aspra, „martorii” care au vazut nascocirea si minciuna lor vor spune: „Acestia sunt cei care au mintit despre Domnul lor. Blestemul lui Allah este asupra celor nedrepti”, un blestem neintrerupt, fiindca nedreptatea a devenit insusirea lor statornica si nu primeste usurare.

Apoi Allah descrie nedreptatea lor: „care ii impiedica pe oameni de la Calea lui Allah”. Ei s-au oprit pe ei insisi de la Calea lui Allah — Calea Trimisilor la care acestia au chemat — si i-au oprit si pe altii, devenind imami care cheama la Foc.

„Si cauta sa o faca stramba”: se straduiesc sa prezinte Calea lui Allah drept stramba, urata si rea in ochii oamenilor, ca ea sa nu para dreapta. Ei infrumuseteaza desertaciunea si uratesc adevarul; Allah sa-i faca de rusine. „Iar ei nu cred in Viata de Apoi.”

„Acestia nu pot scapa de Allah pe pamant”, fiindca se afla sub Puterea si Stapanirea Sa. „Si nu au alti ocrotitori in afara de Allah” care sa indeparteze pedeapsa ori sa le aduca vreun folos; toate legaturile lor vor fi taiate.

„Pedeapsa le va fi indoita”, sporita si inmultita, fiindca ei s-au ratacit si i-au ratacit si pe altii. „Ei nu puteau sa auda”: din pricina urii fata de adevar si a fugii de el, nu puteau asculta semnele lui Allah intr-un chip folositor. Allah spune: „Ce au ei de se intorc de la Indemn, ca niste magari salbatici speriati, fugind de un leu?” [al-Muddaththir 74:49-51].

„Si nici nu vedeau”, adica nu priveau cu luare-aminte si nu cugetau la cele care le-ar fi fost de folos; erau asemenea surzilor si mutilor care nu inteleg.

„Acestia sunt cei care si-au pierdut sufletele”, lipsindu-le de castigul cel mai mare si facandu-le sa merite pedeapsa cea mai aspra. „Iar ceea ce au nascocit va pieri de la ei”: religia pe care o propovaduiau si o infrumusetau se va risipi, iar divinitatile adorate in afara de Allah nu le vor folosi cand vine Porunca Domnului tau.

„Fara indoiala, in Viata de Apoi ei vor fi cei mai pierduti.” Pierderea este marginita la ei; ba chiar le revine cea mai cumplita pierdere, din pricina regretelor lor adanci, a lipsirii de rasplata si a suferintei pricinuite de pedeapsa. Cerem ocrotirea lui Allah de un asemenea sfarsit.

Dupa ce a pomenit starea celor nefericiti, Allah descrie insusirile celor fericiti si rasplata pe care o au la El: