Hud · 11:84–95

Versetele 84 la 95

Comentariul versetelor 84 la 86

„La Madyan” — tribul bine-cunoscut care locuia in Madyan, in partea de jos a Palestinei — „l-am trimis pe fratele lor” de neam, Shu'ayb, deoarece il cunosteau si puteau sa ia de la el invatatura. El le-a spus: „O, popor al meu! Adorati-L pe Allah! Nu aveti alta divinitate in afara de El”, adica adorati-L cu sinceritate numai pe El. Ei Ii faceau partasi lui Allah si, pe langa shirkul lor, micsorau masura si greutatea. De aceea i-a oprit de la aceasta, spunand: „Nu micsorati masura si greutatea”, ci dati-le pe deplin.

„Va vad in bunastare”, adica va vad bucurandu-va de multe binecuvantari, de sanatate, de avere multa si de copii. Multumiti-I asadar lui Allah pentru ceea ce v-a daruit si nu tagaduiti binecuvantarea Lui, ca sa nu va fie luata. „Dar ma tem pentru voi de pedeapsa unei Zile atotcuprinzatoare”, adica de o pedeapsa care va va cuprinde si nu va lasa pe niciunul dintre voi.

„O, popor al meu! Dati masura si greutatea deplina, cu dreptate”, adica potrivit echitatii cu care ati dori sa vi se dea si voua. „Nu le imputinati oamenilor bunurile”, adica nu le luati nimic din bunuri prin furt, folosind masuri si greutati mai mici decat cele cuvenite. „Nu raspanditi stricaciune pe pamant”, caci staruinta in pacate strica religiile, credintele si viata religioasa si lumeasca si aduce nimicirea semanaturilor si a vietuitoarelor.

„Ceea ce ramane de la Allah este mai bun pentru voi”, adica binele pe care Allah vi-l lasa dupa ce dati oamenilor drepturile lor va este de ajuns; sa nu ravniti la ceea ce nu va este necesar si va aduce o vatamare foarte mare. „Daca sunteti credinciosi”, atunci lucrati potrivit cerintelor credintei. „Eu nu sunt pazitor asupra voastra”, adica nu va pazesc faptele si nu raspund pentru ele; Allah Preainaltul este Cel care le pastreaza, iar eu nu fac decat sa va vestesc mesajul cu care am fost trimis.

Comentariul versetului 87

„Ei au spus: O, Shu'ayb! Rugaciunea ta iti porunceste sa parasim ceea ce au adorat parintii nostri?” Au spus aceasta ca sa-si bata joc de Profetul lor si ca sa arate ca nu erau dispusi sa-i raspunda. Sensul cuvintelor lor era: nu exista nimic care sa te faca sa ne opresti sa savarsim ceea ce voim cu averile noastre, in afara faptului ca te rogi lui Allah si Il adori. Daca asa stau lucrurile, oare trebuie sa parasim, numai pentru ca aceasta corespunde vederilor tale, ceea ce au adorat parintii nostri stravechi, desi nu ai nicio dovada pentru aceasta? Cum sa te urmam si sa parasim calea parintilor nostri, pe care ii socotim oameni cu minte si intelepciune?

Tot astfel, cuvintele tale nu ne obliga sa facem cu averile noastre ceea ce ne-ai poruncit: sa dam masura si greutatea deplina si sa achitam drepturile datorate din ele. Dimpotriva, vom continua sa facem ce voim, fiindca averile sunt ale noastre si tu nu ai niciun drept sa dispui de ele.

De aceea au spus, in batjocura: „Tu esti, desigur, cel bland si chibzuit!” Adica: esti tu cel cunoscut prin blandete, demnitate si buna judecata, astfel incat sa nu spui decat ceea ce este intelept, sa nu poruncesti decat ceea ce este drept si sa nu opresti decat de la ceea ce este rau? Prin aceasta voiau tocmai contrariul: sa-l descrie drept nechibzuit si ratacit. Sensul era: cum poti fi tu cel bland si chibzuit, iar parintii nostri cei nesabuiti si rataciti?

Au rostit aceasta in batjocura, vrand sensul opus, dar el nu era asa cum isi inchipuiau. Dimpotriva, era cu adevarat bland si chibzuit. Rugaciunea lui ii poruncea sa-i opreasca sa adore ceea ce adorasera parintii lor rataciti si sa-i opreasca sa faca tot ce voiau cu averile lor. Rugaciunea opreste de la faptele rusinoase si de la rau; iar ce fapta rusinoasa si rea poate fi mai mare decat adorarea altcuiva in afara lui Allah, retinerea drepturilor cuvenite robilor ori furtul prin micsorarea masurii si a greutatii? Shu'ayb, pacea fie asupra lui, era intr-adevar bland si chibzuit.

Comentariul versetului 88

Shu'ayb le-a spus: „O, popor al meu! Ce credeti? Daca ma sprijin pe o dovada limpede de la Domnul meu”, adica daca am certitudine si deplina incredere in adevarul mesajului cu care am venit, „si El mi-a daruit o inzestrare buna din partea Sa”, adica Allah mi-a dat diferite feluri de avere? „Nu vreau sa va contrazic, facand eu ceea ce va opresc pe voi sa faceti.” Nu vreau sa va opresc sa folositi masuri si greutati mai mici decat cele cuvenite, iar apoi sa fac eu insumi aceasta, ca sa fiti banuitori fata de mine. Dimpotriva, cand va opresc de la ceva, sunt cel dintai care se opreste.

„Nu vreau decat indreptarea, atat cat pot”, adica nu am alt scop decat sa va indrept starea si sa va asigur ceea ce va este de folos; nu urmaresc niciun interes personal si ma straduiesc pentru voi dupa puterea mea. Fiindca aceasta afirmatie putea sa para o lauda de sine, el a indepartat aceasta impresie spunand: „Izbanda mea este numai prin Allah.” Tot binele pe care reusesc sa-l fac si orice rau de care reusesc sa ma feresc se datoreaza numai ajutorului lui Allah Preainaltul, nu puterii si tariei mele.

„In El ma incred”, adica pe El ma sprijin in treburile mele si am incredere ca imi este de ajuns. „Si la El ma intorc”, prin implinirea felurilor de adorare pe care mi le-a poruncit si prin apropierea de El cu toate faptele bune. Prin aceste doua lucruri se indreapta starea robului: cautarea ajutorului Domnului sau si intoarcerea la El, dupa cum Preainaltul a spus: „Adora-L si increde-te in El” [Hud 11:123] si: „Numai pe Tine Te adoram si numai de la Tine cerem ajutor” [al-Fatihah 1:5].

Comentariul versetelor 89 la 90

„O, popor al meu! Impotrivirea fata de mine sa nu va faca sa fiti loviti”, adica opozitia si vrajmasia voastra fata de mine sa nu va poarte la pacat, astfel incat sa va loveasca „ceva asemenea cu ceea ce a lovit poporul lui Nuh, poporul lui Hud ori poporul lui Salih; iar poporul lui Lut nu este departe de voi”, nici ca loc, nici ca timp.

„Cereti-I iertare Domnului vostru” pentru pacatele pe care le-ati savarsit, „apoi caiti-va inaintea Lui”, in restul vietii voastre, prin cainta sincera, supunere si parasirea neascultarii. „Domnul meu este Indurator si Plin de iubire” fata de cel care se caieste si se intoarce la El: il miluieste, il iarta, ii primeste cainta si il iubeste. Numele al-Wadud arata ca El ii iubeste pe robii Sai credinciosi, iar ei Il iubesc. El este Cel care iubeste si Cel iubit.

Comentariul versetelor 91 la 93

„Ei au spus: O, Shu'ayb! Nu intelegem mare parte din ceea ce spui.” S-au aratat dezgustati de sfaturile si indemnurile lui si au spus ca nu pricep mult din cuvintele sale, din cauza aversiunii lor fata de ele. „Te vedem slab printre noi”, adica lipsit de putere si nu dintre mai-mari si capetenii, ci dintre cei socotiti neinsemnati. „Daca nu ar fi clanul tau”, tribul tau, „te-am ucide cu pietre. Tu nu te bucuri de cinste in ochii nostri.” Nu ai rang la noi si nu te cinstim; numai respectul pentru tribul tau ne face sa te lasam.

El le-a raspuns cu blandete, cautand sa le inmoaie inimile: „O, popor al meu! Clanul meu este oare mai de cinste pentru voi decat Allah?” Cum de ma crutati de dragul clanului meu, dar nu ma crutati de dragul lui Allah, astfel incat clanul meu ajunge pentru voi mai puternic si mai de cinste decat Allah? „Pe Care L-ati aruncat inapoia voastra”, adica ati aruncat Porunca lui Allah in spatele vostru, fara sa-i dati atentie si fara sa va temeti de El. „Domnul meu cuprinde ceea ce faceti.” Nicio fapta de-a voastra, nici cat greutatea unui fir de praf, nu-I este ascunsa pe pamant ori in cer, iar El va va rasplati deplin pentru ceea ce ati facut.

Cand incapatanarea lor l-a istovit si nu a mai putut face nimic cu ei, a spus: „O, popor al meu! Lucrati mai departe asa cum o faceti”, ramaneti in starea si religia voastra, „iar eu voi lucra. Veti afla curand asupra cui va veni o pedeapsa care il va acoperi de rusine” si asupra cui va cobori pedeapsa statornica, „si cine este mincinos”, eu ori voi. Ei au aflat aceasta cand pedeapsa s-a abatut asupra lor. „Asteptati” ce mi se va intampla mie, „iar eu astept impreuna cu voi” ce vi se va intampla voua.

Comentariul versetelor 94 la 95

„Cand a venit Porunca Noastra”, pentru nimicirea poporului lui Shu'ayb, „l-am salvat pe Shu'ayb si pe cei care au crezut impreuna cu el, printr-o mila de la Noi. Strigatul i-a cuprins pe cei nedrepti, iar dimineata i-a gasit zacand fara viata in casele lor”: nu se auzea de la ei niciun sunet si nu se vedea nicio miscare. „Ca si cum nu ar fi locuit niciodata acolo”, adica de parca nu ar fi stat in locuintele lor si nu s-ar fi bucurat vreodata de placerile lor, pana ce pedeapsa i-a ajuns. „Departe cu Madyan”, fiindca Allah i-a nimicit si i-a acoperit de rusine, „asa cum a fost indepartat Thamud”. Cele doua triburi au avut aceeasi soarta: nimicirea si pieirea.

Shu'ayb, pacea fie asupra lui, era numit predicatorul elocvent al Profetilor, pentru felul frumos in care a discutat cu poporul sau. In istorisirea lui se afla multe foloase si invataminte.