Hud · 11:17

Versetul 17

Allah descrie starea Trimisului Sau Muhammad si a celor care ii urmeaza calea, chemarea lor la religia Lui, dovezile pe care se sprijina, certitudinea lor si insusirile pe care numai ei le au. „Oare cel care se sprijina pe o dovada limpede de la Domnul sau” — Revelatia trimisa de Allah, care lamureste lucrurile de seama si aduce dovezi vadite — poate fi asemenea celorlalti?

Acea dovada este insotita de „o marturie din el insusi”: marturia firii drepte si a ratiunii sanatoase. Ea marturiseste temeinicia Revelatiei si a religiei Sale; ratiunea vede frumusetea ei, iar aceasta ii sporeste credinta.

Mai exista un al treilea martor: „Cartea lui Musa”, Tawrah, pe care Allah a facut-o „drept calauza” pentru oameni „si mila”. Ea marturiseste adevarul acestui Qur'an si se potriveste cu el in adevarul pe care il cuprinde. Oare cel sustinut de toate aceste marturii si dovezi ale certitudinii este asemenea celui cufundat in intuneric si nestiinta, din care nu iese? Ei nu sunt egali nici inaintea lui Allah, nici inaintea robilor Sai.

„Acestia”, cei pe care Allah i-a sprijinit sa ajunga la dovezi statornice, „cred in el” cu adevarat; credinta lor rodeste si ei dobandesc binele acestei lumi si al Vietii de Apoi. „Iar pentru oricare grupare care nu crede in el”, din toate gruparile pamantului unite in respingerea adevarului, „Focul este locul fagaduit”, in care vor intra negresit.

„Nu te indoi de el”, nici cu cea mai mica indoiala; „acesta este adevarul de la Domnul tau, insa cei mai multi oameni nu cred”, fie din nestiinta si ratacire, fie din nedreptate, incapatanare si razvratire. Cel cu intentie buna si intelegere sanatoasa crede negresit in el, fiindca vede in el tot ceea ce cheama la credinta deplina.