Introduceri și ghiduri

Text coranic arab: Tanzil Quran Text, versiunea 1.1, Uthmani. Copyright © 2007–2026 Tanzil Project. Licenta Creative Commons Attribution 3.0. Reproducerea si distribuirea identica sunt permise; modificarea textului nu este permisa. Acest aviz si atribuirea Tanzil Project se pastreaza in copii si in lucrarile care contin parti substantiale ale textului. https://tanzil.net · Actualizari: https://tanzil.net/updates/ Caractere arabe Amiri si Amiri Quran, Khaled Hosny si colaboratorii. Licenta SIL Open Font License.

Ghid de lectura

Cum este organizat volumul

Volumul cuprinde introducerea autorului, principii de interpretare, explicarea unor notiuni coranice si a Numelor lui Allah, apoi comentariul juzurilor 1–3: Sura al Fatihah, Sura al Baqarah si Sura Al Imran pana la versetul 91.

Textul arab si traducerea sensurilor

Pasajele Coranului sunt asezate pe mijlocul paginii, in limba araba. Traducerea sensurilor in limba romana este tiparita cu litere aldine, iar comentariul lui as Sadi cu litere obisnuite. Traducerea reda sensurile textului coranic si nu inlocuieste originalul arab.

Referintele si notele

O trimitere precum 2:255 indica Sura al Baqarah, versetul 255. Notele de subsol ofera referinte pentru relatari, lamuriri de sens sau variante de traducere utile intelegerii pasajului. Mențiunile „manuscrisul A”, „manuscrisul B” sau „cele două manuscrise” din unele note se referă la exemplarele manuscrise ale comentariului lui as-Saʿdī, comparate la pregătirea ediției arabe. Ele nu desemnează versiuni diferite ale Coranului. Un juz este una dintre cele treizeci de parti ale Coranului.

Orientarea in volum

Cuprinsul indica sectiunile principale si impartirea pe juzuri. Repertoarul de la sfarsit permite gasirea unui pasaj coranic, iar indicele notiunilor si al Numelor trimite la explicatiile din partea introductiva. Trimiterile sunt active in documentul electronic si indica paginile pentru exemplarul tiparit.

Introducerea autorului

Metoda autorului

Sa se stie ca metoda mea in acest tafsir este urmatoarea: la fiecare verset mentionez sensurile care imi vin in minte si nu socotesc ca explicarea unui sens intr-un pasaj anterior ma scuteste de a arata sensurile pasajelor urmatoare. Aceasta deoarece Allah a descris aceasta Carte ca fiind „mathani” - o Carte in care relatarile, istorisirile, hotararile si toate subiectele folositoare sunt reluate - din ratiuni pline de intelepciune. El a poruncit sa cugetam asupra ei in intregime, deoarece aceasta sporeste stiinta si cunoasterea, indreapta exteriorul si interiorul omului si pune in buna randuiala toate lucrurile.

Cuvantul introductiv

In numele lui Allah, Cel Milostiv, Indurator.

Lauda Ii apartine lui Allah, Care i-a pogorat robului Sau al-Furqan, Criteriul care deosebeste ceea ce este permis de ceea ce este interzis, pe cei fericiti de cei nenorociti si adevarul de falsitate. Prin mila Sa, El a facut din aceasta Carte o calauzire pentru oameni in general si pentru cei evlaviosi in mod deosebit, care ii scoate din ratacirea necredintei, a pacatelor si a ignorantei si ii conduce catre lumina credintei, a evlaviei si a stiintei.

El a pogorat-o ca vindecare a bolilor din piepturi: indoielile si poftele. Prin ea se dobandesc certitudinea si cunoasterea in cele mai inalte chestiuni. Totodata, a facut-o vindecare pentru trupuri, de bolile, suferintele, durerile si neputintele lor.

El a vestit ca in ea nu exista nicio indoiala si niciun fel de nesiguranta, deoarece relatarile, poruncile si interdictiile sale cuprind adevarul deplin.

El a pogorat-o binecuvantata, cu mult bine, stiinta imbelsugata, taine minunate si invataturi inalte. Orice binecuvantare si fericire dobandita in aceasta lume ori in Viata de Apoi isi are cauza in calauzirea prin ea si in urmarea ei.

El a vestit ca ea confirma Scripturile anterioare si vegheaza asupra lor: ceea ce ea confirma este adevarat, iar ceea ce respinge trebuie respins, deoarece le cuprinde si adauga la ele. Allah Preainaltul spune despre ea: „Prin ea, Allah ii calauzeste pe cei care cauta multumirea Lui pe caile pacii.” Astfel, ea calauzeste catre Casa Pacii, arata limpede drumul care duce la ea si indeamna la urmarea lui; totodata, dezvaluie drumul care duce la casa durerilor si avertizeaza impotriva lui.

Allah Preainaltul spune despre ea: „Aceasta este o Carte ale carei versete au fost desavarsit intocmite, apoi talcuite in amanunt, de la un Intelept, Atotstiutor.” El a facut versetele ei pe deplin limpezi si le-a intocmit cu cea mai mare desavarsire. Le-a explicat amanuntit, deosebind adevarul de falsitate si calea dreapta de ratacire, intr-un chip care inlatura orice nelamurire, fiindca ele vin de la un Intelept, Atotstiutor. El nu vesteste decat adevarul, dreptatea si certitudinea; nu porunceste decat dreptatea, binefacerea si virtutea; si nu interzice decat ceea ce aduce vatamare religiei si vietii lumesti.

Allah Preainaltul a jurat pe Coran si l-a descris drept „glorios”. Gloria inseamna amploarea si maretia insusirilor, iar aceasta se datoreaza vastitatii si maretiei sensurilor Coranului. El l-a descris si drept „purtator al Aducerii-aminte”, adica prin el sunt reamintite cunostintele despre Allah, moravurile frumoase si faptele bune, iar cel care se teme de Allah primeste prin el povata.

Allah Preainaltul spune: „Noi l-am pogorat drept Coran in limba araba, pentru ca voi sa intelegeti.” El l-a pogorat in aceasta limba pentru ca noi sa-l intelegem si sa-i pricepem sensurile. Ne-a poruncit sa cugetam asupra lui, sa reflectam la el si sa desprindem stiintele sale. Aceasta se datoreaza faptului ca meditarea asupra lui este cheia oricarui bine si mijlocul prin care se dobandesc cunostintele si tainele.

Asadar, lui Allah Ii apartin lauda, multumirea si preamarirea, fiindca a facut Cartea Sa calauzire, vindecare si mila; lumina, limpezire si aducere-aminte; invatatura, binecuvantare, indrumare si veste buna pentru musulmani.

Odata cunoscut acest lucru, se intelege cat de mult are nevoie fiecare om responsabil de faptele sale sa cunoasca sensurile Coranului si sa se lase calauzit de ele. Se cuvine, deci, ca robul sa depuna toate stradaniile si sa-si foloseasca toate puterile pentru a-l invata si a-l intelege pe caile cele mai directe catre aceasta tinta.

Imamii - Allah sa aiba mila de ei - au scris numeroase exegeze ale Cartii lui Allah. Unele sunt foarte ample si, in multe dintre cercetarile lor, se indeparteaza de scopul urmarit; altele sunt prea scurte si se marginesc la explicarea unor cuvinte din punct de vedere lingvistic, fara sa urmareasca sensul intentionat.

Metoda potrivita este ca sensul sa fie tinta, iar cuvintele sa fie mijlocul prin care se ajunge la el. Trebuie cercetate contextul discursului si scopul pentru care acesta a fost rostit, iar pasajul trebuie comparat cu cele asemanatoare din alte locuri. De asemenea, trebuie stiut ca el a fost revelat pentru calauzirea tuturor oamenilor: a celui invatat si a celui neinvatat, a locuitorului orasului si a beduinului.

Cercetarea atenta a contextului versetelor, impreuna cu cunoasterea vietii Mesagerului, a imprejurarilor ei si a felului in care s-a purtat cu companionii si cu dusmanii sai la vremea revelarii, reprezinta unul dintre cele mai importante ajutoare pentru cunoasterea si intelegerea sensului urmarit. Acest lucru este cu atat mai adevarat atunci cand i se adauga cunoasterea diferitelor ramuri ale limbii arabe.

Cel caruia Allah ii daruieste aceasta reusita nu mai are de facut decat sa se dedice meditarii asupra Coranului si intelegerii lui, sa cugete mult la cuvintele sale, la sensurile si implicatiile lor si la ceea ce ele arata explicit, precum si la sensurile lor implicite.

Daca omul depune toate stradaniile in aceasta privinta, Domnul este mai darnic decat robul Sau. El ii va deschide, fara indoiala, porti catre cunostinte pe care omul nu le-ar putea dobandi numai prin propria putere.

Deoarece Creatorul ne-a daruit, mie si fratilor mei, preocuparea pentru nobila Sa Carte, potrivit starii si puterii noastre, am dorit sa astern in scris ceea ce mi-a fost inlesnit din talcuirea Cartii lui Allah si ceea ce Allah ne-a daruit din intelegerea ei. Am scris aceasta lucrare pentru a le fi aducere-aminte celor care studiaza, lamurire celor care cauta o intelegere limpede si ajutor celor care merg pe cale. Am dorit, totodata, sa consemnez aceasta cunoastere, de teama sa nu se piarda.

Singurul meu scop a fost ca sensul sa ramana tinta principala. Nu m-am ocupat de analizarea separata a cuvintelor si de dezlegarea constructiilor dificile, din motivul pe care l-am aratat. In plus, exegetii de dinainte i-au scutit de aceasta munca pe cei veniti dupa ei. Allah sa-i rasplateasca cu bine pentru ceea ce au facut in folosul musulmanilor.

Nadajduiesc ca Allah va inlesni ceea ce mi-am propus si va netezi drumul catre ceea ce doresc; pe El ma bizui. Daca Allah nu inlesneste un lucru, nu exista nicio cale de a-l dobandi; iar daca El nu ofera ajutor, robul nu poate ajunge la ceea ce nadajduieste.

Il rog pe Allah Preainaltul sa faca aceasta lucrare inchinata cu sinceritate numai Fetei Sale celei nobile si sa aduca prin ea un folos larg raspandit. Cu adevarat, El este Darnic si Generos.

O, Allah, trimite binecuvantarile Tale asupra lui Muhammad, asupra familiei si a companionilor sai si daruieste-le pace din belsug.

Foloase importante legate de interpretarea Coranului

Din „Bada'i al-Fawa'id” de Ibn al-Qayyim - Allah sa aiba mila de el

Formulele care exprima generalitatea

Un substantiv nehotarat, atunci cand apare intr-un context negativ, are sens general. Acest principiu se desprinde din cuvintele lui Allah Preainaltul: „Domnul tau nu nedreptateste pe nimeni” si: „Niciun suflet nu stie ce bucurie a ochilor i-a fost ascunsa.”

El are acelasi sens general intr-o intrebare, precum in cuvintele: „Cunosti pe cineva care sa-I fie asemenea?”; intr-o conditie, precum: „Iar daca vei vedea vreun om” si: „Daca vreunul dintre politeisti iti cere ocrotire”; si intr-o interdictie, precum: „Niciunul dintre voi sa nu se uite inapoi.”

Intr-un context afirmativ, generalitatea se poate intelege din caracterul general al cauzei si al implicatiei, precum in cuvintele: „Fiecare suflet va sti ce a adus”, mai ales atunci cand substantivului i se adauga cuvantul „fiecare”, ca in: „Fiecare suflet va veni insotit de un manator si de un martor.” Un alt exemplu in care generalitatea rezulta din caracterul general al implicatiei este: „Si pe suflet si pe Cel care l-a intocmit.”

Generalitatea substantivului la singular, articulat hotarat, se desprinde din cuvintele: „Cu adevarat, omul se afla in pierdere” si: „Necredinciosul va spune.”

Generalitatea substantivului la singular aflat intr-o constructie de anexare (idafah) se desprinde din cuvintele: „Ea a crezut in cuvintele Domnului ei si in Cartile Lui.” Oamenii din Basra si Hafs au citit la plural, „Cartile Lui”, iar ceilalti au citit la singular, „Cartea Lui”. Un alt exemplu este: „Aceasta este Cartea Noastra, care vorbeste despre voi cu adevar”, adica toate cartile in care au fost consemnate faptele lor.

Generalitatea pluralului articulat hotarat se desprinde din cuvintele: „Cand Mesagerilor li se va stabili timpul”; „Cand am luat legamantul de la profeti”; si din cuvintele lui Allah Preainaltul: „Cu adevarat, musulmanii si musulmanele...”, pana la sfarsitul versetului.

Generalitatea pluralului aflat intr-o constructie de anexare se desprinde din cuvintele: „Toti au crezut in Allah, in ingerii Sai, in Cartile Sale si in Mesagerii Sai.”

Generalitatea instrumentelor conditionale se desprinde din cuvintele lui Allah Preainaltul: „Cine savarseste fapte bune si este credincios nu se va teme nici de nedreptate, nici de micsorarea rasplatii”; „Cine face bine cat greutatea unui fir de praf il va vedea”; „Orice bine ati face, Allah il stie”; „Oriunde v-ati afla, moartea va va ajunge”; „Oriunde v-ati afla, intoarceti-va fetele in directia ei”; „Cand ii vezi pe cei care se cufunda in discutii necuviincioase despre semnele Noastre, indeparteaza-te de ei”; si: „Cand vin la tine cei care cred in semnele Noastre, spune: Pace voua! Domnul vostru Si-a prescris mila.”

Aceasta este valabil atunci cand raspunsul conditiei exprima o cerere sau o porunca, asa cum se intampla in ultimele doua versete. Daca raspunsul este o relatare despre trecut, sensul general nu se impune, ca in: „Cand au vazut vreun negot sau vreo distractie, s-au imprastiat catre ea” si: „Cand vin la tine ipocritii, spun: Marturisim ca tu esti Mesagerul lui Allah.”

Daca raspunsul priveste viitorul, cele mai multe asemenea locuri au sens general, ca in: „Cand le masoara sau le cantaresc altora, le dau mai putin”; „Cand trec pe langa ei, isi fac semne unii altora”; si: „Cand li se spunea: Nu exista alta divinitate demna de adorare in afara de Allah, se aratau trufasi.” Totusi, uneori formularea poate sa nu exprime generalitatea, precum in: „Cand ii vezi, trupurile lor iti plac.”

Cum se recunosc obligatia, interdictia si permisiunea

Caracterul obligatoriu al unei porunci formulate fara restrictii se intelege din aceea ca Allah il mustra pe cel care i se opune, il numeste neascultator si randuieste pentru aceasta o pedeapsa in aceasta lume sau in Viata de Apoi.

Caracterul prohibitiv al unei interdictii se intelege din aceea ca Allah il mustra pe cel care o incalca, il numeste neascultator si randuieste o pedeapsa pentru savarsirea faptei.

Obligatia se poate intelege uneori dintr-o porunca, iar alteori din afirmarea expresa a obligativitatii, a datoriei ori a prescrierii; din expresia „ii revine”; sau din expresii precum „este un drept asupra robilor” si „este un drept asupra credinciosilor”.

Interzicerea se poate intelege dintr-o oprire expresa; din declararea explicita a unui lucru drept interzis sau oprit; din amenintarea cu pedeapsa pentru savarsirea lui; din mustrarea faptasului; din impunerea unei ispasiri pentru acea fapta; ori din expresia „nu se cuvine”, care, in limbajul Coranului si al Mesagerului, arata imposibilitatea sau nepermisiunea, fie din punct de vedere rational, fie din punct de vedere religios.

Ea se mai intelege din expresii precum „nu li se cuvenea sa...” ori „nu le era ingaduit sa...”; din stabilirea unei pedepse legale pentru fapta; din expresiile „nu este permis” si „nu este potrivit”; din descrierea faptei drept stricaciune, drept ceva impodobit de Satana ori drept lucrarea sa; din faptul ca Allah nu iubeste acea fapta si nu este multumit de ea pentru robii Sai, nu-l curateste pe cel care o face, nu-i vorbeste si nu-l priveste, precum si din alte formulari asemanatoare.

Permisiunea se poate intelege din acordarea ingaduintei si a alegerii; dintr-o porunca venita dupa o interdictie; din negarea vinei, a dificultatii, a pacatului ori a tragerii la raspundere; din vestirea faptului ca Allah trece cu vederea fapta; din aprobarea ei tacita in vremea revelatiei; din mustrarea celui care declara un lucru interzis; din vestirea faptului ca Allah a creat acel lucru pentru noi, ni l-a pus la dispozitie si ni l-a daruit ca binefacere; ori din relatarea unei fapte savarsite de cei de dinaintea noastra, fara ca ei sa fie mustrati pentru ea. Daca relatarea este insotita si de lauda, aceasta arata ca fapta este de preferat, fie ca recomandare, fie ca obligatie.

Semnele prin care se recunoaste caracterul prescris al unei fapte

Orice fapta pe care Allah si Mesagerul Sau o preamaresc sau o lauda; ori pentru care il lauda pe faptas; de care se bucura, pe care o iubesc sau pentru care il iubesc pe faptas; orice fapta de care Allah este multumit sau pentru care este multumit de faptas; pe care o descrie drept buna, binecuvantata ori frumoasa; pe care o randuieste drept cauza a iubirii Sale ori a unei rasplati in aceasta lume sau in Viata de Apoi; drept cauza pentru ca El sa-l pomeneasca pe rob, sa-i multumeasca, sa-l calauzeasca sau sa-l multumeasca; orice fapta al carei savarsitor este descris drept bun sau care este recunoscuta drept buna; orice fapta pentru al carei savarsitor sunt negate tristetea si teama, caruia i se promite siguranta sau prin care dobandeste apropierea si ocrotirea lui Allah; orice lucru pentru dobandirea caruia Mesagerii s-au rugat, care este descris ca apropiere de Allah sau pe care Allah jura, fie prin fapta, fie prin faptas - precum juramantul pe caii luptatorilor pe calea lui Allah si pe goana lor -; orice fapta pentru al carei savarsitor Domnul, Maret si Preainalt, rade ori de care Se minuneaza: toate acestea arata ca fapta este prescrisa de religie, iar aceasta cuprinde atat obligatia, cat si recomandarea.

Semnele prin care se recunoaste caracterul oprit al unei fapte

Orice fapta pe care Legiuitorul cere sa o parasim; pe al carei savarsitor il mustra, il condamna, il uraste ori il blestema; despre care neaga ca o iubeste sau ca-l iubeste pe cel care o face; de care nu este multumit sau pentru care nu este multumit de faptas; orice fapta al carei savarsitor este asemuit cu animalele ori cu diavolii; care este facuta piedica in calea calauzirii; care este descrisa drept rea ori vrednica de ura; de care profetii au cerut ocrotire sau pe care au urat-o; orice fapta randuita drept cauza a lipsei izbavirii, a unei pedepse in aceasta lume sau in Viata de Apoi, a mustrarii, a invinuirii, a ratacirii sau a neascultarii; care este descrisa drept murdara, intinata ori necurata; drept nesupunere sau pacat; ori drept cauza a pacatului, a intinarii, a blestemului, a maniei, a disparitiei unei binecuvantari, a coborarii unei nenorociri, a unei pedepse legale, a impietririi inimii, a umilirii ori a tinerii sufletului zaloguit; orice fapta care atrage dusmania lui Allah fata de faptas, lupta Lui impotriva acestuia sau faptul ca Allah il ia in deradere si il batjocoreste; ori cauza pentru ca Allah sa-l lase uitarii pe faptas; orice fapta in legatura cu care Allah pomeneste rabdarea Sa fata de faptas, blandetea sau iertarea Sa; pentru care cheama la cainta; orice fapta al carei savarsitor este descris drept rau sau dispretuit; care este pusa pe seama Satanei, a impodobirii sale ori a faptului ca Satana il ia in stapanire pe faptas; care este descrisa printr-o insusire de ocara, precum nedreptatea, asuprirea, agresiunea sau pacatul; orice fapta de care profetii s-au declarat nevinovati, fie de ea, fie de cel care o face; de al carei faptas s-au plans lui Allah ori fata de care si-au declarat pe fata dusmania; orice fapta facuta cauza a esecului faptasului in aceasta lume ori in Viata de Apoi; pentru care i se refuza Paradisul; al carei savarsitor este descris drept dusman al lui Allah sau fata de care Allah este dusman; ori caruia i se vesteste razboi din partea lui Allah si a Mesagerului Sau; orice fapta prin care omul poarta si pacatul altuia; despre care se spune „nu se cuvine” ori „nu este potrivit”; in privinta careia este poruncita evlavia atunci cand se intreaba despre ea; al carei opus este poruncit; al carei faptas trebuie parasit; din cauza careia oamenii se blestema reciproc in Viata de Apoi ori se leapada unii de altii; al carei savarsitor este descris prin ratacire, prin aceea ca nu are nicio legatura cu Allah sau ca nu apartine caii Mesagerului si a companionilor sai; orice fapta alaturata, in aceeasi hotarare sau relatare, unui lucru a carui interzicere este vadita; a carei evitare este facuta cauza a izbavirii; care starneste dusmanie si ura intre musulmani; ori in privinta careia faptasului i se spune: „Oare nu te vei opri?”; orice fapta pentru al carei savarsitor profetilor li se interzice sa se roage; in urma careia vine indepartarea sau izgonirea; despre al carei savarsitor se spune „ucis sa fie” ori „Allah sa-l nimiceasca”; orice fapta despre al carei savarsitor se vesteste ca Allah nu-i va vorbi in Ziua Invierii, nu-l va privi si nu-l va curati; ca Allah nu-i indreapta lucrarea si nu-i calauzeste uneltirea; ca faptasul nu izbandeste si ca, in Ziua Invierii, nu va fi dintre martori ori dintre mijlocitori; orice fapta despre care se spune ca starneste gelozia lui Allah ori a carei stricaciune este aratata; pentru al carei savarsitor nu se primeste nicio fapta obligatorie si niciuna facultativa; prin care omului ii este randuit un diavol care ii devine insotitor; care devine cauza pentru ca Allah sa-i abata inima ori sa-l indeparteze de semnele Sale si de intelegerea binefacerilor Sale; precum si faptele asupra carora Allah intreaba de ce au fost savarsite: „De ce ii abateti de la calea lui Allah pe cei care cred?”, „De ce amestecati adevarul cu falsitatea?”, „Ce te-a impiedicat sa te prosterni?” si „De ce spuneti ceea ce nu faceti?” - atata vreme cat intrebarea nu este insotita de un raspuns. Daca raspunsul este dat, hotararea se intelege potrivit acelui raspuns.

Toate acestea si cele asemanatoare arata ca fapta este oprita. Aceste formulari indica interzicerea mai constant decat ar indica o simpla nerecomandare.

Expresiile „Allah si Mesagerul Sau urasc aceasta” sau „este un lucru urat” sunt folosite cel mai adesea pentru ceea ce este interzis, desi uneori pot indica doar o nerecomandare care nu ajunge la interzicere.

Cat despre expresia „Eu, unul, nu fac aceasta”, ceea ce se poate afirma cu siguranta este ca fapta este nerecomandata. Un exemplu sunt cuvintele Profetului (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa): „Eu, unul, nu mananc rezemat.”¹

Expresiile „nu ti se cuvine” si „nu ni se cuvine” sunt folosite in mod constant pentru ceea ce este interzis, precum in: „Nu ti se cuvine sa te arati trufas aici”, „Nu ni se cuvine sa ne intoarcem la ea” si „Nu mi se cuvine sa spun ceea ce nu am dreptul sa spun.”

Semnele permisiunii

Permisiunea se intelege din declararea unui lucru drept ingaduit; din ridicarea vinei; din acordarea permisiunii; din trecerea cu vederea; din expresia „daca vrei, fa, iar daca vrei, nu face”; din amintirea binefacerilor aflate in lucrurile create si in actiunile legate de ele, precum: „Din lana, blana si parul lor aveti lucruri pentru casa si folosinta pana la un timp” si: „Dupa stele se calauzesc”; din tacerea cu privire la interzicere; si din aprobarea tacita a unei fapte in timpul revelatiei.

Ce arata exprimarea mirarii

Asa cum exprimarea minunarii poate arata iubirea lui Allah Preainaltul pentru o fapta - precum in cuvintele: „Domnul tau Se minuneaza de un tanar care nu are porniri nestapanite” si in alte relatari asemanatoare -, ea poate arata si ura fata de o fapta, precum in cuvintele: „Daca te minunezi, cu adevarat de mirare este vorba lor” si: „Ba tu te minunezi, iar ei isi bat joc”; sau in: „Cum puteti sa nu credeti, cand vi se recita versetele lui Allah si Mesagerul Sau se afla printre voi?”²

Uneori, ea poate arata imposibilitatea unei hotarari si nepotrivirea ei, precum in: „Cum sa aiba politeistii un legamant la Allah?” Alteori arata cat de potrivita este impiedicarea unui lucru prin hotararea divina si ca savarsirea lui nu I se potriveste lui Allah, precum in cuvintele Preainaltului: „Cum sa-i calauzeasca Allah pe niste oameni care au tagaduit dupa ce au crezut?”

Folosul negarii egalitatii

In Cartea lui Allah, negarea egalitatii poate privi doua fapte, ca in cuvintele Preainaltului: „Oare puneti adaparea pelerinilor si ingrijirea Moscheii Sfinte pe aceeasi treapta cu credinta celui care crede in Allah si in Ziua de Apoi?” Poate privi doua categorii de faptuitori, ca in: „Nu sunt egali credinciosii care raman in urma - in afara celor impiedicati de o vatamare - si cei care se straduiesc pe calea lui Allah”; sau doua rasplati, ca in: „Nu sunt egali locuitorii Focului si locuitorii Paradisului.” Allah le-a reunit pe toate trei intr-un singur pasaj: „Nu sunt egali orbul si cel care vede, nici intunericurile si lumina...”

Folosul pildelor si al contextului

Din pildele Coranului se desprind aducerea-aminte, povatuirea, indemnul, avertizarea, luarea de invatatura si confirmarea adevarului. Prin ele, sensul urmarit este apropiat de ratiune si infatisat sub forma unui lucru perceptibil, astfel incat raportul sau cu ratiunea sa fie asemenea raportului lucrului perceptibil cu simturile.

Pildele Coranului pot arata deosebirea dintre rasplati, pot cuprinde lauda si mustrare sau vestirea rasplatii, pot scoate in evidenta maretia ori lipsa de insemnatate a unui lucru si pot confirma un adevar sau nimici o falsitate.

Contextul indruma la explicarea unui lucru exprimat pe scurt, stabileste care dintre sensurile posibile este cel urmarit, inlatura posibilitatea altui sens decat cel intentionat, particularizeaza o exprimare generala, limiteaza una absoluta si arata varietatea semnificatiilor. Contextul este unul dintre cele mai puternice indicii ale intentiei vorbitorului. Cine il neglijeaza greseste in rationamentul sau si se insala in discutia sa.

Priveste, de pilda, cuvintele lui Allah Preainaltul: „Gusta! Tu esti, intr-adevar, cel puternic, cel nobil!” Contextul arata ca acestea sunt rostite spre umilire si batjocura, nu ca o lauda.

Folosul relatarilor despre realitatile observabile

Faptul ca Domnul relateaza despre realitati perceptibile si observabile are mai multe foloase. Uneori, acestea servesc drept pregatire si introducere pentru respingerea a ceea ce urmeaza; alteori sunt o povata si o aducere-aminte; alteori sunt o marturie pentru adevarul celor vestite de El despre unicitatea Sa, sinceritatea Mesagerului Sau si invierea mortilor; alteori sunt pomenite pentru a aminti o binefacere; pentru a mustra si a dojeni; pentru a lauda si a mustra; ori pentru a vesti cunoasterea deplina pe care Domnul o are asupra acelui lucru. Exista si alte asemenea foloase.

Aici se incheie cuvintele lui Ibn al-Qayyim - Allah sa aiba mila de el. Ele sunt deosebit de folositoare si cuprind multe dintre regulile si principiile legate de interpretarea Coranului. Allah sa-l rasplateasca cu bine.³

Continuarea autorului

Eu spun: Coranul cuprinde numeroase ramuri ale cunoasterii, ale caror teme sunt reluate in cuprinsul sau.

Printre ele se numara pildele. Ibn al-Qayyim a amintit mai sus folosul lor.

Printre ele se numara descrierea celor fericiti si a celor nefericiti, iar in aceasta se afla numeroase foloase.

Insusirile prin care Allah ii descrie pe oamenii binelui arata ca El ii iubeste, este multumit de ei si ca acele insusiri sunt vrednice de lauda. Insusirile prin care ii descrie pe oamenii raului arata ca Allah uraste acele insusiri si ca ele sunt vrednice de mustrare.

Printre aceste foloase se afla faptul ca Allah ii cinsteste pe apropiatii Sai prin frumoasa lauda pe care le-o daruieste intre robii Sai, iar aceasta este o rasplata primita inca din aceasta lume. Pe dusmanii Sai ii umileste prin insusirile rusinoase pe care le arata despre ei, iar aceasta este o pedeapsa primita inca din aceasta lume.

Tot aici se afla o incurajare a sufletelor de a-i urma pe oamenii binelui si de a se intrece cu ei, o insufletire pentru savarsirea faptelor pe care le-au facut apropiatii lui Allah, precum si o avertizare impotriva faptelor oamenilor raului si a pacatelor ale caror urmari s-au abatut asupra celor care le-au savarsit.

Un alt folos este acela de a lua invatatura din insusirile oamenilor binelui si ale oamenilor raului: cine face fapte asemanatoare cu ale lor va primi ceea ce au primit si ei.

Allah Preainaltul a indemnat la luarea de invatatura in mai multe locuri ale Cartii Sale. Adevarata ei natura este trecerea de la un lucru la altul care ii seamana si judecarea unui lucru prin analogie cu cel asemanator lui.

Un alt folos este ca, atunci cand robul priveste la faptele oamenilor binelui si vede cat de neputincios este sa le implineasca asa cum se cuvine, ajunge sa-si recunoasca slabiciunea si sa se smereasca. Tocmai aceasta este indreptarea lui. In schimb, atunci cand se priveste pe sine cu admiratie si trufie, aceasta devine izvorul stricarii sale. Mai exista si alte foloase.

Printre stiintele Coranului se afla pomenirea insusirilor lui Allah, a numelor si a faptelor Sale, precum si afirmarea faptului ca El este sfant si mai presus de orice lipsa. In aceasta se afla foloase uriase.

Aceasta cunoastere - cunoasterea care Il priveste pe Allah Preainaltul - este cea mai nobila si mai inalta dintre toate stiintele. A te ocupa de intelegerea si cercetarea temeinica a ei inseamna a te ocupa de cea mai inalta tinta, iar dobandirea ei este unul dintre cele mai nobile daruri acordate robului.

Cunoasterea lui Allah Preainaltul conduce la iubirea Lui, la teama de El, la frica plina de respect, la nadejdea in El si la sinceritatea faptelor pentru El. Aceasta este insasi fericirea robului. Nu exista nicio cale de a-L cunoaste pe Allah decat prin cunoasterea numelor si insusirilor Sale si prin intelegerea sensurilor lor.

Coranul cuprinde, in aceasta privinta, detalii si explicatii care nu se gasesc in nicio alta carte. Prin ele, Allah li Se face cunoscut robilor Sai, pentru ca ei sa-L cunoasca.

Allah a creat fapturile pentru ca ele sa-L cunoasca si sa-L adore, iar acesta este scopul pe care ele trebuie sa-l urmareasca. Preocuparea pentru cunoasterea si adorarea Lui inseamna urmarirea scopului pentru care robul a fost creat, iar parasirea si neglijarea lor inseamna neglijarea acelui scop. In pofida binecuvantarilor neincetate ale lui Allah si a favorii Sale uriase din toate punctele de vedere, este deosebit de urat ca omul sa ramana nestiutor cu privire la Domnul sau si sa se indeparteze de cunoasterea Lui.

Credinta in Allah este unul dintre stalpii credintei; mai mult, este cel mai inalt si temelia tuturor. Credinta nu inseamna doar a rosti: „Cred in Allah”, fara a-L cunoaste pe Domnul tau. Realitatea credintei este ca omul sa-L cunoasca pe Domnul in Care crede si sa depuna toate stradaniile pentru a-I cunoaste numele si insusirile, pana cand ajunge la treapta certitudinii. Credinta lui este pe masura cunoasterii Domnului sau: cu cat aceasta cunoastere sporeste, cu atat sporeste si credinta; iar cu cat ea scade, cu atat credinta scade. Calea cea mai directa catre aceasta este meditarea asupra numelor si insusirilor Sale din Coran.

Metoda corecta este ca, atunci cand intalneste unul dintre numele lui Allah, omul sa afirme sensul pe care acesta il arata, desavarsirea si cuprinderea lui generala si sa-L declare pe Allah mai presus de tot ceea ce contrazice acel sens.

Cunoasterea lui Allah Preainaltul este temelia tuturor cunostintelor. Cel care Il cunoaste cu adevarat foloseste ceea ce stie despre insusirile si faptele Sale drept dovada pentru ceea ce El face si pentru hotararile pe care le prescrie, deoarece Allah nu face decat ceea ce decurge din numele si insusirile Sale. Toate faptele Lui tin de dreptate, har si intelepciune.

In acelasi fel, El nu prescrie nicio hotarare decat potrivit cu ceea ce cer lauda, intelepciunea, harul si dreptatea Sa. Toate relatarile Lui sunt adevar si sinceritate, iar poruncile si interdictiile Sale sunt dreptate si intelepciune. Acest adevar este atat de maret si de vadit, incat limpezimea sa nu mai are nevoie de lamurire:

„Cum poate mintea sa recunoasca adevarul vreunui lucru, daca pana si lumina zilei are nevoie de dovada?”

Printre stiintele Coranului se afla pomenirea profetilor si a Mesagerilor, a mesajelor cu care au fost trimisi si a celor petrecute intre ei si popoarele lor. In aceasta se afla mai multe foloase.

Desavarsirea credintei in ei cere cunoasterea insusirilor, a vietii si a imprejurarilor lor. Cu cat credinciosul le cunoaste mai bine, cu atat credinta sa in ei este mai puternica, iubirea pentru ei mai mare, iar pretuirea si respectul fata de ei sunt mai adanci.

Printre drepturile pe care profetii le au asupra noastra - indeosebi Profetul Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) - se numara cunoasterea lor si iubirea sincera pentru ei. Nu exista alta cale catre aceasta decat cunoasterea imprejurarilor vietii lor.

Cunoasterea profetilor cere sa-I multumim lui Allah Preainaltul pentru binefacerea pe care le-a daruit-o credinciosilor: a trimis intre ei un Mesager dintre ei, care sa-i curete si sa-i invete Cartea si intelepciunea, dupa ce se aflasera intr-o ratacire vadita.

Mesagerii sunt educatorii credinciosilor. Orice bine, fie si cat greutatea unui fir de praf, le-a ajuns credinciosilor prin intermediul lor si datorita lor; tot prin ei au fost feriti de orice rau, fie si cat greutatea unui fir de praf. Cat de urat este ca un credincios sa nu cunoasca starea educatorului, indrumatorului si invatatorului sau! Daca este respingator ca un om sa nu cunoasca starea parintilor sai si sa ramana strain de ea, atunci cu atat mai mult trebuie cunoscuta starea Mesagerului, care este mai indreptatit asupra credinciosilor decat sunt ei asupra propriilor persoane. El le este, in privinta calauzirii, un adevarat parinte, al carui drept vine inaintea tuturor celorlalte drepturi ale fapturilor, dupa dreptul lui Allah Preainaltul.

Cunoasterea incercarilor prin care au trecut Mesagerii si a celor petrecute cu ei le ofera credinciosilor modelul si pilda de urmat si le usureaza multe dintre nelinisti si suferinte. Oricat de grele ar deveni incercarile si suferintele lor, ele nu ajung la masura unora dintre incercarile prin care au trecut profetii.

Allah Preainaltul spune: „Aveti in Mesagerul lui Allah o pilda frumoasa.” Una dintre cele mai importante modalitati de a-i urma este aceea de a urma invatatura lor, felul in care au transmis stiinta potrivit nivelului de intelegere al oamenilor, rabdarea cu care i-au invatat pe oameni, chemarea lor la Allah prin intelepciune si indemn frumos si felul cel mai bun de a purta discutii. Prin acestea si prin alte insusiri asemanatoare, invatatii au devenit mostenitorii profetilor.

Printre foloasele cunoasterii Mesagerului (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) se afla intelegerea versetelor coranice care i-au fost revelate si priceperea sensului si a scopului lor. Acest lucru depinde de cunoasterea imprejurarilor vietii Mesagerului, a vietii sale impreuna cu poporul, cu companionii si cu ceilalti oameni. Vremurile, locurile si persoanele se deosebesc foarte mult. Daca omul si-ar indrepta toata preocuparea catre intelegerea sensurilor Coranului fara aceasta cunoastere, ar ajunge la multe greseli cu privire la Allah, la Mesagerul Sau si la ceea ce Allah a intentionat prin Cuvantul Sau. Acest lucru il cunoaste cel care stie cat de des a fost interpretat sensul intentionat de Allah si de Mesagerul Sau prin prisma obiceiurilor aparute mai tarziu, ajungandu-se astfel la greseli grave.

Toate acestea cuprind foloase pretioase si concluzii temeinice.

Printre stiintele Coranului se afla poruncile si interdictiile adresate acestei comunitati si altor comunitati. Respectarea lor este ceea ce se cere de la aceste comunitati, iar cunoasterea lor are mai multe foloase.

Allah Preainaltul a indemnat la cunoasterea limitelor celor pogorate Mesagerului Sau si i-a mustrat pe cei care nu le cunosc. Printre lucrurile cele mai importante ale caror limite trebuie cunoscute se numara poruncile si interdictiile pe care avem datoria sa le respectam. Ni s-a cerut sa le respectam, sa le invatam si sa-i invatam si pe altii. Nu putem implini ceea ce ni s-a poruncit si nu ne putem feri de ceea ce ni s-a interzis fara a cunoaste aceste randuieli, astfel incat savarsirea sau parasirea faptei sa corespunda celor cerute de Allah.

Cand omul responsabil primeste o porunca, el trebuie mai intai sa cunoasca lucrul care i-a fost poruncit, ce intra in cuprinsul sau si ce nu intra. Dupa ce cunoaste aceasta, cere ajutorul lui Allah si se straduieste sa o implineasca pe masura puterii si a posibilitatii sale. La fel, atunci cand i se interzice un lucru, trebuie sa cunoasca lucrul interzis si realitatea lui, apoi sa depuna toate stradaniile pentru a-l parasi, cautand ajutorul Domnului sau, ascultand porunca lui Allah si ferindu-se de ceea ce El a oprit.

Atat implinirea poruncii, cat si ferirea de ceea ce este interzis sunt obligatorii. Iar ceea ce este necesar pentru indeplinirea unei obligatii devine, la randul sau, obligatoriu. Astfel se cunoaste ca stiinta trebuie sa vina inaintea faptei si ca ea are intaietate asupra acesteia.

Un alt folos este ca chemarea la bine, poruncirea a ceea ce este cunoscut drept bun si oprirea de la ceea ce este respingator nu pot fi indeplinite in mod corect decat dupa cunoasterea binelui catre care se cheama, a binelui care trebuie poruncit si a raului de la care trebuie oprit. Coranul cuprinde aceste lucruri in cel mai larg si mai deplin chip.

Printre stiintele Coranului se afla starile Zilei de Apoi, adica ceea ce va avea loc dupa moarte si despre care Allah a vestit in Cartea Sa ori prin Mesagerul Sau: starile mortii si ale mormantului, locul Marii Adunari, Paradisul si Focul. Cunoasterea acestora are numeroase foloase.

Credinta in Ziua de Apoi este unul dintre cei sase stalpi ai credintei, fara de care credinta nu este valida. Cu cat omul cunoaste mai amanuntit aceasta Zi, cu atat credinta lui in ea sporeste.

Cunoasterea realitatii ei deschide omului poarta fricii si a nadejdii, iar daca inima este lipsita de amandoua, ea este cu totul ruinata. Cand ele umplu inima, frica il determina pe om sa se abtina de la pacate, iar nadejdea ii inlesneste ascultarea si i-o face usoara. Aceasta nu se implineste decat prin cunoasterea amanuntita a lucrurilor de care omul trebuie sa se teama si impotriva carora trebuie sa se pazeasca: starea mormantului si grozavia lui, imprejurarile infricosatoare ale Marii Adunari si insusirile Focului. Tot astfel, se implineste prin cunoasterea detaliilor Paradisului si a fericirii statornice, a bucuriei si a desfatarilor lui, precum si a bucuriei inimii, a sufletului si a trupului. Prin aceasta se naste dorul care il indeamna pe om sa se straduiasca pentru ceea ce iubeste si cauta, cu tot ceea ce ii sta in putere.

Un alt folos este acela ca omul cunoaste prin aceasta harul lui Allah si dreptatea Sa in rasplatirea faptelor bune si rele. Aceasta cunoastere cere ca El sa fie laudat si preamarit pe deplin, asa cum merita. Pe masura ce robul cunoaste amanuntele rasplatii si ale pedepsei, el cunoaste harul, dreptatea si intelepciunea lui Allah.

Printre stiintele Coranului se numara dezbaterea cu cei care sustin falsitatea, respingerea indoielilor celor nedrepti si aducerea dovezilor rationale care se potrivesc cu dovezile transmise prin Revelatie. Aceasta ramura a stiintelor Coranului le apartine in mod deosebit invatatilor evlaviosi, savantilor bine intemeiati si oamenilor inzestrati cu minte patrunzatoare.

Coranul cuprinde atat de multe dovezi rationale si argumente decisive, incat tot adevarul pe care l-au adunat teologii rationalisti este, in comparatie cu el, precum apa pe care o vrabie o ia cu ciocul din mare. Aceasta se datoreaza faptului ca adevarul se afla in Coran.

El cuprinde adevarul, sinceritatea, dreptatea, balanta dreapta, echitatea, indreptarea si izbavirea. Pomenirea monoteismului si a politeismului, poruncirea celui dintai si interzicerea celui de-al doilea aduc cele mai hotaratoare dovezi despre temeinicia si frumusetea monoteismului, despre faptul ca el este calea mantuirii, precum si despre uratenia si lipsa de temei a politeismului si despre faptul ca el este drumul pieirii. Prin aceste dovezi, toate acestea devin limpezi pentru intelegere, asemenea soarelui la amiaza.

Coranul porunceste randuielile Legii si indeamna la bunele purtari si la moravurile nobile. Mintea luminata recunoaste in ele binele indispensabil de care oamenii au nevoie in viata lor pamanteasca si in cea de apoi. Ea afirma cu certitudine ca nu exista nimic mai bun decat acestea si ca intelepciunea cere poruncirea lor in cel mai deplin chip.

Coranul interzice lucrurile oprite, faptele josnice si rautatile, aratand stricaciunea, vatamarea si raul care decurg din ele. Faptul ca Allah le-a interzis este o binefacere daruita robilor. Prin aceasta, El ii cinsteste si le inalta rangul, ferindu-i de intinarea lor, iar aceasta este o binecuvantare mai presus de orice alta binecuvantare. Poruncile cuprind indreptarea, iar lucrurile interzise cuprind stricaciunea.

Coranul ii confrunta pe cei care sustin falsitatea, inlatura indoielile celor care le raspandesc si zadarniceste caile celor rataciti. Vezi in el cum adevarul este confirmat, falsitatea este nimicita, cel ratacit este calauzit, iar celui incapatanat i se aduce dovada. El arata ca falsitatea nu poate sta impotriva adevarului, ci se sprijina numai pe nume fara realitate, prin care oamenii numesc falsitatea. Cand aceste nume sunt dezbracate de podoaba lor, raman numai praf imprastiat.

Coranul aduce dovezile rationale in cuvintele cele mai limpezi si mai concise, ferite de obiectii, contradictii si neclaritati. Intr-o singura exprimare, el reuneste dovada rationala si dovada transmisa, cu o concizie care nu afecteaza sensul urmarit; alteori, le dezvolta si infatiseaza pe rand atatea dovezi, incat chiar si unele dintre ele sunt de ajuns pentru lamurire. Lui Allah Ii apartin lauda si multumirea.

Aceasta este, cu voia lui Allah, o introducere folositoare. Ea trebuie avuta in vedere in toate locurile in care se aplica si fiecare dintre aceste teme trebuie observata atunci cand versetele o trateaza in amanunt. Cine o foloseste in toate pasajele la care se refera va dobandi prin ea un folos urias. Acesta este harul lui Allah, pe care El il daruieste cui voieste, iar Allah este Stapanul harului nemarginit.

Principii si reguli generale ale tafsirului

Reguli privind generalitatea expresiilor

Un substantiv nehotarat aflat intr-un context de negatie, de interdictie, de intrebare sau de conditie are sens general. Tot astfel, un substantiv la singular aflat intr-o constructie de anexare (idafah) are sens general. Exemplele acestui principiu sunt numeroase.

Ori de cate ori intalnesti un substantiv nehotarat dupa una dintre formularile amintite sau un substantiv la singular anexat unui termen hotarat, include in inteles toate lucrurile cuprinse de acea expresie si nu lua in considerare numai cauza revelarii, deoarece criteriul il constituie generalitatea formularii, nu particularitatea cauzei.

Toate intamplarile si faptele care au avut loc si cele care continua sa apara trebuie raportate la formularile generale ale Coranului. Astfel se cunoaste ca el este o lamurire pentru toate lucrurile si ca nu se petrece niciun eveniment si nu apare nicio chestiune noua fara ca in Coran sa se afle explicarea si clarificarea ei.

Un alt principiu este ca articolul hotarat alaturat insusirilor si substantivelor care denumesc o categorie cuprinde toate sensurile la care se refera.

Marile teme prin care Coranul stabileste adevarul

Printre regulile generale ale Coranului se numara chemarea la unicitatea lui Allah si la cunoasterea Lui, prin mentionarea Numelor, insusirilor si faptelor Sale, care arata ca El este Unicul, ca numai Lui Ii apartin unicitatea si insusirile desavarsirii, ca El este Adevarul, ca adorarea Lui este adevarul si ca tot ceea ce este chemat in afara Lui este falsitate. Coranul arata, sub toate aspectele, neputinta oricarui lucru adorat in afara lui Allah.

Coranul cheama la recunoasterea autenticitatii si adevarului celor aduse de Mesagerul Muhammad - pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa - prin limpezimea si desavarsirea mesajului sau, prin adevarul tuturor relatarilor lui si prin frumusetea hotararilor sale. El arata desavarsirea omeneasca a Mesagerului - pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa -, la care nimeni dintre cei dintai si cei de pe urma nu poate ajunge, si ii provoaca pe oameni sa aduca ceva asemenea celor aduse de el, daca sunt sinceri.

Allah confirma aceasta prin marturia Sa, exprimata prin cuvintele si faptele Sale si prin aprobarea data Mesagerului Sau; prin faptul ca i-a adeverit mesajul cu dovezi si argumente; prin ajutorul si biruinta pe care i le-a daruit; si prin marturia invatatilor care judeca drept. Coranul pune fata in fata adevarul adus de Mesager in relatarile si hotararile sale cu minciuna relatarilor si falsitatea hotararilor dusmanilor lui si ale celor care l-au socotit mincinos. De asemenea, confirma toate acestea prin feluritele minuni.

Allah stabileste realitatea Invierii mentionand desavarsirea puterii Sale si crearea cerurilor si a pamantului, mai mareata decat crearea oamenilor. Cel care a inceput creatia este, cu atat mai mult, in stare sa o refaca, iar Cel care da viata pamantului dupa moartea lui este in stare sa-i readuca la viata pe cei morti. El aminteste si felul in care a procedat cu popoarele din trecut si pedepsele pilduitoare pe care oamenii le-au vazut in aceasta lume, acestea fiind o imagine a rasplatirii din Viata de Apoi.

Coranul le aduce dovezi tuturor celor care urmeaza falsitatea - necredinciosi, politeisti si atei - infatisand frumusetile religiei si faptul ca ea calauzeste spre calea cea mai dreapta in credinte, moravuri si fapte. El arata maretia lui Allah, stapanirea si ingrijirea Sa deplina, precum si binefacerile Sale uriase. Cel caruia Ii apartin in mod unic desavarsirea absoluta si toate binefacerile este Singurul vrednic de adorare. Daca invataturile celor aflati in falsitate sunt cercetate cu discernamant si in mod temeinic, se dovedeste ca ele sunt rele si false, iar urmarile lor sunt cumplite.

Implicatiile sensului si armonia versetelor

Unul dintre principiile tafsirului este urmatorul: dupa ce ai inteles sensurile exprimate direct sau cuprinse implicit in versetele nobile, sa stii ca tot ceea ce decurge in mod necesar din acele sensuri, lucrurile fara de care ele nu pot fi implinite, conditiile si urmarile lor depind de sensul respectiv. Ceea ce este indispensabil adevarului unei relatari tine de acea relatare, iar ceea ce este indispensabil aplicarii unei hotarari tine de acea hotarare.

Versetele intre care cineva ar putea presupune o opozitie sau o contradictie nu se contrazic si nu se opun in realitate. Fiecare verset trebuie inteles potrivit situatiei la care se refera si careia i se aplica.

Omiterea elementelor de care depinde un verb sau o expresie - precum complementele si altele asemenea - indica generalitatea sensului, aceasta fiind una dintre cele mai importante functii ale omisiunii. Nu este insa ingaduit sa fie socotit omis ceva ce nu este indicat nici de contextul verbal, nici de imprejurarile situatiei. Tot astfel, hotararile legate de anumite conditii sau insusiri arata ca acele restrictii sunt necesare pentru ca hotararea sa se aplice.

Atunci cand Allah porunceste un lucru, El interzice opusul lui; iar atunci cand interzice un lucru, El porunceste opusul lui. Cand Se lauda pe Sine negand o nedesavarsire, aceasta inseamna afirmarea desavarsirii opuse acelei nedesavarsiri. Tot astfel, cand ii lauda pe Mesagerii si apropiatii Sai si ii declara lipsiti de o nedesavarsire, aceasta este o lauda prin insusirea opusa ei. In acelasi fel, negarea nedesavarsirilor din Casa Fericirii vesnice dovedeste existenta contrariilor lor desavarsite.

Adevarul si inlaturarea indoielilor

O regula generala este ca, atunci cand adevarul a devenit limpede si s-a aratat in chip vadit, nu mai ramane loc pentru controverse intelectuale si impotriviri in fapta; obiectiile sunt zadarnicite, iar disputele se risipesc.

Tot ceea ce Coranul neaga fie nu exista, fie exista, dar este lipsit de folos si de utilitate.

Ceea ce este doar inchipuit nu poate inlatura ceea ce este cunoscut; ceea ce este necunoscut nu se poate opune unui lucru stabilit cu certitudine; iar dupa adevar nu mai exista decat ratacirea.

Notiuni cuprinzatoare ale Coranului

Credinta si fapta buna

Allah mentioneaza in multe locuri din Coran credinta si fapta buna si le leaga de numeroase rasplati in aceasta lume si in Viata de Apoi, precum si de urmari vrednice de lauda.

Credinta este convingerea ferma in tot ceea ce Allah si Mesagerul Sau au poruncit sa fie crezut, convingere care cuprinde si faptele savarsite cu trupul.

Fapta buna inseamna implinirea drepturilor lui Allah si a drepturilor robilor Sai.

Taqwa si binefacerea

Allah a poruncit taqwa, i-a laudat pe cei care o au si a legat de ea dobandirea lucrurilor bune si indepartarea celor neplacute. Taqwa desavarsita inseamna implinirea poruncii lui Allah si a poruncii Mesagerului Sau, ferirea de ceea ce au interzis si credinta in adevarul relatarilor lor.

Atunci cand Allah mentioneaza impreuna taqwa si binefacerea, sau un termen asemanator, taqwa inseamna ferirea de toate pacatele, iar binefacerea inseamna savarsirea faptelor bune. Cand unul dintre acesti termeni este mentionat singur, el il cuprinde si pe celalalt.

Calauzirea

Allah mentioneaza in multe locuri calauzirea care trebuie cautata, ii lauda pe cei calauziti, vesteste ca ea se afla in Mana Sa si ne porunceste sa I-o cerem si sa urmarim toate mijloacele prin care poate fi dobandita. Aceasta cuprinde atat calauzirea prin cunoastere, cat si calauzirea prin fapta.

Cel calauzit este acela care cunoaste adevarul si lucreaza potrivit lui. Opusul calauzirii este abaterea si ratacirea: cel care cunoaste adevarul, dar nu lucreaza potrivit lui, s-a abatut de la el, iar cel care nu cunoaste adevarul este ratacit.

Ihsan

Allah a poruncit ihsan, i-a laudat pe cei care il implinesc si a mentionat in multe versete rasplatirile lor felurite. Adevarata natura a ihsanului este sa-L adori pe Allah ca si cum L-ai vedea; iar daca tu nu-L vezi, El te vede. Ihsan inseamna, de asemenea, sa le oferi creaturilor tot binele pe care il poti face, prin avere, prin efort fizic si prin cuvant.

Indreptarea si stricaciunea

Allah a poruncit indreptarea, i-a laudat pe cei care indreapta si a vestit ca nu lasa sa se piarda rasplata si plata lor.

Indreptarea inseamna sa urmaresti imbunatatirea credintelor, moravurilor si tuturor starilor oamenilor, astfel incat acestea sa ajunga la cea mai buna stare cu putinta. Ea cuprinde indreptarea lucrurilor religioase si lumesti, precum si indreptarea persoanelor si a comunitatilor. Opusul ei este stricaciunea.

Allah a interzis producerea stricaciunii, i-a mustrat pe cei care o raspandesc, a mentionat numeroasele lor pedepse si a vestit ca nu le indreapta faptele, nici pe cele religioase, nici pe cele lumesti.

Certitudinea

Allah a laudat certitudinea si pe oamenii certitudinii si a aratat ca ei sunt cei care trag folos din semnele Coranului si din semnele Sale raspandite in lumea creata.

Certitudinea este mai specifica decat simpla cunoastere: ea este cunoasterea adanc inradacinata, care da nastere faptei si linistii inimii.

Rabdarea

Allah a poruncit rabdarea, i-a laudat pe cei rabdatori si a mentionat rasplata lor in aceasta lume si in Viata de Apoi in numeroase versete, in aproape nouazeci de locuri.

Rabdarea este de trei feluri: rabdarea in ascultarea de Allah, pana cand robul o implineste pe deplin sub toate aspectele; rabdarea in ferirea de lucrurile interzise de Allah, pana cand omul isi tine departe de ele sufletul care il indeamna la rau; si rabdarea in fata hotararilor dureroase ale lui Allah, primindu-le cu rabdare si supunere, fara a simti nemultumire in inima si fara a o manifesta prin fapte sau cuvinte.

Multumirea

Allah a laudat multumirea, a mentionat rasplata celor multumitori si a vestit ca ei se afla printre creaturile cu cel mai inalt rang in aceasta lume si in Viata de Apoi.

Adevarata multumire inseamna recunoasterea tuturor binefacerilor lui Allah, laudarea Lui pentru ele si folosirea lor pentru ascultarea de Cel care le-a daruit.

Teama si teama plina de veneratie

Allah mentioneaza in multe locuri teama si teama plina de veneratie. El le-a poruncit, i-a laudat pe cei care le au si a mentionat rasplata lor, aratand ca ei sunt cei care trag folos din semne si parasesc lucrurile interzise.

Adevarata teama si veneratie inseamna ca robul sa se teama de infatisarea sa inaintea lui Allah si de faptul ca Allah vegheaza asupra lui, iar prin aceasta teama sa-si opreasca sufletul de la tot ceea ce Allah a interzis.

Speranta

Speranta inseamna ca robul sa nadajduiasca in mila generala a lui Allah si in mila Sa deosebita fata de el. El nadajduieste ca Allah va primi actele de ascultare pe care, prin harul Sau, i le-a inlesnit si ca ii va ierta abaterile de care s-a cait; in fiecare stare, isi leaga speranta de Domnul sau.

Inabah intoarcerea catre Allah

Allah mentioneaza in multe locuri inabah, ii lauda pe cei care se intorc astfel catre El si le porunceste oamenilor sa se intoarca la El.

Adevarata inabah este indreptarea inimii catre Allah in orice stare. La vremea binefacerilor, omul se intoarce catre Domnul sau multumindu-I; la vremea nenorocirilor, se intoarce rugandu-L cu smerenie; iar in fata numeroaselor nevoi ale sufletului se intoarce la El sporindu-si rugaciunile in toate treburile sale. El se intoarce la Domnul sau pomenindu-L cu staruinta in orice vreme.

Inabah mai inseamna intoarcerea la Allah prin cainta pentru toate pacatele si intoarcerea la El in toate faptele si cuvintele. Omul le raporteaza la Cartea lui Allah si la Sunnah Mesagerului Sau - pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa -, astfel incat faptele si cuvintele sale sa fie cantarite cu balanta Legii revelate.

Sinceritatea in adorare

Allah a poruncit sinceritatea, i-a laudat pe cei sinceri in adorare si a vestit ca nu primeste decat fapta savarsita cu sinceritate.

Adevarata sinceritate este ca omul sa urmareasca prin fapta sa numai Fata lui Allah si rasplata Sa. Opusul ei este dorinta de a fi vazut de oameni si savarsirea faptelor pentru scopurile propriului suflet.

Trufia si smerenia

Allah a interzis trufia, a condamnat-o pe ea si pe cei trufasi si a vestit pedepsele lor in aceasta lume si in Viata de Apoi.

Trufia inseamna respingerea adevarului si dispretuirea oamenilor. Opusul ei este smerenia. Allah a poruncit-o, i-a laudat pe cei smeriti si a mentionat rasplata lor. Smerenia inseamna sa primesti adevarul, indiferent cine il rosteste, si sa nu-i dispretuiesti pe oameni, ci sa le recunosti meritele si sa le doresti ceea ce iti doresti tie insuti.

Dreptatea si nedreptatea

Dreptatea inseamna implinirea drepturilor lui Allah si a drepturilor robilor.

Nedreptatea este opusul ei. Ea cuprinde nedreptatea omului fata de propriul suflet prin pacate si politeism, precum si nedreptatea fata de ceilalti in privinta sangelui, averilor si onoarei lor.

Sinceritatea si minciuna

Sinceritatea inseamna ca exteriorul si interiorul sa fie deopotriva statornice pe calea cea dreapta. Minciuna este contrariul ei.

Limitele lui Allah

Limitele lui Allah pot insemna lucrurile interzise de El. Despre acestea El spune: „Acestea sunt limitele lui Allah, asadar nu va apropiati de ele.”

Ele pot insemna si ceea ce Allah a ingaduit, a declarat permis, a randuit si a facut obligatoriu. Despre acestea El spune: „Acestea sunt limitele lui Allah, asadar nu le incalcati.”

Lucrurile incredintate spre pastrare

Lucrurile incredintate spre pastrare cuprind tot ceea ce robul primeste in grija sa. Ele includ implinirea drepturilor lui Allah, mai ales a celor ascunse, precum si implinirea drepturilor creaturilor Sale.

Legamintele si contractele

Legamintele si contractele cuprind ceea ce exista intre rob si Allah - adica adorarea lui Allah cu sinceritate, inchinand religia numai Lui - si ceea ce exista intre rob si ceilalti oameni, precum tranzactiile si celelalte relatii asemanatoare.

Intelepciunea si dreapta masura

Intelepciunea si dreapta masura inseamna sa faci ceea ce se cuvine, in felul in care se cuvine.

Risipirea si cheltuirea nechibzuita inseamna depasirea masurii in cheltuieli. Zgarcenia si strangerea peste masura sunt contrariile lor: neimplinirea cheltuielilor obligatorii.

Binele recunoscut si raul condamnat

Binele recunoscut este o denumire cuprinzatoare pentru tot ceea ce Legea revelata si ratiunea sanatoasa recunosc drept bun si folositor. Raul condamnat este contrariul lui.

Statornicia

Statornicia inseamna ramanerea neincetata in ascultarea de Allah si de Mesagerul Sau.

Bolile inimii

Boala inimii este tulburarea ei si este de doua feluri: boala indoielilor cu privire la adevar si boala poftei dupa lucrurile interzise.

Ipocrizia

Ipocrizia inseamna aratarea binelui si ascunderea raului. Ea cuprinde atat ipocrizia in credinta, cat si ipocrizia in fapte.

Sensurile termenilor muhkam si mutashabih

Intregul Coran este muhkam, adica versetele sale sunt desavarsit intocmite, fiind in deplin acord cu intelepciunea, relatarile sale se afla la cea mai inalta treapta a adevarului, iar hotararile sale la cea mai inalta treapta a frumusetii.

Intregul Coran este si mutashabih, in sensul ca partile sale se aseamana intre ele prin elocventa si frumusete, se confirma unele pe altele si se afla intr-o armonie desavarsita.

Dintr-un alt punct de vedere, in Coran exista versete muhkam si versete mutashabih. Mutashabih este ceea ce contine o formulare al carei sens nu este detaliat ori poate purta mai multe sensuri, iar muhkam este ceea ce este limpede, explicat si explicit in sensul sau. Cand ceea ce este mutashabih este raportat la ceea ce este muhkam, toate versetele se armonizeaza, iar sensurile lor devin drepte si coerente.

Ma'iyyah lui Allah

Ma'iyyah lui Allah - adica faptul ca El este cu robii Sai - mentionata in Cartea Sa este de doua feluri.

Prima este ma'iyyah generala, prin stiinta si cuprindere, caci El este cu robii Sai oriunde s-ar afla.

A doua este ma'iyyah deosebita. Prin aceasta, El este alaturi de alesii creatiei Sale, cu ajutorul, blandetea si sprijinul Sau.

Du'a si chemarea

Termenii du'a si chemare cuprind rugaciunea de adorare si rugaciunea de cerere.

Rugaciunea de adorare cuprinde orice act de adorare pe care l-au poruncit Allah si Mesagerul Sau. Rugaciunea de cerere inseamna ca robul Ii cere Domnului sau ceea ce ii aduce folos si indeparteaza de la el vatamarea.

Lucrurile bune si lucrurile rele

Lucrurile bune cuprind tot ceea ce este curat si folositor: credinte bune, moravuri frumoase, fapte bune, alimente, bauturi si castiguri permise. Lucrurile rele sunt contrariul lor.

Uneori, termenul rau poate insemna ceea ce este de calitate slaba, iar termenul bun poate insemna ceea ce este ales si de cea mai buna calitate, asa cum arata cuvintele lui Allah: „O, voi cei care credeti, cheltuiti din lucrurile bune pe care le-ati castigat si din ceea ce am scos pentru voi din pamant.”

Cheltuirea

Cheltuirea este de doua feluri: obligatorie si recomandata.

Cheltuirea obligatorie cuprinde zakah, ispasirile, intretinerea propriei persoane, a familiei si a celor aflati in stapanirea sa. Cheltuirea recomandata cuprinde tot ceea ce este daruit pe caile binelui.

Bizuirea pe Allah

Allah a poruncit bizuirea pe El si cererea ajutorului Sau si i-a laudat pe cei care se bizuie pe El in numeroase versete. Bizuirea pe Allah inseamna sprijinirea puternica a inimii pe Allah pentru dobandirea lucrurilor folositoare si indepartarea celor vatamatoare, atat in treburile religiei, cat si in cele lumesti, insotita de increderea deplina in El.

Ratiunea

Allah lauda ratiunea si pe cei inzestrati cu ea, aratand ca ei sunt cei care trag folos din semne. Aceasta ratiune este facultatea prin care omul intelege adevarurile folositoare, lucreaza potrivit lor si se fereste de lucrurile vatamatoare. De aceea, in limba araba, ea mai este numita hajr, lubb si nuha, deoarece il infraneaza pe cel care o poseda si il opreste de la ceea ce ii dauneaza.

Stiinta

Stiinta inseamna cunoasterea calauzirii impreuna cu dovezile ei, precum si cunoasterea lucrurilor folositoare, a dovezilor care le sustin si a cailor care duc la ele.

Stiinta folositoare cuprinde cunoasterea adevarului si lucrarea potrivit lui. Opusul ei este ignoranta.

Sensurile termenului ummah

Termenul ummah este folosit in Coran cu patru sensuri: comunitate sau grup - acesta fiind sensul cel mai frecvent -, perioada de timp, religie sau cale religioasa si conducator sau pilda in bine.

Sensurile verbului istawa

Verbul istawa apare in Coran in trei feluri.

Cand este urmat de prepozitia ala, are sensul de inaltare si ridicare, ca in cuvintele: „Apoi S-a inaltat deasupra Tronului.”

Cand este urmat de prepozitia ila, are sensul de a Se indrepta catre ceva cu intentie, ca in cuvintele: „Apoi S-a indreptat catre cer si l-a intocmit in sapte ceruri.”

Cand nu este urmat de nicio prepozitie, are sensul de a ajunge la deplinatate, ca in cuvintele Preainaltului: „Iar cand a ajuns la puterea deplina si la maturitate.”

Cainta

In multe versete se afla porunca de a ne cai, lauda celor care se caiesc si rasplata lor. Cainta inseamna intoarcerea de la tot ceea ce Allah uraste, in exterior si in interior, catre tot ceea ce Allah iubeste, in exterior si in interior.

Calea cea dreapta

Calea cea dreapta este drumul drept si echilibrat care duce la multumirea si rasplata lui Allah. El a poruncit sa ramanem pe aceasta cale si i-a laudat pe cei care o urmeaza. Ea inseamna urmarea Profetului - pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa - in cuvintele, faptele si toate starile sale.

Pomenirea lui Allah

Pomenirea lui Allah, atunci cand termenul este folosit fara restrictie, cuprinde tot ceea ce apropie de Allah: o credinta dreapta, un gand folositor, un caracter frumos, o fapta a inimii sau a trupului, laudarea lui Allah, preamarirea Lui si alte rostiri asemanatoare, invatarea principiilor si a ramurilor hotararilor Legii revelate si tot ceea ce ajuta la acestea. Toate acestea intra in pomenirea lui Allah. El a poruncit-o, i-a laudat pe cei care Il pomenesc si a mentionat rasplata lor in aceasta lume si in Viata de Apoi.

Sensurile Numelor lui Allah

Multe dintre Numele frumoase ale lui Allah se repeta in Coran potrivit contextului. De aceea este necesar sa fie aratate sensurile lor cuprinzatoare.

Rabb

Numele Rabb se repeta in numeroase versete. Rabb este Cel care ii carmuieste si ii ingrijeste pe toti robii Sai, daruindu-le feluritele binefaceri.

O ingrijire deosebita este cea acordata alesilor Sai, prin indreptarea inimilor, sufletelor si moravurilor lor. De aceea, ei Il cheama adesea prin acest Nume maret, fiindca Ii cer aceasta ingrijire deosebita.

Allah

Allah este Cel adorat, Singurul vrednic de adorare. Intregii creatii ii revine sa-L adore numai pe El, datorita insusirilor divinitatii Sale, care sunt insusiri desavarsite.

Al-Malik si al-Maalik

El este Stapanul si Suveranul caruia Ii apartine intreaga stapanire. El are insusirile maretiei, grandorii, puterii de a supune si carmuirii. Lui Ii apartine dreptul absolut de a hotari in creatie, in porunca si in rasplatire.

Lui Ii apartine intreaga lume de sus si de jos. Toti sunt robii Sai, Ii apartin si au nevoie deplina de El.

Al-Wahid si al-Ahad

El este Unicul, fara partas in niciuna dintre desavarsirile Sale. Robii trebuie sa-I recunoasca unicitatea prin convingere, cuvant si fapta: sa recunoasca desavarsirea Sa absoluta si unicitatea Sa si sa-I inchine numai Lui toate felurile de adorare.

As-Samad

El este Cel catre care se indreapta toate creaturile in toate nevoile, trebuintele si starile lor, datorita desavarsirii absolute a Esentei, Numelor, insusirilor si faptelor Sale.

Al-Alim si al-Khabir

El este Atotstiutorul si Cunoscatorul deplin, a carui stiinta cuprinde ceea ce este vazut si ceea ce este ascuns, tainele si lucrurile rostite pe fata, lucrurile necesare, imposibile si posibile, lumea de sus si lumea de jos, trecutul, prezentul si viitorul. Nimic nu-I este ascuns.

Al-Hakim

El este Inteleptul caruia Ii apartine intelepciunea cea mai inalta in creatia si porunca Sa. El a creat fiecare lucru in chip desavarsit. „Si cine este mai bun decat Allah in judecata, pentru oamenii care au certitudine?”

El nu creeaza nimic fara rost si nu randuieste nimic in zadar. Lui Ii apartine judecata in aceasta lume si in Viata de Apoi. Lui Ii apartin cele trei feluri de hotarare, in care nimeni nu-I este partas: El judeca intre robii Sai prin Legea revelata, prin hotararea destinului si prin rasplatire.

Intelepciunea inseamna asezarea lucrurilor la locurile lor si atribuirea pozitiei cuvenite fiecarui lucru.

Ar-Rahman, ar-Rahim, al-Barr, al-Karim, al-Jawad, ar-Ra'uf si al-Wahhab

Sensurile acestor Nume sunt apropiate. Toate arata ca Domnul are mila, bunatate, darnicie si generozitate si ca mila si darurile Sale sunt vaste. Prin ele, El cuprinde toate cele existente potrivit cerintelor intelepciunii Sale, iar credinciosilor le daruieste partea cea mai imbelsugata si deplina. Preainaltul spune: „Mila Mea cuprinde toate lucrurile, iar Eu o voi randui pentru cei care au taqwa.”

Toate binefacerile si tot binele facut sunt urmari ale milei, darniciei si generozitatii Sale. Toate bunatatile acestei lumi si ale Vietii de Apoi sunt urmari ale milei Sale.

As-Sami

El aude toate glasurile, desi limbile sunt diferite si nevoile sunt felurite.

Al-Basir

El vede orice lucru, oricat de fin si de mic ar fi. Vede mersul furnicii negre, intr-o noapte intunecata, pe o stanca tare. Vede ceea ce se afla sub cele sapte pamanturi asa cum vede ceea ce se afla deasupra celor sapte ceruri.

De asemenea, El aude si vede cine este vrednic de rasplatire, potrivit intelepciunii Sale. Acest ultim sens tine de intelepciune.

Al-Hamid

El este Vrednicul de toata lauda in Esenta, Numele, insusirile si faptele Sale. Lui Ii apartin cele mai frumoase Nume, cele mai desavarsite insusiri si cele mai complete si frumoase fapte, caci toate faptele Preainaltului izvorasc din harul si dreptatea Sa.

Al-Majid, al-Kabir, al-Azim si al-Jalil

El are insusirile gloriei, grandorii, maretiei si maiestatii. El este mai mare, mai maret, mai maiestuos si mai inalt decat orice lucru.

In inimile apropiatilor si alesilor Sai, Lui Ii apartin preamarirea si venerarea. Inimile lor sunt pline de preamarirea si venerarea Lui, de supunere inaintea Lui si de smerenie fata de maretia Sa.

Al-Afuww, al-Ghafur si al-Ghaffar

El a fost dintotdeauna si va ramane cunoscut prin iertare; El ii iarta si le sterge greselile robilor Sai. Fiecare om are nevoie deplina de iertarea Sa, asa cum are nevoie deplina de mila si generozitatea Sa.

El a fagaduit iertare celui care urmeaza caile ce duc la ea. Preainaltul spune: „Cu adevarat, Eu sunt Mult-Iertator cu cel care se caieste, crede, savarseste fapte bune si apoi ramane calauzit.”

At-Tawwab

El nu inceteaza sa primeasca cainta celor care se caiesc si sa ierte pacatele celor care se intorc catre El. Oricine se caieste inaintea lui Allah cu o cainta sincera va fi primit de Allah.

El Se intoarce mai intai catre cei care se caiesc, inlesnindu-le cainta si indreptarea inimilor catre El; apoi Se intoarce catre ei dupa cainta lor, primind-o si iertandu-le greselile.

Al-Quddus si as-Salam

El este Cel preamarit si mai presus de toate insusirile nedesavarsirii si de orice asemanare cu vreuna dintre creaturi. Este mai presus de toate defectele si de faptul ca cineva s-ar apropia de desavarsirea Sa ori I-ar fi asemenea in vreuna dintre insusirile desavarsite.

„Nimic nu este asemenea Lui.” „Si nimeni nu-I este deopotriva.” „Cunosti pe cineva care sa-I fie asemenea?” „Asadar, nu-I faceti lui Allah semeni.”

Al-Quddus si as-Salam neaga orice nedesavarsire sub toate aspectele si cuprind desavarsirea absoluta sub toate aspectele, deoarece, atunci cand nedesavarsirea este negata, intreaga desavarsire este afirmata.

Al-Ali si al-Ala

Lui Ii apartine inaltimea absoluta sub toate aspectele: inaltimea Esentei, inaltimea rangului si a insusirilor si inaltimea puterii de a supune. El S-a inaltat deasupra Tronului si cuprinde intreaga stapanire. Lui Ii apartin, in cel mai desavarsit chip, toate insusirile maretiei, grandorii, maiestatii, frumusetii si desavarsirii supreme.

Al-Aziz

Lui Ii apartine intreaga putere: puterea tariei, puterea biruintei si puterea inaccesibilitatii. Nicio creatura nu poate ajunge la El pentru a-I face vreun rau. El a supus toate fapturile, iar creatia I s-a supus si s-a smerit inaintea maretiei Sale.

Al-Qawiyy si al-Matin

Aceste doua Nume au un sens apropiat de cel al Numelui al-Aziz.

Al-Jabbar

Acest Nume poarta sensul Celui Preainalt, al Celui care supune totul si al Celui care alina: El vindeca inimile frante si il ajuta pe cel slab si neputincios, precum si pe cel care cauta adapost la El si se indreapta catre El.

Al-Mutakabbir

El este mai presus de orice rau, nedesavarsire si defect, datorita maretiei si grandorii Sale.

Al-Khaliq, al-Bari si al-Musawwir

El a creat toate fapturile, le-a adus la fiinta si le-a intocmit potrivit intelepciunii Sale. Le-a dat forme intr-un mod vrednic de lauda si potrivit intelepciunii Sale. El a avut dintotdeauna si va avea neincetat aceasta insusire mareata.

Al-Mu'min

El S-a laudat pe Sine prin insusirile desavarsirii si prin deplinatatea maiestatii si frumusetii. El Si-a trimis Mesagerii si Si-a pogorat Cartile, insotindu-le de semne si dovezi, si a confirmat veridicitatea Mesagerilor Sai prin toate semnele si dovezile care arata ca ei spun adevarul si ca mesajul adus de ei este adevarat.

Al-Muhaymin

El cunoaste lucrurile ascunse si tainele piepturilor si cuprinde toate lucrurile prin stiinta Sa.

Al-Qadir

El are putere desavarsita. Prin puterea Sa a adus fapturile la fiinta, le carmuieste, le-a intocmit si le-a desavarsit. Prin puterea Sa da viata si da moarte, ii invie pe robi pentru rasplatire si il rasplateste pe binefacator pentru binele sau, iar pe raufacator pentru raul sau.

Cand voieste un lucru, ii spune: „Fii!”, iar el este. Prin puterea Sa intoarce inimile si le indreapta dupa cum voieste si doreste.

Al-Latif

Stiinta Sa cuprinde tainele si lucrurile ascunse, patrunde in cele launtrice si in lucrurile cele mai fine. El este bland cu robii Sai credinciosi si le aduce cele folositoare prin blandetea si binefacerea Sa, pe cai pe care ei nici nu le percep. Astfel, acest Nume poarta sensul lui al-Khabir si sensul lui ar-Ra'uf.

Al-Hasib

El ii cunoaste pe robii Sai, le este de ajuns celor care se bizuie pe El si le da robilor Sai rasplata cuvenita pentru binele si raul lor, potrivit intelepciunii Sale si cunoasterii faptelor lor marunte si mari.

Ar-Raqib

El cunoaste ceea ce ascund piepturile si vegheaza asupra fiecarui suflet pentru ceea ce a agonisit. El pazeste creaturile si le conduce potrivit celei mai bune randuieli si celei mai desavarsite carmuiri.

Al-Hafiz

El pazeste ceea ce a creat, iar stiinta Sa cuprinde ceea ce a adus la fiinta. Ii pazeste pe apropiatii Sai de caderea in pacate si pieire si ii ocroteste cu blandete in miscarile si starile lor de repaus. El tine socoteala faptelor robilor si a rasplatirii lor.

Al-Muhit

El cuprinde toate lucrurile prin stiinta, putere, mila si puterea de a supune.

Al-Qahhar

El supune toate lucrurile. Creaturile se pleaca inaintea Lui si se smeresc inaintea maretiei, tariei si puterii Sale desavarsite.

Al-Muqit

El ii daruieste fiecarei fapturi hrana care o sustine, ii asigura mijloacele de trai si le randuieste dupa cum voieste, prin intelepciunea Sa vrednica de lauda.

Al-Wakil

El ia asupra Sa carmuirea creatiei prin stiinta Sa, desavarsirea puterii Sale si cuprinderea intelepciunii Sale. El ii ocroteste in mod deosebit pe apropiatii Sai, le inlesneste calea binelui, ii fereste de greutate si le este de ajuns in toate treburile. Celui care Il ia drept Ocrotitor, El ii este de ajuns. „Allah este Ocrotitorul celor care cred; El ii scoate din intunericuri la lumina.”

Dhu al-Jalal wa al-Ikram

El este Stapanul maretiei si grandorii, Stapanul milei, darniciei si binefacerii generale si deosebite. El ii cinsteste pe apropiatii si alesii Sai, care Il venereaza, Il preamaresc si Il iubesc.

Al-Wadud

El ii iubeste pe Profetii si Mesagerii Sai si pe cei care ii urmeaza, iar ei Il iubesc. El le este mai iubit decat orice lucru. Inimile lor sunt pline de iubirea Sa, limbile lor Il lauda neincetat, iar inimile lor sunt atrase catre El prin iubire, sinceritate si intoarcere staruitoare, sub toate aspectele.

Al-Fattah

El judeca intre robii Sai prin hotararile Legii revelate, hotararile destinului si hotararile rasplatirii. Prin blandetea Sa, le deschide celor sinceri vederea launtrica si le deschide inimile catre cunoasterea si iubirea Lui si catre intoarcerea la El.

El le deschide robilor Sai portile milei si ale mijloacelor felurite de trai si randuieste pentru ei cauzele prin care dobandesc binele acestei lumi si al Vietii de Apoi. „Ceea ce Allah deschide oamenilor din mila, nimeni nu poate opri; iar ceea ce El opreste, nimeni nu poate trimite dupa El.”

Ar-Razzaq

El le daruieste mijloace de trai tuturor robilor Sai: nu exista nicio vietate pe pamant a carei hrana sa nu fie in grija lui Allah.

Mijloacele de trai pe care El le daruieste robilor sunt de doua feluri. Primul este general si ii cuprinde pe cei drepti si pe cei pacatosi, pe cei dintai si pe cei de pe urma; aceasta este hrana trupurilor.

Al doilea este deosebit: hranirea inimilor cu stiinta si credinta si mijloacele de trai permise care ajuta la indreptarea religiei. Acesta le este daruit in mod deosebit credinciosilor, pe trepte diferite, potrivit intelepciunii si milei Sale.

Al-Hakam si al-Adl

El judeca intre robii Sai, in aceasta lume si in Viata de Apoi, prin dreptatea si echitatea Sa. Nu nedreptateste nici macar cu greutatea unui fir de praf; nimeni nu poarta povara altuia; robului nu i se da pentru pacat o pedeapsa mai mare decat merita fapta sa; iar drepturile ajung la cei carora le apartin, fara ca vreun indreptatit sa ramana fara dreptul sau.

El este drept in carmuirea si hotararea Sa: „Cu adevarat, Domnul meu este pe o cale dreapta.”

Jami' an-nas

El ii va aduna pe oameni pentru Ziua in privinta careia nu exista nicio indoiala. Va strange laolalta faptele si mijloacele lor de trai, fara sa lase nimic mic sau mare nenumerat, si va reuni ceea ce a fost risipit si prefacut in pulbere din trupurile celor dintai si ale celor de pe urma, prin desavarsirea puterii si vastitatea stiintei Sale.

Al-Hayy si al-Qayyum

El are viata desavarsita si exista prin Sine. El sustine locuitorii cerurilor si ai pamantului, carmuindu-i, daruindu-le mijloacele de trai si randuind toate starile lor.

Al-Hayy cuprinde insusirile Esentei, iar al-Qayyum cuprinde insusirile faptelor.

An-Nur

El este Lumina cerurilor si a pamantului. El lumineaza inimile cunoscatorilor prin cunoasterea Lui si prin credinta in El si le lumineaza piepturile prin calauzirea Sa. El a luminat cerurile si pamantul prin luminile pe care le-a asezat in ele.

Valul Sau este lumina; daca l-ar inlatura, stralucirea Fetei Sale ar arde tot ceea ce cuprinde privirea Sa din creatie.

Badi' as-samawati wa al-ard

El este Creatorul fara model al cerurilor si al pamantului, adica le-a creat si le-a adus la fiinta intr-un chip de o frumusete neintrecuta, printr-o creatie minunata si o randuiala uimitoare si desavarsita.

Al-Qabid si al-Basit

El restrange mijloacele de trai si ia sufletele si largeste mijloacele de trai si inimile. El face toate acestea potrivit intelepciunii si milei Sale.

Al-Mu'ti si al-Mani

Nimeni nu poate opri ceea ce El daruieste si nimeni nu poate darui ceea ce El opreste. Toate lucrurile folositoare si toate foloasele sunt cerute de la El si nadajduite de la El. El daruieste cui voieste si opreste de la cine voieste, potrivit intelepciunii si milei Sale.

Ash-Shahid

El vede toate lucrurile, aude toate glasurile, pe cele ascunse si pe cele rostite, si vede tot ceea ce exista, lucrurile marunte si cele insemnate, cele mici si cele mari. Stiinta Sa cuprinde toate lucrurile. El depune marturie pentru robii Sai si impotriva lor prin ceea ce au savarsit.

Al-Mubdi si al-Mu'id

Preainaltul spune: „El este Cel care incepe creatia, apoi o reface.” El a inceput crearea oamenilor pentru a-i pune la incercare, ca sa se arate care dintre ei savarseste cele mai bune fapte; apoi ii va readuce pentru a-i rasplati pe cei care au facut bine pentru binele lor si pe cei care au facut rau pentru raul lor.

Tot astfel, El este Cel care incepe aducerea creaturilor la fiinta, una dupa alta, si le readuce neincetat.

Al-Fa'al lima yurid

El infaptuieste tot ceea ce voieste. Aceasta tine de puterea Sa desavarsita si de vointa Sa care se implineste: orice lucru pe care il voieste il infaptuieste fara impotrivire si fara obstacol. Nu are sprijinitor si nici ajutor in niciuna dintre treburile Sale. Cand voieste un lucru, ii spune: „Fii!”, iar el este.

Desi El infaptuieste tot ceea ce voieste, vointa Sa urmeaza intelepciunii si este vrednica de lauda. El este descris prin puterea desavarsita, prin vointa care se implineste si prin intelepciunea cuprinzatoare in tot ceea ce infaptuieste.

Al-Ghani si al-Mughni

El nu are nevoie de nimeni si de nimic. Independenta Sa este absoluta si deplina sub toate aspectele, datorita desavarsirii Sale si desavarsirii insusirilor Sale. Nicio lipsa nu-L poate atinge sub vreun aspect, iar independenta Sa tine in mod necesar de Esenta Lui.

Tot astfel, El nu poate fi decat Creator, Puternic, Daruitor de mijloace de trai si Binefacator. El este Cel care nu are nevoie de nimeni, iar in Mana Sa se afla vistieriile cerurilor si ale pamantului si vistieriile acestei lumi si ale Vietii de Apoi.

El imbogateste intreaga creatie in sens general si ii imbogateste in mod deosebit pe alesii Sai prin cunostintele divine si adevarurile credintei pe care le revarsa asupra inimilor lor.

Al-Halim

El revarsa asupra fapturilor Sale binefacerile vazute si ascunse, in pofida pacatelor si a numeroaselor lor abateri. Este bland si nu-i pedepseste pe cei neascultatori de indata pentru neascultarea lor, ci le da ragaz sa se caiasca si sa se intoarca.

Ash-Shakir si ash-Shakur

El rasplateste cu mult chiar si faptele putine si iarta numeroase abateri. El inmulteste fara masura rasplata faptelor celor sinceri, ii rasplateste pe cei recunoscatori si ii pomeneste pe cei care Il pomenesc.

Allah Se apropie si mai mult de cel care se apropie de El printr-o fapta buna.

Al-Qarib si al-Mujib

Preainaltul este aproape de fiecare om. Apropierea Sa este de doua feluri.

Prima este apropierea generala fata de orice om prin stiinta, cunoasterea deplina, supravegherea, vederea si cuprinderea Sa.

A doua este apropierea deosebita fata de cei care Il adora, Ii cer si Il iubesc. Adevarata natura a acestei apropieri nu poate fi inteleasa pe deplin; sunt cunoscute doar urmarile ei: blandetea Sa fata de rob, grija Sa pentru el, succesul si calauzirea pe care i le daruieste.

Printre urmarile acestei apropieri se afla raspunsul dat celor care Il cheama si rasplatirea celor care Il adora. El raspunde in mod general tuturor celor care Il cheama, oricine ar fi, oriunde s-ar afla si in orice stare s-ar afla, asa cum le-a fagaduit printr-o promisiune fara restrictii.

El raspunde in mod deosebit celor care raspund chemarii Sale si implinesc Legea Sa. De asemenea, ii raspunde celui aflat in nevoie, celui care nu mai nadajduieste in ajutorul fapturilor si care isi indreapta cu putere spre El dorinta, speranta si teama.

Al-Kafi

El le este de ajuns robilor Sai in toate nevoile si imprejurarile care ii apasa. In mod deosebit, le este pe deplin de ajuns celor care cred in El, se bizuie pe El si Ii cer implinirea nevoilor lor religioase si lumesti.

Al-Awwal, al-Akhir, az-Zahir si al-Batin

Profetul - pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa - a explicat aceste Nume intr-un mod limpede si cuprinzator:

„Tu esti Cel Dintai (al-Awwal), iar inaintea Ta nu este nimic; Tu esti Cel de pe Urma (al-Akhir), iar dupa Tine nu este nimic; Tu esti Cel Mai Presus (az-Zahir), iar deasupra Ta nu este nimic; si Tu esti Cel Ascuns (al-Batin), iar nimic nu este mai aproape decat Tine.”⁴

Al-Wasi

Insusirile si atributele Sale, precum si tot ceea ce tine de ele, sunt atat de vaste, incat nimeni nu poate cuprinde lauda care I se cuvine. El este asa cum S-a laudat pe Sine.

El are maretie, autoritate si stapanire nemarginite, har si binefacere cuprinzatoare si o darnicie fara margini.

Al-Hadi si ar-Rashid

El ii calauzeste si ii indruma pe robii Sai catre toate lucrurile folositoare si ii indeparteaza de cele vatamatoare. Ii invata ceea ce nu cunosc, le daruieste reusita si ii indreapta, le inspira taqwa si le face inimile sa se intoarca spre El, ascultatoare poruncii Sale.

Ar-Rashid are un sens apropiat de cel al Numelui al-Hakim. Cuvintele si faptele Sale sunt pe deplin drepte si intelepte; toate legiuirile Sale sunt bune, drepte si intelepte, iar creatia Sa poarta dreapta randuiala si intelepciune.

Al-Haqq

El este Adevarul in Esenta si insusirile Sale, iar existenta Sa este necesara prin Sine. El are toate insusirile si atributele desavarsirii si nimic nu exista decat prin El.

El nu a incetat si nu va inceta sa fie descris prin maiestate, frumusete si desavarsire si nu a incetat si nu va inceta sa fie cunoscut prin binefacere.

Cuvintele si faptele Lui sunt adevar; intalnirea cu El este adevar, Mesagerii Lui sunt adevar, Cartile Lui sunt adevar, religia Lui este adevar, adorarea numai a Lui, fara niciun partas, este adevar, iar tot ceea ce Ii apartine cu adevarat este adevar.

„Aceasta pentru ca Allah este Adevarul, iar ceea ce ei cheama in afara Lui este falsitatea si pentru ca Allah este Cel Preainalt, Cel Mare.”

„Spune: Adevarul este de la Domnul vostru; cine voieste sa creada, iar cine voieste sa nu creada.”

„Ce se afla dupa adevar, daca nu ratacirea?”

„Spune: A venit adevarul si falsitatea a pierit. Cu adevarat, falsitatea este sortita pieirii.”

Lauda Ii apartine lui Allah, prin a carui binefacere se desavarsesc faptele bune. Allah sa trimita binecuvantare si pace asupra lui Muhammad, asupra familiei si companionilor sai si asupra celor care ii urmeaza pana in Ziua Judecatii.

Aceasta a fost spusa si scrisa de robul sarac inaintea Domnului sau, Abd ar-Rahman ibn Nasir ibn Abd Allah ibn Nasir as-Sa'di. Allah sa-l ierte pe el, pe parintii sai, pe invatatorii sai, pe cei pe care ii iubeste si pe toti musulmanii. Amin.

Text coranic arab: Tanzil Quran Text, versiunea 1.1, Uthmani. Copyright © 2007–2026 Tanzil Project. Licenta Creative Commons Attribution 3.0. Reproducerea si distribuirea identica sunt permise; modificarea textului nu este permisa. Acest aviz si atribuirea Tanzil Project se pastreaza in copii si in lucrarile care contin parti substantiale ale textului. https://tanzil.net · Actualizari: https://tanzil.net/updates/ Caractere arabe Amiri si Amiri Quran, Khaled Hosny si colaboratorii. Licenta SIL Open Font License.

Ghid de lectura

Cum este organizat volumul

Volumul cuprinde comentariul juzurilor 4–6: Sura Al Imran de la versetul 92 la 200, Sura an Nisa in intregime si Sura al Maidah de la versetul 1 la 81. Juzul 4 se incheie la an Nisa 4:23, iar juzul 5 cuprinde an Nisa 4:24–147.

Textul arab si traducerea sensurilor

Pasajele Coranului sunt asezate pe mijlocul paginii, in limba araba. Traducerea sensurilor in limba romana este tiparita cu litere aldine, iar comentariul lui as Sadi cu litere obisnuite. Traducerea reda sensurile textului coranic si nu inlocuieste originalul arab.

Referintele si notele

O trimitere precum 4:24 indica Sura an Nisa, versetul 24. Notele de subsol ofera referinte pentru relatari, lamuriri de sens sau variante de traducere utile intelegerii pasajului. Mențiunile „manuscrisul A”, „manuscrisul B” sau „cele două manuscrise” din unele note se referă la exemplarele manuscrise ale comentariului lui as-Saʿdī, comparate la pregătirea ediției arabe. Ele nu desemnează versiuni diferite ale Coranului. Un juz este una dintre cele treizeci de parti ale Coranului.

Orientarea in volum

Cuprinsul indica surele si impartirea pe juzuri. Repertoarul de la sfarsit permite gasirea fiecarui pasaj coranic comentat. Limitele juzurilor sunt marcate chiar si atunci cand comentariul explica impreuna versete din doua parti succesive. Trimiterile sunt active in documentul electronic si indica paginile pentru exemplarul tiparit.

Text coranic arab: Tanzil Quran Text, versiunea 1.1, Uthmani. Copyright © 2007–2026 Tanzil Project. Licenta Creative Commons Attribution 3.0. Reproducerea si distribuirea identica sunt permise; modificarea textului nu este permisa. Acest aviz si atribuirea Tanzil Project se pastreaza in copii si in lucrarile care contin parti substantiale ale textului. https://tanzil.net · Actualizari: https://tanzil.net/updates/ Caractere arabe Amiri si Amiri Quran, Khaled Hosny si colaboratorii. Licenta SIL Open Font License.

Ghid de lectura

Cum este organizat volumul

Volumul cuprinde comentariul juzurilor 7–9: Sura al Maidah de la versetul 82 la 120, surele al Anam si al Araf in intregime si Sura al Anfal de la versetul 1 la 40. Juzul 8 incepe la al Anam 6:111, iar juzul 9 la al Araf 7:88.

Textul arab si traducerea sensurilor

Pasajele Coranului sunt asezate pe mijlocul paginii, in limba araba. Traducerea sensurilor in limba romana este tiparita cu litere aldine, iar comentariul lui as Sadi cu litere obisnuite. Traducerea reda sensurile textului coranic si nu inlocuieste originalul arab.

Referintele si notele

O trimitere precum 6:111 indica Sura al Anam, versetul 111. Notele de subsol ofera referinte pentru relatari, lamuriri de sens sau variante de traducere utile intelegerii pasajului. Mențiunile „manuscrisul A”, „manuscrisul B” sau „cele două manuscrise” din unele note se referă la exemplarele manuscrise ale comentariului lui as-Saʿdī, comparate la pregătirea ediției arabe. Ele nu desemnează versiuni diferite ale Coranului. Un juz este una dintre cele treizeci de parti ale Coranului.

Orientarea in volum

Cuprinsul indica surele si impartirea pe juzuri. Repertoarul de la sfarsit permite gasirea fiecarui pasaj coranic comentat. Autorul grupeaza uneori mai multe versete inaintea comentariului; aceasta ordine este pastrata si semnalata prin titluri distincte. Limitele juzurilor sunt marcate chiar si atunci cand comentariul explica impreuna versete din doua parti succesive. Trimiterile sunt active in documentul electronic si indica paginile pentru exemplarul tiparit.

Text coranic arab: Tanzil Quran Text, versiunea 1.1, Uthmani. Copyright © 2007–2026 Tanzil Project. Licenta Creative Commons Attribution 3.0. Reproducerea si distribuirea identica sunt permise; modificarea textului nu este permisa. Acest aviz si atribuirea Tanzil Project se pastreaza in copii si in lucrarile care contin parti substantiale ale textului. https://tanzil.net · Actualizari: https://tanzil.net/updates/ Caractere arabe Amiri si Amiri Quran, Khaled Hosny si colaboratorii. Licenta SIL Open Font License.

Ghid de lectura

Cum este organizat volumul

Volumul cuprinde comentariul juzurilor 10–12: Sura al Anfal de la versetul 41 la 75, surele at Tawbah, Yunus si Hud in intregime si Sura Yusuf de la versetul 1 la 52. Juzul 11 incepe la at Tawbah 9:93, iar juzul 12 la Hud 11:6.

Textul arab si traducerea sensurilor

Pasajele Coranului sunt asezate pe mijlocul paginii, in limba araba. Traducerea sensurilor in limba romana este tiparita cu litere aldine, iar comentariul lui as Sadi cu litere obisnuite. Traducerea reda sensurile textului coranic si nu inlocuieste originalul arab.

Referintele si notele

O trimitere precum 9:93 indica Sura at Tawbah, versetul 93. Notele de subsol ofera referinte pentru relatari, lamuriri de sens sau variante de traducere utile intelegerii pasajului. Mențiunile „manuscrisul A”, „manuscrisul B” sau „cele două manuscrise” din unele note se referă la exemplarele manuscrise ale comentariului lui as-Saʿdī, comparate la pregătirea ediției arabe. Ele nu desemnează versiuni diferite ale Coranului. Un juz este una dintre cele treizeci de parti ale Coranului.

Orientarea in volum

Cuprinsul indica surele si impartirea pe juzuri. Repertoarul de la sfarsit permite gasirea fiecarui pasaj coranic comentat. Autorul grupeaza uneori mai multe versete inaintea comentariului; aceasta ordine este pastrata si semnalata prin titluri distincte. Limitele juzurilor sunt marcate chiar si atunci cand comentariul explica impreuna versete din doua parti succesive. Trimiterile sunt active in documentul electronic si indica paginile pentru exemplarul tiparit.

Text coranic arab: Tanzil Quran Text, versiunea 1.1, Uthmani. Copyright © 2007–2026 Tanzil Project. Licenta Creative Commons Attribution 3.0. Reproducerea si distribuirea identica sunt permise; modificarea textului nu este permisa. Acest aviz si atribuirea Tanzil Project se pastreaza in copii si in lucrarile care contin parti substantiale ale textului. https://tanzil.net · Actualizari: https://tanzil.net/updates/ Caractere arabe Amiri si Amiri Quran, Khaled Hosny si colaboratorii. Licenta SIL Open Font License.

Ghid de lectura

Cum este organizat volumul

Volumul cuprinde comentariul juzurilor 13–15: Sura Yusuf de la versetul 53 la 111, surele ar Rad, Ibrahim, al Hijr, an Nahl si al Isra in intregime si Sura al Kahf de la versetul 1 la 74. Juzul 14 incepe cu Sura al Hijr, iar juzul 15 cu Sura al Isra. Inaintea Surei al Kahf este pastrat Cuvantul autorului, in care acesta explica scopul si alcatuirea comentariului.

Textul arab si traducerea sensurilor

Pasajele Coranului sunt asezate pe mijlocul paginii, in limba araba. Traducerea sensurilor in limba romana este tiparita cu litere aldine, iar comentariul lui as Sadi cu litere obisnuite. Traducerea reda sensurile textului coranic si nu inlocuieste originalul arab.

Referintele si notele

O trimitere precum 12:53 indica Sura Yusuf, versetul 53. Notele de subsol ofera referinte pentru relatari, lamuriri de sens sau variante de traducere utile intelegerii pasajului. Mențiunile „manuscrisul A”, „manuscrisul B” sau „cele două manuscrise” din unele note se referă la exemplarele manuscrise ale comentariului lui as-Saʿdī, comparate la pregătirea ediției arabe. Ele nu desemnează versiuni diferite ale Coranului. Un juz este una dintre cele treizeci de parti ale Coranului.

Orientarea in volum

Cuprinsul indica surele si impartirea pe juzuri. Repertoarul de la sfarsit permite gasirea fiecarui pasaj coranic comentat. Autorul grupeaza uneori mai multe versete inaintea comentariului; aceasta ordine este pastrata si semnalata prin titluri distincte. Limitele juzurilor sunt marcate prin titluri distincte. Trimiterile sunt active in documentul electronic si indica paginile pentru exemplarul tiparit.

Text coranic arab: Tanzil Quran Text, versiunea 1.1, Uthmani. Copyright © 2007–2026 Tanzil Project. Licenta Creative Commons Attribution 3.0. Reproducerea si distribuirea identica sunt permise; modificarea textului nu este permisa. Acest aviz si atribuirea Tanzil Project se pastreaza in copii si in lucrarile care contin parti substantiale ale textului. https://tanzil.net · Actualizari: https://tanzil.net/updates/ Caractere arabe Amiri si Amiri Quran, Khaled Hosny si colaboratorii. Licenta SIL Open Font License.

Ghid de lectura

Cum este organizat volumul

Volumul cuprinde comentariul juzurilor 16–18: Sura al Kahf de la versetul 75 la 110, surele Maryam, Ta Ha, al Anbiya, al Hajj, al Muminun si an Nur in intregime si Sura al Furqan de la versetul 1 la 20. Comentariul incepe cu continuarea intamplarii lui Musa si al Khidr din volumul 5. Juzul 17 incepe cu Sura al Anbiya, iar juzul 18 cu Sura al Muminun.

Textul arab si traducerea sensurilor

Pasajele Coranului sunt asezate pe mijlocul paginii, in limba araba. Traducerea sensurilor in limba romana este tiparita cu litere aldine, iar comentariul lui as Sadi cu litere obisnuite. Traducerea reda sensurile textului coranic si nu inlocuieste originalul arab.

Referintele si notele

O trimitere precum 18:75 indica Sura al Kahf, versetul 75. Notele de subsol ofera referinte pentru relatari, lamuriri de sens sau variante de traducere utile intelegerii pasajului. Mențiunile „manuscrisul A”, „manuscrisul B” sau „cele două manuscrise” din unele note se referă la exemplarele manuscrise ale comentariului lui as-Saʿdī, comparate la pregătirea ediției arabe. Ele nu desemnează versiuni diferite ale Coranului. Un juz este una dintre cele treizeci de parti ale Coranului.

Orientarea in volum

Cuprinsul indica surele si impartirea pe juzuri. Repertoarul de la sfarsit permite gasirea fiecarui pasaj coranic comentat. Autorul grupeaza uneori mai multe versete inaintea comentariului; aceasta ordine este pastrata si semnalata prin titluri distincte. Limitele juzurilor sunt marcate prin titluri distincte. Trimiterile sunt active in documentul electronic si indica paginile pentru exemplarul tiparit.

Text coranic arab: Tanzil Quran Text, versiunea 1.1, Uthmani. Copyright © 2007–2026 Tanzil Project. Licenta Creative Commons Attribution 3.0. Reproducerea si distribuirea identica sunt permise; modificarea textului nu este permisa. Acest aviz si atribuirea Tanzil Project se pastreaza in copii si in lucrarile care contin parti substantiale ale textului. https://tanzil.net · Actualizari: https://tanzil.net/updates/ Caractere arabe Amiri si Amiri Quran, Khaled Hosny si colaboratorii. Licenta SIL Open Font License.

Ghid de lectura

Cum este organizat volumul

Volumul cuprinde comentariul juzurilor 19–21: Sura al Furqan de la versetul 21 la 77, surele ash Shuara, an Naml, al Qasas, al Ankabut, ar Rum, Luqman si as Sajdah in intregime si Sura al Ahzab de la versetul 1 la 30. Sura al Furqan continua din volumul 6. Juzul 20 incepe cu an Naml 27:56, iar juzul 21 cu al Ankabut 29:46.

Textul arab si traducerea sensurilor

Pasajele Coranului sunt asezate pe mijlocul paginii, in limba araba. Traducerea sensurilor in limba romana este tiparita cu litere aldine, iar comentariul lui as Sadi cu litere obisnuite. Traducerea reda sensurile textului coranic si nu inlocuieste originalul arab.

Referintele si notele

O trimitere precum 25:21 indica Sura al Furqan, versetul 21. Notele de subsol ofera referinte pentru relatari, lamuriri de sens sau variante de traducere utile intelegerii pasajului. Mențiunile „manuscrisul A”, „manuscrisul B” sau „cele două manuscrise” din unele note se referă la exemplarele manuscrise ale comentariului lui as-Saʿdī, comparate la pregătirea ediției arabe. Ele nu desemnează versiuni diferite ale Coranului. Un juz este una dintre cele treizeci de parti ale Coranului.

Orientarea in volum

Cuprinsul indica surele si impartirea pe juzuri. Repertoarul de la sfarsit permite gasirea fiecarui pasaj coranic comentat. Autorul grupeaza uneori mai multe versete inaintea comentariului; aceasta ordine este pastrata si semnalata prin titluri distincte. Limitele juzurilor sunt marcate prin titluri distincte. Trimiterile sunt active in documentul electronic si indica paginile pentru exemplarul tiparit.

Text coranic arab: Tanzil Quran Text, versiunea 1.1, Uthmani. Copyright © 2007–2026 Tanzil Project. Licenta Creative Commons Attribution 3.0. Reproducerea si distribuirea identica sunt permise; modificarea textului nu este permisa. Acest aviz si atribuirea Tanzil Project se pastreaza in copii si in lucrarile care contin parti substantiale ale textului. https://tanzil.net · Actualizari: https://tanzil.net/updates/ Caractere arabe Amiri si Amiri Quran, Khaled Hosny si colaboratorii. Licenta SIL Open Font License.

Ghid de lectura

Cum este organizat volumul

Volumul cuprinde comentariul juzurilor 22–24: Sura al Ahzab de la versetul 31 la 73, surele Saba, Fatir, Ya Sin, as Saffat, Sad, az Zumar si Ghafir in intregime si Sura Fussilat de la versetul 1 la 46. Sura al Ahzab continua din volumul 7. Juzul 23 incepe cu Ya Sin 36:28, iar juzul 24 cu az Zumar 39:32.

Textul arab si traducerea sensurilor

Pasajele Coranului sunt asezate pe mijlocul paginii, in limba araba. Traducerea sensurilor in limba romana este tiparita cu litere aldine, iar comentariul lui as Sadi cu litere obisnuite. Traducerea reda sensurile textului coranic si nu inlocuieste originalul arab.

Referintele si notele

O trimitere precum 33:31 indica Sura al Ahzab, versetul 31. Notele de subsol ofera referinte pentru relatari, lamuriri de sens sau variante de traducere utile intelegerii pasajului. Mențiunile „manuscrisul A”, „manuscrisul B” sau „cele două manuscrise” din unele note se referă la exemplarele manuscrise ale comentariului lui as-Saʿdī, comparate la pregătirea ediției arabe. Ele nu desemnează versiuni diferite ale Coranului. Un juz este una dintre cele treizeci de parti ale Coranului.

Orientarea in volum

Cuprinsul indica surele si impartirea pe juzuri. Repertoarul de la sfarsit permite gasirea fiecarui pasaj coranic comentat. Autorul grupeaza uneori mai multe versete inaintea comentariului; aceasta ordine este pastrata si semnalata prin titluri distincte. Limitele juzurilor sunt marcate prin titluri distincte. Trimiterile sunt active in documentul electronic si indica paginile pentru exemplarul tiparit.

Text coranic arab: Tanzil Quran Text, versiunea 1.1, Uthmani. Copyright © 2007–2026 Tanzil Project. Licenta Creative Commons Attribution 3.0. Reproducerea si distribuirea identica sunt permise; modificarea textului nu este permisa. Acest aviz si atribuirea Tanzil Project se pastreaza in copii si in lucrarile care contin parti substantiale ale textului. https://tanzil.net · Actualizari: https://tanzil.net/updates/ Caractere arabe Amiri si Amiri Quran, Khaled Hosny si colaboratorii. Licenta SIL Open Font License.

Ghid de lectura

Cum este organizat volumul

Volumul cuprinde comentariul juzurilor 25–27, de la Fussilat 41:47 pana la al Hadid 57:29. Sura Fussilat continua din volumul 8; surele ash Shura pana la al Hadid sunt cuprinse in intregime. Juzul 26 incepe cu al Ahqaf 46:1, iar juzul 27 cu adh Dhariyat 51:31.

Textul arab si traducerea sensurilor

Pasajele Coranului sunt asezate pe mijlocul paginii, in limba araba. Traducerea sensurilor in limba romana este tiparita cu litere aldine, iar comentariul lui as Sadi cu litere obisnuite. Traducerea reda sensurile textului coranic si nu inlocuieste originalul arab.

Referintele si notele

O trimitere precum 41:47 indica Sura Fussilat, versetul 47. Notele de subsol ofera referinte pentru relatari, lamuriri de sens sau variante de traducere utile intelegerii pasajului. Mențiunile „manuscrisul A”, „manuscrisul B” sau „cele două manuscrise” din unele note se referă la exemplarele manuscrise ale comentariului lui as-Saʿdī, comparate la pregătirea ediției arabe. Ele nu desemnează versiuni diferite ale Coranului. Un juz este una dintre cele treizeci de parti ale Coranului.

Orientarea in volum

Cuprinsul indica surele si impartirea pe juzuri. Repertoarul de la sfarsit permite gasirea fiecarui pasaj coranic comentat. Autorul grupeaza uneori mai multe versete inaintea comentariului; aceasta ordine este pastrata si semnalata prin titluri distincte. Limitele juzurilor sunt marcate prin titluri distincte. Trimiterile sunt active in documentul electronic si indica paginile pentru exemplarul tiparit.

Text coranic arab: Tanzil Quran Text, versiunea 1.1, Uthmani. Copyright © 2007–2026 Tanzil Project. Licenta Creative Commons Attribution 3.0. Reproducerea si distribuirea identica sunt permise; modificarea textului nu este permisa. Acest aviz si atribuirea Tanzil Project se pastreaza in copii si in lucrarile care contin parti substantiale ale textului. https://tanzil.net · Actualizari: https://tanzil.net/updates/ Caractere arabe Amiri si Amiri Quran, Khaled Hosny si colaboratorii. Licenta SIL Open Font License.

Ghid de lectura

Cum este organizat volumul

Volumul cuprinde comentariul juzurilor 28–30, de la al Mujadilah 58:1 pana la an Nas 114:6. Sunt cuprinse integral ultimele 57 de sure ale Coranului. Juzul 28 incepe cu al Mujadilah 58:1, juzul 29 cu al Mulk 67:1, iar juzul 30 cu an Naba 78:1.

Textul arab si traducerea sensurilor

Pasajele Coranului sunt asezate pe mijlocul paginii, in limba araba. Traducerea sensurilor in limba romana este tiparita cu litere aldine, iar comentariul lui as Sadi cu litere obisnuite. Traducerea reda sensurile textului coranic si nu inlocuieste originalul arab.

Referintele si notele

O trimitere precum 58:1 indica Sura al Mujadilah, versetul 1. Notele de subsol ofera referinte pentru relatari, lamuriri de sens sau variante de traducere utile intelegerii pasajului. Mențiunile „manuscrisul A”, „manuscrisul B” sau „cele două manuscrise” din unele note se referă la exemplarele manuscrise ale comentariului lui as-Saʿdī, comparate la pregătirea ediției arabe. Ele nu desemnează versiuni diferite ale Coranului. Un juz este una dintre cele treizeci de parti ale Coranului.

Orientarea in volum

Cuprinsul indica surele si impartirea pe juzuri. Repertoarul de la sfarsit permite gasirea fiecarui pasaj coranic comentat. Autorul grupeaza uneori mai multe versete inaintea comentariului; aceasta ordine este pastrata si semnalata prin titluri distincte. Limitele juzurilor sunt marcate prin titluri distincte. Trimiterile sunt active in documentul electronic si indica paginile pentru exemplarul tiparit.