Hud · 11:69–83

Versetele 69 la 83

Comentariul versetelor 69 la 73

„Trimisii Nostri” dintre ingerii cei nobili „au venit la Ibrahim”, Khalil-ul lui Allah, „cu vestea cea buna”, vestea unui fiu. Cand Allah i-a trimis sa nimiceasca poporul lui Lut, le-a poruncit sa treaca pe la Ibrahim si sa-i aduca vestea despre Ishaq. Cand au intrat la el, „ei au spus: Pace! El a raspuns: Pace!”, adica l-au salutat, iar el le-a raspuns. Aceasta arata legitimitatea salutului de pace, randuiala pastrata din religia lui Ibrahim, faptul ca salutul se rosteste inaintea vorbirii si ca raspunsul trebuie sa fie mai deplin decat salutul initial. Salutul lor era o propozitie verbala, care indica reinnoirea, iar raspunsul sau era o propozitie nominala, care indica statornicia si continuitatea; deosebirea dintre ele este mare, dupa cum este cunoscut in limba araba.

„Si nu a zabovit sa le aduca un vitel fript”: Ibrahim s-a grabit spre casa si a pregatit pentru oaspeti un vitel gras, fript pe pietre incinse; l-a apropiat de ei si le-a spus: „Nu mancati?”

„Cand a vazut ca mainile lor nu ajung la el”, la mancarea oferita, „i-a socotit straini si a simtit teama fata de ei.” A crezut ca venisera cu un rau si ca voiau sa-i faca ceva neplacut; aceasta s-a petrecut inainte sa afle cine erau si de ce venisera. Ei au spus: „Nu te teme! Noi am fost trimisi la poporul lui Lut”, adica suntem Trimisii lui Allah, trimisi de El sa nimicim poporul lui Lut.

„Sotia lui statea in picioare”, slujindu-i pe oaspeti, „si a ras” cand a auzit starea lor si lucrul pentru care fusesera trimisi, mirandu-se. „Noi i-am binevestit pe Ishaq si, dupa Ishaq, pe Ya'qub.” Ea s-a mirat si a spus: „Vai mie! Sa nasc eu, cand sunt batrana, iar acesta, sotul meu, este un batran?” Acestea erau doua piedici in calea nasterii. „Acesta este cu adevarat un lucru uimitor!”

Ei au spus: „Te miri de Porunca lui Allah?” Porunca Sa nu are nimic uimitor, caci Voia Sa desavarsita patrunde in orice lucru si nimic nu este greu pentru Puterea Sa, mai ales in ceea ce randuieste si implineste pentru aceasta casa binecuvantata. „Mila si binecuvantarile lui Allah fie asupra voastra, oameni ai casei!”, adica Mila, Bunatatea si Binecuvantarea Sa sa nu inceteze asupra voastra. Binecuvantarea inseamna sporirea binelui si a binefacerii Sale si coborarea binelui dumnezeiesc asupra robului. „El este Vrednic de lauda, Glorios”: Vrednic de lauda in Insusirile Sale, fiindca toate sunt desavarsite, si Vrednic de lauda in Faptele Sale, fiindca ele sunt bunatate, darnicie, binefacere, intelepciune, dreptate si echitate. Glorios inseamna maretia si intinderea Insusirilor: Lui Ii apartin Insusirile desavarsirii, iar din fiecare Insusire a desavarsirii Ii apartine forma cea mai deplina, mai desavarsita si mai cuprinzatoare.

Comentariul versetelor 74 la 76

„Cand teama l-a parasit pe Ibrahim”, teama starnita de oaspetii sai, „si i-a venit vestea cea buna” a fiului, a inceput atunci sa discute cu Trimisii, pledand impotriva nimicirii poporului lui Lut. El le-a spus ca Lut se afla printre ei, iar ei au raspuns: „Noi stim mai bine cine se afla acolo. Il vom salva pe el si familia lui, in afara sotiei sale” [al-'Ankabut 29:32].

„Ibrahim era bland”, cu un caracter frumos, rabdator si ingaduitor, fara sa se manie din pricina nestiintei celor nestiutori; era „staruitor in rugaciune”, smerindu-se inaintea lui Allah in toate timpurile, si „se intorcea mereu la Allah” prin cunoasterea si iubirea Lui, apropiindu-se de El si intorcandu-se de la oricine in afara Lui. Din aceasta pricina el a pledat pentru cei a caror nimicire Allah o hotarase.

I s-a spus: „O, Ibrahim! Renunta la aceasta” discutie, „Porunca Domnului tau a venit” cu nimicirea lor, „iar asupra lor va veni o pedeapsa care nu poate fi respinsa”. Prin urmare, discutia ta nu mai are niciun folos.

Comentariul versetelor 77 la 81

„Cand Trimisii Nostri”, ingerii care plecasera de la Ibrahim, „au venit la Lut, venirea lor l-a intristat si s-a simtit neputincios sa-i apere. El a spus: Aceasta este o zi grea!” A fost cuprins de mare neliniste si grija, pentru ca stia ca poporul sau nu-i va lasa in pace. Ei venisera sub chipul unor tineri fara barba, de o desavarsire si frumusete foarte mari, iar lucrul de care se temea s-a intamplat.

„Poporul sau a venit grabit spre el”, repezindu-se si dorind sa savarseasca impreuna cu oaspetii lui fapta rusinoasa cu care erau obisnuiti. „Ei obisnuiau de mai inainte sa savarseasca fapte rele”, o nelegiuire pe care nimeni din lume nu o savarsise inaintea lor.

Lut a spus: „O, popor al meu! Acestea sunt fiicele mele; ele sunt mai curate pentru voi” decat oaspetii mei. Aceasta se aseamana cu judecata lui Sulayman fata de cele doua femei, cand a propus sa taie in doua copilul pentru care se certau, ca sa scoata adevarul la iveala. Lut stia ca fiicele sale erau ferite de ei si ca ei nu aveau niciun drept asupra lor; scopul sau cel mare era sa indeparteze aceasta fapta rusinoasa cumplita.

„Temeti-va de Allah si nu ma faceti de rusine fata de oaspetii mei”, adica fie sa tineti seama de teama de Allah, fie sa ma respectati cu privire la oaspetii mei si sa nu ma rusinati inaintea lor. „Nu se afla printre voi niciun barbat cu judecata” care sa va opreasca si sa va mustre? Aceasta arata ca erau lipsiti cu totul de bine si de onoare.

Ei i-au raspuns: „Stii bine ca nu avem niciun drept asupra fiicelor tale si stii bine ce voim”, adica ii voim numai pe barbati si nu avem nicio dorinta pentru femei. Nelinistea lui Lut a devenit si mai mare si a spus: „De as avea putere impotriva voastra ori de m-as putea sprijini pe un reazem puternic”, precum un trib puternic care sa va opreasca. Aceasta era cu privire la mijloacele vazute; altminteri, el se sprijinea pe Cel mai tare si mai puternic Reazem, Allah, Caruia nimeni nu-I poate sta impotriva.

Cand lucrurile au ajuns la capat si stramtorarea lui a devenit foarte mare, ingerii au spus: „O, Lut! Noi suntem Trimisii Domnului tau”, dezvaluindu-i cine erau ca sa-l linisteasca, „ei nu vor ajunge la tine”. Jibril i-a lovit cu aripa si le-a stins vederea; ei au inceput sa-l ameninte pe Lut cu dimineata, iar ingerii i-au poruncit sa plece noaptea cu familia.

„Pleaca noaptea cu familia ta”, in adancul noptii, cu mult inainte de zori, ca sa va indepartati de cetate. „Nimeni dintre voi sa nu priveasca inapoi”: grabiti-va sa iesiti, preocupati numai de salvare, si nu va intoarceti spre ceea ce lasati in urma. „In afara sotiei tale; o va lovi ceea ce ii va lovi pe ei”, pedeapsa, fiindca ea participa la pacatul poporului sau si ii vestea despre oaspetii lui Lut cand acestia veneau la el. „Timpul lor hotarat este dimineata.” Ca si cum Lut ar fi dorit grabirea pedepsei, i s-a spus: „Oare dimineata nu este aproape?”

Comentariul versetelor 82 la 83

„Cand a venit Porunca Noastra”, ca pedeapsa sa fie trimisa asupra lor, „am rasturnat cetatile cu susul in jos si am facut sa ploua asupra lor pietre de lut ars”, pietre din foc foarte fierbinte, „asezate una dupa alta”, urmarindu-i pe cei care fugeau din cetati. „Insemnate la Domnul tau”, purtand semnul pedepsei si al maniei. „Ele nu sunt departe de cei nedrepti” care se aseamana poporului lui Lut prin faptele lor. Robii sa se pazeasca sa faca precum ei, ca sa nu-i ajunga ceea ce i-a ajuns pe aceia.