Hud · 11:50–60

Versetele 50 la 60

Comentariul versetelor 50 la 52

„La 'Ad” — tribul bine-cunoscut din regiunea dunelor de nisip, al-Ahqaf, in tinutul Yemenului — „l-am trimis pe fratele lor” de neam, Hud, astfel incat sa poata primi ceea ce le spunea, caci ii cunosteau sinceritatea. El le-a spus: „O, popor al meu! Adorati-L pe Allah! Nu aveti alta divinitate in afara de El. Voi nu sunteti decat nascocitori de minciuni.” Le-a poruncit sa-L adore numai pe Allah, i-a oprit de la adorarea altora si le-a aratat ca nascocisera minciuni despre Allah atunci cand ii adorau pe altii si socoteau aceasta ingaduit. Le-a lamurit obligatia adorarii lui Allah si desertaciunea adorarii a tot ceea ce este in afara Lui.

Apoi le-a aratat ca nu aveau nicio piedica pentru a primi mesajul: „O, popor al meu! Nu va cer pentru aceasta nicio rasplata”, nicio plata din bunurile voastre pentru chemarea mea, ca sa puteti spune ca vreau sa va iau averile. Va chem si va invat fara plata. „Rasplata mea este numai la Cel care m-a creat. Oare nu pricepeti” ceea la care va chem, faptul ca aveti toate motivele sa-l primiti si niciun motiv sa-l respingeti?

„O, popor al meu! Cereti-I iertare Domnului vostru” pentru ceea ce ati savarsit in trecut, „apoi caiti-va inaintea Lui” cu o cainta sincera si intoarceti-va la Allah. Daca faceti aceasta, „El va trimite asupra voastra ploaie imbelsugata din cer”, care va face pamantul roditor si va inmulti roadele lui, „si va adauga putere la puterea voastra”. Ei erau printre cei mai puternici dintre oameni si spuneau: „Cine este mai puternic decat noi?” [Fussilat 41:15]. Hud le-a fagaduit ca, daca vor crede, Allah le va spori puterea. „Nu va intoarceti savarsind pacate”, adica nu va indepartati de Domnul vostru ca pacatosi, prea trufasi pentru adorarea Sa si calcand hotarele Lui.

Comentariul versetelor 53 la 57

Ei au raspuns, respingandu-i cuvintele: „O, Hud! Nu ne-ai adus nicio dovada limpede.” Daca prin dovada intelegeau semnul propus de ei, acesta nu era necesar pentru dovedirea adevarului; Profetului i se cere numai un semn care confirma temeinicia mesajului sau. Iar daca voiau sa spuna ca nu adusese niciun semn care sa-i adevereasca spusele, minteau: niciun Profet nu a venit la poporul sau fara ca Allah sa-i dea semne suficiente pentru ca oamenii sa creada.

Chiar daca singurul sau semn ar fi fost chemarea la adorarea sincera a lui Allah, fara partas, porunca fiecarei fapte bune si a fiecarei purtari frumoase, oprirea de la orice insusire josnica — shirk, fapte rusinoase, nedreptate si toate relele — impreuna cu insusirile lui Hud, care nu puteau apartine decat celor mai alesi si mai sinceri oameni, toate acestea ar fi fost dovezi de ajuns ale sinceritatii lui. Oamenii cu ratiune si intelegere vad ca acest semn este mai mare decat simplele lucruri extraordinare pe care unii le socotesc singurele minuni.

Un alt semn al adevarului lui Hud era faptul ca el, un singur om fara sprijinitori si ajutoare, isi chema poporul cu glas tare si ii provoca, spunand: „Eu ma incred in Allah, Domnul meu si Domnul vostru” si: „Il iau pe Allah drept martor, iar voi fiti martori ca eu sunt nevinovat de ceea ce Ii faceti partas in afara Lui. Uneltiti cu totii impotriva mea si nu-mi dati niciun ragaz!” Ei erau dusmani puternici, care voiau sa stinga prin orice mijloc lumina lui, dar el nu se temea de ei si nu le dadea atentie; ei erau neputinciosi si nu-i puteau face rau. In aceasta sunt semne pentru oamenii care pricep.

„Nu ne vom parasi divinitatile la cuvantul tau”, adica nu vom inceta sa le adoram numai din pricina cuvintelor tale, despre care pretindeau ca nu aveau dovada, „si nu vom crede in tine.” Astfel ii aratau Profetului Hud ca nu mai putea spera in credinta lor si ca aveau sa rataceasca mai departe, orbiti de necredinta.

„Noi spunem doar ca una dintre divinitatile noastre te-a lovit cu un rau”, adica te-a lovit cu nebunie, iar tu ai inceput sa rostesti vorbe de neinteles. Slava Celui care a pecetluit inimile nedreptilor! Ei l-au coborat pe cel mai sincer dintre oameni, aducatorul celui mai adevarat mesaj, la un rang atat de jos, incat orice om intelept s-ar rusina sa repete cuvintele lor, daca Allah nu ni le-ar fi relatat in Cartea Sa.

Hud le-a aratat cat de sigur era ca nici ei, nici divinitatile lor nu-i puteau face rau: „Il iau pe Allah drept martor, iar voi fiti martori ca eu sunt nevinovat de ceea ce Ii faceti partas in afara Lui. Uneltiti cu totii impotriva mea”, folositi toate mijloacele prin care credeti ca imi puteti pricinui rau, „si nu-mi dati niciun ragaz! Eu ma incred in Allah”, ma bizui pe El in toate treburile mele, „Domnul meu si Domnul vostru”: El este Creatorul tuturor, ne stapaneste pe noi si pe voi si are grija de noi.

„Nu exista vietuitoare pe care El sa nu o tina de suvita fruntii.” Nicio fiinta nu se misca si nu se opreste decat cu ingaduinta Sa. Daca v-ati aduna cu totii sa-mi faceti rau, iar Allah nu v-ar da putere asupra mea, nu ati putea; iar daca v-ar da putere, aceasta ar fi pentru o intelepciune voita de El. „Domnul meu este pe o Cale dreapta”: El este Drept, Echitabil, Intelept si Vrednic de lauda in Hotararile predestinate si legiuite, in rasplata si in pedeapsa Sa. Faptele Lui nu ies din aceasta Cale dreapta, pentru care este laudat.

„Iar daca va intoarceti” de la chemarea mea, „eu v-am transmis ceea ce mi-a fost incredintat si cu care am fost trimis la voi”, astfel incat nu-mi mai ramane nicio raspundere fata de voi. „Domnul meu va aduce in locul vostru un alt popor” care Il va adora fara sa-I faca partas, „iar voi nu-I veti pricinui niciun rau.” Raul vostru se intoarce numai asupra voastra: neascultarea celor neascultatori nu-L vatama, iar ascultarea celor supusi nu-I aduce vreun folos. „Cel care savarseste o fapta buna o face pentru sine, iar cel care savarseste raul il face impotriva sa” [Fussilat 41:46]. „Domnul meu vegheaza asupra tuturor lucrurilor.”

Comentariul versetelor 58 la 60

„Cand a venit Porunca Noastra”, adica pedeapsa, prin vantul nimicitor care „nu lasa nimic peste care trecea fara sa-l prefaca in ruina” [adh-Dhariyat 51:42], „l-am salvat pe Hud si pe cei care au crezut impreuna cu el, printr-o mila de la Noi, si i-am salvat de o pedeapsa aspra”, o pedeapsa uriasa si cumplita trimisa asupra lui 'Ad. Cand s-a facut dimineata, nu se mai vedeau decat locuintele lor ruinate [al-Ahqaf 46:25].

„Acela a fost poporul 'Ad”, asupra caruia Allah a trimis pedeapsa din pricina nedreptatii lor. „Ei au tagaduit semnele Domnului lor” cand i-au spus lui Hud ca nu le adusese nicio dovada limpede; astfel s-a aratat ca erau convinsi de adevarul chemarii lui, dar o respingeau cu incapatanare. „Nu au ascultat de Trimisii Sai”: cel care nu da ascultare unui Trimis nu da ascultare tuturor Trimisilor, caci chemarea lor este una. „Si au urmat porunca fiecarui tiran incapatanat”, care ii asuprea pe robii lui Allah si se impotrivea cu staruinta semnelor Sale. Ei nu au ascultat de niciun sfatuitor sincer, dar au urmat orice inselator care le voia pierzarea. De aceea Allah i-a nimicit.

„Un blestem i-a urmarit in aceasta lume” in toate vremurile si generatiile: vestea urata si faptele lor hidoase sunt pomenite, iar ei sunt osanditi; „si ii va urmari in Ziua Invierii”. „Cu adevarat, 'Ad nu a crezut in Domnul lor”, L-au tagaduit pe Cel care i-a creat, i-a inzestrat si i-a ingrijit. „Departe cu 'Ad, poporul lui Hud!”, adica Allah sa-i indeparteze de orice bine si sa-i apropie de orice rau.