Hud · 11:25–49

Versetele 25 la 49

Comentariul versetelor 25 la 27

„L-am trimis pe Nuh”, primul dintre Trimisi, „la poporul sau”, ca sa-i cheme la Allah si sa le opreasca shirkul. El a spus: „Eu sunt pentru voi un avertizator limpede”, adica v-am lamurit ceea ce va avertizez, intr-un chip care inlatura orice neclaritate.

„Nu adorati decat pe Allah”, adica faceti adorarea sincera numai pentru Allah si parasiti tot ceea ce adorati in afara Lui. „Ma tem pentru voi de pedeapsa unei Zile dureroase” daca nu-L adorati numai pe Allah si nu-mi dati ascultare.

„Mai-marii necredinciosi din poporul sau”, adica nobilii si conducatorii, au raspuns chemarii lui Nuh cu respingere, dupa obiceiul oamenilor asemenea lor: ei sunt cei dintai care resping chemarea Trimisilor.

„Nu vedem in tine decat un om asemenea noua.” Aceasta era piedica pe care ei o invocau pentru a nu-l urma, desi tocmai aceasta era situatia potrivita si nu se cuvenea altceva. Oamenii pot primi invatatura de la un om asemenea lor, il pot intalni si il pot intreba despre orice lucru, spre deosebire de ingeri.

„Nu vedem sa te fi urmat decat cei mai de jos dintre noi”, adica, dupa pretentia lor, numai oamenii cu rangul cel mai scazut si cei neinsemnati. In realitate, cei care l-au urmat erau oamenii nobili si cu judecata, care s-au supus adevarului. Ei nu erau asemenea celor mai de jos, carora li se spunea mai-mari: acestia urmau orice shaytan razvratit, isi luau pietrele si copacii drept divinitati, se apropiau de ele si se prosternau inaintea lor. Se poate vedea cineva mai josnic si mai umilit decat acestia?

„Fara sa chibzuiasca”, adica: te-au urmat fara chibzuinta si fara sa cerceteze; de indata ce i-ai chemat, ti-au dat ascultare. Prin aceasta voiau sa spuna ca ei nu aveau discernamant si nu stiau ce faceau. Necredinciosii nu au inteles insa ca adevarul limpede este recunoscut de firea sanatoasa: de indata ce ajunge la oamenii intelepti, ei il cunosc si dobandesc certitudine asupra lui. El nu este asemenea chestiunilor ascunse, care cer gandire si cercetare indelungata.

„Nu vedem ca ati avea vreun merit asupra noastra”, adica nu sunteti mai buni decat noi, incat sa va urmam. „Dimpotriva, va socotim mincinosi.” Ei insisi minteau prin aceasta afirmatie, caci vazusera semnele prin care Allah il sprijinise pe Nuh si care impuneau certitudinea deplina asupra adevarului sau.

Comentariul versetului 28

De aceea Nuh le-a raspuns: „O, popor al meu! Ce credeti? Daca ma sprijin pe o dovada limpede de la Domnul meu”, adica pe certitudine? El era trimisul desavarsit, pilda urmata de oamenii cu judecata; langa intelepciunea lui, mintile celor mai iscusiti oameni pareau neinsemnate. El spunea adevarul cand afirma ca se sprijina pe o dovada limpede de la Domnul sau, iar aceasta marturie era de ajuns pentru a-i confirma sinceritatea.

„Si El mi-a daruit o mila din partea Sa”, adica mi-a revelat, m-a trimis ca Mesager si m-a binecuvantat cu adevarata calauzire. „Iar ea v-a fost ascunsa”, adica va este nevazuta si vi se pare grea. „Oare va putem sili sa o primiti”, sa va constrangem sa primiti ceea ce pentru noi este sigur, iar pentru voi este indoielnic, „cand voi o urati” si sunteti atat de dornici sa respingeti ceea ce am adus? Aceasta nu ne vatama si nu ne clatina credinta, iar vorbele si nascocirile voastre nu ne vor opri sa urmam ceea ce credem. Ele va indeparteaza numai pe voi de adevarul pe care il numiti minciuna. Cand lucrurile au ajuns aici, nu va putem sili sa urmati Porunca lui Allah ori sa primiti ceva fata de care simtiti o asemenea aversiune.

Comentariul versetelor 29 la 31

„O, popor al meu! Nu va cer pentru aceasta nicio avere”, adica nu cer plata din bunurile voastre pentru chemarea mea, ca sa vi se para apasatoare. „Rasplata mea este numai la Allah.” Ca si cum i-ar fi cerut sa-i alunge pe credinciosii lipsiti de rang social, el le-a spus: „Nu-i voi alunga pe cei care cred.” Nu se cuvine si nu mi se potriveste sa fac aceasta; dimpotriva, ii primesc, ii cinstesc si ii respect, „caci ei Il vor intalni pe Domnul lor”, iar El ii va rasplati pentru credinta si evlavia lor cu Gradinile placerii. „Insa vad ca sunteti un popor nestiutor”, fiindca imi cereti sa-i alung pe apropiatii lui Allah, respingeti adevarul pentru ca ei il urmeaza si socotiti adevarul minciuna sub pretextul ca eu sunt om asemenea voua si ca noi nu am avea niciun merit asupra voastra.

„O, popor al meu! Cine ma va ajuta impotriva lui Allah daca ii alung?”, adica cine ma va apara de pedeapsa Sa? Alungarea lor ar atrage o pedeapsa pe care nimeni in afara de Allah nu o poate indeparta. „Nu luati aminte” la ceea ce va este mai folositor si nu cugetati asupra lucrurilor?

„Nu va spun ca la mine se afla vistieriile lui Allah, nici ca stiu nevazutul si nici nu va spun ca sunt inger.” Eu sunt numai un Trimis al lui Allah catre voi, care va binevesteste si va avertizeaza; in afara acestei meniri nu stapanesc nimic. Vistieriile lui Allah nu sunt in mana mea, ca sa dau cui voiesc si sa opresc de la cine voiesc. Nu cunosc nevazutul, ca sa va spun ce se afla in inimile si cugetele voastre, si nu pretind ca sunt inger. Nu-mi atribui mai mult decat sunt si nici alt rang decat cel pe care mi l-a dat Allah; nu-i judec pe oameni dupa presupunerea mea.

„Nici nu spun despre cei pe care ochii vostri ii dispretuiesc” — credinciosii slabi pe care mai-marii necredinciosi ii priveau de sus — „ca Allah nu le va darui niciun bine. Allah cunoaste cel mai bine ceea ce se afla in sufletele lor.” Daca sunt sinceri in credinta, vor avea un bine mare; iar daca nu sunt, socoteala lor este la Allah. „Daca as face aceasta”, spunand vreunul dintre lucrurile pomenite, „as fi dintre cei nedrepti.” Astfel, Nuh le-a taiat orice speranta ca ii va alunga ori ii va uri pe credinciosii saraci si a continuat sa-i convinga prin mijloace care il conving pe orice om drept.

Comentariul versetelor 32 la 34

Cand au vazut ca el nu inceta sa-i cheme si ca nu obtineau de la el ceea ce cereau, au spus: „O, Nuh! Te-ai certat cu noi si ai prelungit cearta. Adu-ne ceea ce ne fagaduiesti”, pedeapsa, „daca esti dintre cei sinceri.” Cat de nestiutori si rataciti erau cand ii vorbeau astfel Profetului care ii sfatuia cu sinceritate! Daca ar fi fost drepti, ar fi spus: O, Nuh, ne-ai sfatuit cu sinceritate si te-ai ingrijit de noi, dar ne-ai chemat la ceva care nu ne este limpede; explica-ne ca sa te urmam, iar daca nu, iti recunoastem totusi stradania de a ne sfatui. Acesta ar fi fost raspunsul drept al celui chemat la ceva ce nu intelege. Ei insa minteau, se purtau grosolan cu Profetul lor si nu adusesera impotriva spuselor sale nici macar un argument indoielnic, cu atat mai putin o dovada.

Din nestiinta si nedreptate au trecut la cererea grabirii pedepsei, ca si cum ar fi vrut sa-L puna pe Allah in neputinta. Nuh le-a raspuns: „Numai Allah vi-l va aduce, daca voieste”, adica daca Voia si Intelepciunea Sa cer sa o trimita asupra voastra, El o va face, „si nu veti putea scapa” de Allah; eu nu stapanesc deloc aceasta hotarare. „Sfatul meu nu va va folosi, oricat as voi sa va sfatuiesc, daca Allah voieste sa va duca in ratacire”, caci Voia Sa se implineste. Daca, din pricina respingerii adevarului, El voieste sa va duca in ratacire, atunci, oricat m-as stradui si oricat de deplin v-as sfatui, nu v-ar folosi cu nimic. Iar Nuh, pacea fie asupra sa, se straduise si ii sfatuise astfel. „El este Domnul vostru”, Care face cu voi ceea ce voieste si va judeca asa cum hotaraste, „si la El veti fi intorsi”, iar El va va rasplati dupa fapte.

Comentariul versetului 35

Cuvintele „Sau spun ei: El l-a nascocit” il pot avea in vedere pe Nuh, deoarece contextul este relatarea lui cu poporul sau. Sensul ar fi ca poporul lui spunea: el a nascocit minciuni despre Allah si a mintit cu privire la Revelatia pe care pretinde ca a primit-o. Atunci Allah i-a poruncit sa spuna: „Daca l-am nascocit, pacatul meu este asupra mea, iar eu sunt nevinovat de pacatele pe care le savarsiti.” Fiecare isi poarta propria povara: „Niciun purtator de povara nu va purta povara altuia” [al-An'am 6:164].

Pronumele il poate avea in vedere si pe Profetul Muhammad, iar versetul ar fi o inserare in relatarea lui Nuh. Aceasta istorisire nu putea fi cunoscuta decat de Profeti; cand Allah i-a spus-o Trimisului Sau, ea a devenit un semn al adevarului mesageriei lui. Totusi, poporul sau spunea ca Muhammad a alcatuit singur acest Qur'an, desi stia ca el nu citea si nu scria, nu plecase de la ei ca sa studieze cu oamenii Scripturilor si le adusese o Carte care ii provoca sa alcatuiasca macar o sura asemenea ei. Daca dupa toate acestea pretindeau ca a nascocit-o, incapatanarea lor era vadita si discutia nu mai folosea; se cuvenea sa fie lasati. „Daca l-am nascocit, pacatul meu este asupra mea”, adica pacatul minciunii mele, „iar eu sunt nevinovat de pacatele pe care le savarsiti.” De ce staruiti atunci atat sa ma socotiti mincinos?

Comentariul versetului 36

„I s-a revelat lui Nuh: Nimeni din poporul tau nu va mai crede, in afara celor care au crezut deja”, caci inimile lor se impietrisera. „Nu te intrista pentru ceea ce faceau”: nu te mahni si nu le mai da atentie lor si faptelor lor, caci Allah i-a urat pentru necredinta lor si a hotarat pedeapsa lor, iar Hotararea Sa nu poate fi respinsa.

Comentariul versetelor 37 la 39

„Fa corabia sub Ochii Nostri si dupa Revelatia Noastra”, adica sub grija Noastra, in Vazul Nostru, potrivit Multumirii Noastre si indrumarii pe care ti-o revelam. „Si nu-Mi vorbi despre cei nedrepti”, nu cauta sa discuti cu Mine despre nimicirea care ii asteapta, „caci ei vor fi inecati”: pedeapsa a devenit obligatorie, iar Hotararea asupra lor se va implini.

Nuh a ascultat porunca Domnului sau si a inceput sa faca arca. „Ori de cate ori treceau pe langa el mai-marii poporului sau” si vedeau ce face, „isi bateau joc de el. El spunea: Daca va bateti joc de noi, si noi ne vom bate joc de voi asa cum va bateti voi joc. Veti afla curand asupra cui va veni o pedeapsa care il va acoperi de rusine si asupra cui se va cobori o pedeapsa statornica” — asupra noastra ori asupra voastra. Ei au aflat aceasta atunci cand pedeapsa i-a ajuns.

Comentariul versetului 40

„Cand a venit Porunca Noastra”, adica vremea hotarata pentru venirea pedepsei, „si cuptorul a revarsat apa”: Allah a facut cerul sa trimita ploaie in torente si a facut sa tasneasca izvoare pe tot pamantul. Chiar si cuptoarele, care de obicei sunt locul focului si in care apa este cel mai putin de asteptat, au inceput sa reverse apa. Apele s-au intalnit pentru o hotarare randuita [al-Qamar 54:11-12]. „Am spus” lui Nuh: „Ia in ea cate o pereche din fiecare specie”, cate un mascul si o femela din fiecare soi de vietuitoare, ca speciile sa dainuiasca; celelalte exemplare, in afara acestor perechi, nu puteau fi luate, fiindca arca nu le putea purta. „Si familia ta, in afara celui impotriva caruia Cuvantul s-a rostit deja”, cei necredinciosi, precum fiul sau care s-a inecat, „si pe cei care cred. Dar numai putini au crezut impreuna cu el.”

Comentariul versetelor 41 la 43

Nuh le-a spus celor pe care Allah ii poruncise sa-i ia: „Urcati-va in ea! In Numele lui Allah va fi mersul si oprirea ei”, adica va porni in Numele lui Allah, se va opri in Numele lui Allah si va merge prin Porunca si Puterea Sa. „Domnul meu este Atoateiertator, Indurator”, fiindca ne-a iertat, a avut mila de noi si ne-a izbavit de poporul nedrept.

Apoi Allah descrie mersul ei ca si cum l-am privi: „Ea plutea cu ei”, cu Nuh si cei urcati, „printre valuri asemenea muntilor”, iar Allah o ocrotea si avea grija de cei aflati in ea. „Nuh l-a chemat pe fiul sau”, cand s-a urcat, chemandu-l si pe el, „care statea deoparte”, la distanta de ei: „O, fiul meu! Urca impreuna cu noi si nu fi cu necredinciosii”, ca sa nu te loveasca ceea ce ii va lovi pe ei.

Fiul, care nu-l credea pe tatal sau cand ii spunea ca nimeni nu va fi salvat in afara celor urcati in arca, a raspuns: „Ma voi adaposti pe un munte, care ma va feri de apa”, adica voi urca pe munte si ma voi apara prin el. Nuh a spus: „Astazi nimeni nu este ferit de Porunca lui Allah, afara de cel de care El are mila.” Nici muntele, nici altceva nu poate apara pe cineva; chiar daca ar folosi toate mijloacele cu putinta, nu va fi salvat daca Allah nu-l salveaza. „Un val s-a asezat intre ei, iar el a fost dintre cei inecati.”

Comentariul versetelor 44 la 47

Dupa ce Allah i-a inecat si i-a salvat pe Nuh si pe cei impreuna cu el, „s-a spus: O, pamantule, inghite-ti apa”, apa iesita din tine si cea cazuta asupra ta; inghite toata apa de pe suprafata ta. „O, cerule, opreste-te!” Ambele au ascultat Porunca lui Allah: pamantul si-a inghitit apa, iar cerul a incetat ploaia. „Apa a scazut”, fiind absorbita in pamant, „Porunca s-a implinit” prin nimicirea necredinciosilor si izbavirea credinciosilor, „corabia s-a oprit pe al-Judi”, muntele cunoscut din tinutul Mosulului, „si s-a spus: Departe cu poporul nedrept!”, fiindca dupa nimicire i-au urmat blestemele si osandirile.

„Nuh L-a chemat pe Domnul sau: Domnul meu! Fiul meu este din familia mea, fagaduinta Ta este adevarata”, fiindca ii spusese: „Ia in ea cate o pereche din fiecare specie si familia ta” [Hud 11:40], iar Allah nu-Si incalca fagaduinta. Poate ca Nuh era cuprins de o mare mila pentru fiul sau si, pentru ca Allah ii fagaduise salvarea familiei, a socotit ca fagaduinta ii cuprinde pe toti, credinciosi si necredinciosi. De aceea L-a chemat astfel pe Domnul sau si a lasat hotararea Intelepciunii lui Allah.

Allah a spus: „O, Nuh! El nu este din familia ta” despre care ti-am fagaduit ca o voi salva, „aceasta este o fapta nedreapta”, adica aceasta rugaminte a ta pentru salvarea unui necredincios, care nu crede in Allah si in Trimisul Sau. „Nu-Mi cere ceea ce nu cunosti”, al carui sfarsit nu-l stii, daca este bun ori nu. „Te indemn sa nu fii dintre cei nestiutori”: iti dau acest indemn ca sa fii dintre cei desavarsiti si sa fii ferit de insusirile celor nestiutori.

Atunci Nuh a regretat adanc si a spus: „Domnul meu! Caut adapost la Tine ca sa nu-Ti cer ceea ce nu cunosc. Daca nu ma ierti si nu ai mila de mine, voi fi dintre cei pierduti.” Iertarea si mila il salveaza pe om de pierdere. Aceasta arata ca Nuh nu stia ca rugamintea pentru salvarea fiului sau era oprita si cuprinsa in cuvintele: „Nu-Mi vorbi despre cei nedrepti; ei vor fi inecati” [Hud 11:37]. Cele doua porunci ii parusera in conflict, iar el credea ca fiul sau era cuprins in cuvintele „familia ta”. Dupa aceasta, cand i s-a lamurit ca fiul era dintre cei pentru care i se interzisese sa se roage ori sa pledeze, s-a oprit.

Comentariul versetului 48

„S-a spus: O, Nuh! Coboara cu pace de la Noi si cu binecuvantari asupra ta si asupra unor comunitati care se vor naste din cei aflati cu tine”, dintre oameni si celelalte specii pe care le luase cu el. Allah i-a binecuvantat pe toti, pana cand au umplut toate tinuturile pamantului.

„Altora le vom da sa se bucure pentru un timp”, pe pamant, „apoi ii va atinge o pedeapsa dureroasa de la Noi.” Salvarea acestora nu Ne impiedica sa trimitem pedeapsa asupra celor care vor deveni necredinciosi dupa ei. Chiar daca vor fi lasati sa se bucure putin, dupa aceea vor fi cuprinsi de pedeapsa.

Comentariul versetului 49

Dupa istorisirea de mai sus, pe care nu o putea cunoaste decat cel binecuvantat cu Mesajul Sau, Allah i-a spus Profetului Muhammad: „Acestea sunt vesti din nevazut pe care ti le revelam. Nici tu si nici poporul tau nu le stiati inainte”, astfel incat ei nu pot pretinde ca le cunosteai dinainte. Lauda-L si multumeste-I lui Allah; ai rabdare si ramai statornic in religia adevarata si pe Calea dreapta pe care te afli si ai rabdare in chemarea oamenilor la Allah. „Sfarsitul bun este al celor evlaviosi”, al celor care se pazesc de shirk si de toate pacatele. In cele din urma vei birui asupra poporului tau, asa cum Nuh a biruit asupra poporului sau.