Text integral · Pasaje · 73
Cartea pelerinajului
269. Dovada de bază este cuvântul lui Allah Preaînaltul:
﴿وَلِلَّهِ عَلَى النَّاسِ حِجُّ الْبَيْتِ مَنِ اسْتَطَاعَ إِلَيْهِ سَبِيلاً﴾
«Oamenii Îi datorează lui Allah pelerinajul la Casă, cei care au putința să ajungă la ea.»
[Āl ʿImrān: 97].234
270. Puterea de a-l îndeplini este cea mai importantă dintre condițiile sale: a deține proviziile și mijlocul de călătorie, peste necesitățile omului și nevoile sale de bază.
271. Pentru femeie, puterea de a-l îndeplini include și prezența unui maḥram, dacă are nevoie de o călătorie.
272. Hadithul lui Jābir despre pelerinajul Profetului ﷺ cuprinde cele mai importante dispoziții ale pelerinajului. Este cel relatat de Muslim,235 de la Jābir ibn ʿAbd Allāh, Allah să fie mulțumit de amândoi:
Profetul ﷺ a rămas la Medina nouă ani fără să îndeplinească pelerinajul. Apoi, în al zecelea an, s-a anunțat printre oameni că Trimisul lui Allah va îndeplini pelerinajul. Au venit la Medina mulți oameni, toți dorind să-l urmeze pe Trimisul lui Allah ﷺ și să facă asemenea lui.
Am ieșit împreună cu el până când am ajuns la Dhū al-Ḥulayfah. Asmāʾ bint ʿUmays l-a născut pe Muḥammad ibn Abī Bakr și a trimis pe cineva la Trimisul lui Allah ﷺ să-l întrebe: „Ce să fac?” El a răspuns:
اغتسلي، واستثفري بثوب، وأحرمي
«Fă baia rituală, leagă o pânză care să oprească sângerarea236 și intră în iḥrām.»
Trimisul lui Allah ﷺ s-a rugat în moschee, apoi a încălecat pe al-Qaṣwāʾ.237 Când cămila lui a ajuns cu el pe al-Baydāʾ,238 a rostit talbiyah cu mărturisirea unicității lui Allah:
لبيك اللهم لبيك، لبيك لا شريك لك لبيك، إن الحمد والنعمة لك والملك، لا شريك لك
«Răspund chemării Tale,239 o, Allah, răspund chemării Tale! Răspund chemării Tale, Tu nu ai asociat, răspund chemării Tale! Cu adevărat, lauda, binefacerea și stăpânirea Îți aparțin. Tu nu ai asociat!»
Oamenii rosteau240 formulele de talbiyah pe care le rosteau, iar Trimisul lui Allah ﷺ nu a respins nimic din ele.
Trimisul lui Allah ﷺ a rămas la propria sa formulă de talbiyah.
Jābir a spus: Nu intenționam decât pelerinajul Ḥajj; nu aveam în vedere ʿUmrah.
Când am ajuns împreună cu el la Casă, a atins colțul.
A înconjurat-o de șapte ori.
A mers cu pași repezi și apropiați în primele trei ocoluri241 și a mers obișnuit în patru.
Apoi s-a îndreptat către Locul lui Ibrāhīm și a recitat:
﴿وَاتَّخِذُوا مِنْ مَقَامِ إِبْرَاهِيمَ مُصَلّىً﴾
«Luați Locul lui Ibrāhīm ca loc de rugăciune!»
[al-Baqarah: 125].
A îndeplinit două rakʿah, așezând Locul lui Ibrāhīm între el și Casă.
Într-o relatare se spune că a recitat în cele două rakʿah:
﴿قُلْ هُوَ اللَّهُ أَحَدٌ﴾ و ﴿قُلْ يَاأَيُّهَا الْكَافِرُونَ﴾
«Spune: El este Allah, Unicul» și «Spune: O, voi necredincioșilor».
Apoi s-a întors la colț și l-a atins.
A ieșit apoi pe poartă către al-Ṣafā.
Când s-a apropiat de al-Ṣafā, a recitat:
﴿إِنَّ الصَّفَا وَالْمَرْوَةَ مِنْ شَعَائِرِ اللَّهِ﴾
«Al-Ṣafā și al-Marwah sunt dintre rânduielile sacre ale lui Allah.»
[al-Baqarah: 158].
A urcat pe el până când a văzut Casa.
S-a îndreptat către qiblah.
A mărturisit unicitatea lui Allah, L-a preamărit și a spus:
لا إله إلا الله وحده لا شريك له، له الملك وله الحمد، وهو على كل شيء قدير، لا إله إلا الله وحده، أنجز وعده، ونصر عبده، وهزم الأحزاب وحده
«Nimeni nu este vrednic de adorare în afară de Allah, Unicul, fără asociat. A Lui este stăpânirea și a Lui este lauda și El are putere asupra tuturor lucrurilor. Nimeni nu este vrednic de adorare în afară de Allah, Unicul. El Și-a împlinit făgăduința, Și-a ajutat robul și a înfrânt singur oștirile coalizate.» Apoi a făcut invocații între aceste rostiri. A spus aceasta de trei ori.
A coborât apoi și a mers către al-Marwah.
Când picioarele sale au ajuns în fundul văii, a alergat.
Iar când a urcat din ea, a mers obișnuit.
A ajuns la al-Marwah și a făcut acolo ceea ce făcuse la al-Ṣafā.
Când a încheiat ultimul parcurs la al-Marwah, a spus:
لو أني استقبلت من أمري ما استدبرت لم أَسُقِ الهدي، وجعلتها عمرة، فمن كان منكم ليس معه هدي فليحل وليجعلها عمرة
«Dacă aș fi știut la început ceea ce am aflat mai târziu, nu aș fi adus animalele de jertfă și aș fi făcut din aceasta o ʿUmrah. Cine dintre voi nu are cu el animale de jertfă să iasă din iḥrām și să facă din aceasta o ʿUmrah.»
Surāqah ibn Mālik ibn Juʿshum s-a ridicat și a întrebat: „O, Trimis al lui Allah, aceasta este numai pentru anul nostru sau pentru totdeauna?” Trimisul lui Allah ﷺ și-a împletit degetele și a spus: «ʿUmrah a intrat în Ḥajj», de două ori. «Nu, ci pentru totdeauna, pentru totdeauna.»
ʿAlī a venit din Yemen cu cămilele de jertfă ale Profetului ﷺ. A găsit-o pe Fāṭimah printre cei care ieșiseră din iḥrām, îmbrăcată în haine vopsite și cu ochii dați cu kohl. El a dezaprobat aceasta, iar ea i-a spus: „Tatăl meu mi-a poruncit astfel.” ʿAlī povestea în Irak: M-am dus la Trimisul lui Allah ﷺ, plângându-mă de ceea ce făcuse Fāṭimah și cerându-i lămurire asupra celor pe care ea le atribuise lui. I-am spus că dezaprobasem fapta ei, iar el a răspuns:
صَدَقت، صَدَقت) ، ماذا قلت حين فرضت الحج؟
«A spus adevărul, a spus adevărul. Ce ai rostit când ai intrat în pelerinaj?»
Am răspuns: „O, Allah, intru în iḥrām pentru ceea ce a intrat Trimisul Tău.” El a spus:
فإن معي الهدي فلا تَحِلّ
«Eu am cu mine animalele de jertfă, așadar nu ieși din iḥrām.»
Numărul tuturor animalelor de jertfă aduse de ʿAlī din Yemen și de Profet ﷺ a fost de o sută.
Toți oamenii au ieșit din iḥrām și și-au scurtat părul, cu excepția Profetului ﷺ și a celor care aveau cu ei animale de jertfă.
Când a venit Ziua al-Tarwiyah,242 s-au îndreptat către Minā.
Au intrat în iḥrām pentru Ḥajj.
Profetul ﷺ a încălecat și a îndeplinit acolo rugăciunile Ẓuhr, ʿAṣr, Maghrib, ʿIshāʾ și Fajr.
Apoi a mai rămas puțin, până când a răsărit soarele.
A poruncit să i se ridice un cort din păr de animale la Namirah.243 Trimisul lui Allah ﷺ a pornit, iar Quraysh erau încredințați că se va opri la al-Mashʿar al-Ḥarām, așa cum obișnuiau ei în perioada preislamică. Însă Trimisul lui Allah ﷺ a trecut mai departe,244 până a ajuns la ʿArafah. A găsit cortul ridicat la Namirah și s-a oprit acolo.
Când soarele a trecut de zenit, a poruncit să i se pregătească al-Qaṣwāʾ și i-a fost pusă șaua.
A ajuns în fundul văii,245 le-a ținut oamenilor o predică și a spus:
إن دماءكم وأموالكم حرام عليكم، كحرمة يومكم هذا، في شهركم هذا، في بلدكم هذا، ألا كل شيء من أمر الجاهلية تحت قدميّ موضوع، ودماء الجاهلية موضوعة، وإن أول دم أضع من دمائنا: دمُ ابن ربيعة بن الحارث ـ كان مُسْتَرْضَعاً في بني سَعْد فقتلته هذيل ـ، وربا الجاهلية موضوع، وأول ربا أضع من ربانا ربا عباس بن عبد المطلب، فإنه موضوع كله، فاتقوا الله في النساء، فإنكم أخذتموهن بأمانة الله، واستحللتم فروجهن بكلمة الله، ولكم عليهن أن لا يُوطِئن فرشكم أحداً تكرهونه، فإن فعلن ذلك فاضربوهن ضرباً غير مبرح، ولهن عليكم رزقهن وكسوتهن بالمعروف. وقد تركت فيكم ما لن تضلوا بعده إن اعتصمتم به: كتاب الله. وأنتم تسألون عني، فما أنتم قائلون؟
«Sângele și bunurile voastre sunt inviolabile între voi, precum inviolabilitatea acestei zile, în această lună și în acest ținut. Luați aminte: orice lucru care ține de perioada neștiinței este desființat sub picioarele mele. Răzbunările pentru sângele vărsat în perioada neștiinței sunt desființate. Prima răzbunare pentru sânge dintre ale noastre pe care o desființez este cea pentru fiul lui Rabīʿah ibn al-Ḥārith: era dat la doică printre Banū Saʿd și a fost ucis de Hudhayl. Dobânda din perioada neștiinței este desființată, iar prima dobândă dintre ale noastre pe care o desființez este dobânda lui ʿAbbās ibn ʿAbd al-Muṭṭalib; este desființată în întregime. Temeți-vă de Allah în privința femeilor! Le-ați luat sub legământul lui Allah, iar unirea cu ele v-a fost îngăduită prin cuvântul lui Allah. Aveți dreptul ca ele să nu primească pe așternuturile voastre pe cineva pe care nu-l doriți. Dacă fac aceasta, loviți-le fără asprime vătămătoare. Ele au dreptul la hrană și îmbrăcăminte din partea voastră, potrivit cuviinței. V-am lăsat ceva de care, dacă vă țineți strâns, nu vă veți rătăci: Cartea lui Allah. Veți fi întrebați despre mine; ce veți spune?»
Ei au răspuns: „Mărturisim că ai transmis, ți-ai îndeplinit misiunea și ai povățuit cu sinceritate.” Atunci, arătătorul îl ridica spre cer și îl îndrepta spre oameni, spunând:
اللهم اشهد، اللهم اشهد
«O, Allah, fii martor! O, Allah, fii martor!», de trei ori.
Apoi Bilāl a rostit adhān-ul și iqāmah, iar el a îndeplinit Ẓuhr. Apoi a rostit iqāmah și a îndeplinit ʿAṣr.
Nu a îndeplinit nicio rugăciune între ele.
Apoi a încălecat și a ajuns la locul de staționare.
A rămas acolo până când a apus soarele, lumina gălbuie s-a stins într-o oarecare măsură și discul a dispărut.
Făcea semn cu mâna dreaptă, spunând:
أيها الناس، السكينة، السكينة
«O, oameni, liniște, liniște!» Când ajungea la câte o ridicătură de nisip,250 îi slăbea puțin frâul ca să urce.
A ajuns la Muzdalifah.
A îndeplinit acolo Maghrib și ʿIshāʾ, cu un singur adhān și două iqāmah.
Nu a îndeplinit nicio rugăciune voluntară între ele.
Apoi s-a culcat până la ivirea zorilor.251
A îndeplinit Fajr când lumina dimineții s-a arătat limpede, cu adhān și iqāmah.
A încălecat apoi pe al-Qaṣwāʾ până când a ajuns la al-Mashʿar al-Ḥarām.
S-a îndreptat către qiblah.
L-a invocat pe Allah, L-a preamărit și a mărturisit că nimeni nu este vrednic de adorare în afară de El și că El este Unicul.
A rămas acolo până când s-a luminat foarte bine.
A pornit înainte de răsăritul soarelui.
L-a luat în spatele său pe al-Faḍl ibn al-ʿAbbās... până când a ajuns în fundul văii Muḥassir,252 unde a grăbit puțin mersul.
A urmat apoi drumul din mijloc, care duce la Jamrah cea Mare.
Rostea takbīr-ul la fiecare pietricică.
Erau de mărimea pietricelelor aruncate cu degetele.
A aruncat din fundul văii.
Apoi s-a îndreptat către locul sacrificării.
A înjunghiat cu mâna sa șaizeci și trei de cămile.
Apoi i-a dat lui ʿAlī, care le-a înjunghiat pe cele rămase, și l-a făcut părtaș la jertfa sa.
A poruncit să fie luată câte o bucată din fiecare cămilă și să fie pusă într-un vas și fiartă. Amândoi au mâncat din carne și au băut din zeamă.
Trimisul lui Allah ﷺ a încălecat apoi și s-a îndreptat către Casă pentru ṭawāf al-ifāḍah.255
A îndeplinit Ẓuhr la Mecca.
A venit la Banū ʿAbd al-Muṭṭalib, care scoteau apă din Zamzam, și a spus:
انزعُوا بني عبد المطلب، فلولا أن يغلبكم الناس على سِقايتكم لنزعت معكم، فناولوه دلواً فشرب منه
«Scoateți apă, o, Banū ʿAbd al-Muṭṭalib! Dacă nu m-aș teme că oamenii vă vor lua îndeletnicirea de a da apă, aș scoate și eu împreună cu voi.»
Ei i-au întins o găleată și a băut din ea. Relatat de Muslim.256
273. El ﷺ îndeplinea riturile și le spunea oamenilor:
خذوا عني مناسككم
«Luați de la mine riturile voastre de pelerinaj.»257
Cea mai deplină îndeplinire a pelerinajului este, așadar, urmarea Profetului ﷺ și a companionilor săi, Allah să fie mulțumit de ei.
274. Dacă pelerinul s-ar limita la:
Cei patru stâlpi:
Intrarea în iḥrām.
Staționarea la ʿArafah.
Ṭawāf.
Și saʿy.
Și la obligații:
275. Deosebirea dintre omiterea unui stâlp al pelerinajului și omiterea unei obligații este:
Cine omite un stâlp nu are pelerinajul valid până când nu-l îndeplinește în forma prescrisă.
Iar cine omite o obligație are pelerinajul valid, dar păcătuiește și datorează o jertfă pentru omiterea ei.
276. Cel care dorește să intre în iḥrām poate alege între tamattuʿ, care este preferabil, qirān și ifrād.
277. Tamattuʿ înseamnă să intre în iḥrām pentru ʿUmrah în lunile pelerinajului, să o încheie, apoi să intre în iḥrām pentru Ḥajj în același an.
Datorează o jertfă, dacă nu este dintre locuitorii din împrejurimile Moscheii celei Sfinte.
278. Ifrād înseamnă să intre în iḥrām numai pentru Ḥajj.
279. Qirān înseamnă:
Să intre în iḥrām pentru amândouă împreună.
Sau să intre în iḥrām pentru ʿUmrah, apoi să adauge Ḥajj înainte de a începe ṭawāf-ul ei.
280. Cel care îndeplinește tamattuʿ este nevoit să adopte această formă:260
Dacă se teme că va pierde staționarea la ʿArafah ocupându-se de ʿUmrah.
Sau dacă femeii îi începe menstruația ori sângerarea după naștere și știe că nu se va purifica înainte de timpul staționării la ʿArafah.
281. Cel care îndeplinește ifrād și cel care îndeplinește qirān fac aceleași rituri, însă cel care îndeplinește qirān datorează o jertfă, spre deosebire de cel care îndeplinește ifrād.
282. Persoana aflată în iḥrām se ferește, pe durata lui,261 de:
Raderea părului.
Tăierea unghiilor.
Purtarea hainelor croite pe forma corpului, dacă este bărbat.
Acoperirea capului, dacă este bărbat.
Parfum, atât bărbatul, cât și femeia.
Persoanei aflate în iḥrām îi sunt interzise și uciderea vânatului terestru sălbatic comestibil, indicarea lui și ajutorul dat la uciderea lui.
Cea mai gravă dintre interdicțiile stării de iḥrām este contactul sexual, deoarece interdicția lui este aspră, anulează ritul și impune o cămilă drept jertfă compensatorie.
283. În privința compensației pentru îndepărtarea unei neplăceri:
Dacă bărbatul își acoperă capul sau poartă haine croite pe forma corpului, dacă femeia își acoperă fața ori poartă mănuși sau dacă se folosește parfum, poate alege între:
Postul de trei zile.
Hrănirea a șase săraci.
Sau înjunghierea unei oi.
284. Dacă ucide vânatul, poate alege între:
Sacrificarea unui animal asemănător dintre animalele de turmă, dacă există un echivalent.
Evaluarea echivalentului în locul în care a fost ucis vânatul, cumpărarea de hrană cu această valoare și împărțirea ei: câte un mudd de grâu fiecărui sărac sau o jumătate de ṣāʿ din alt aliment.
Sau postul unei zile pentru fiecare sărac care ar fi hrănit.
285. Jertfa pentru tamattuʿ și qirān:
Trebuie să fie un animal care este suficient pentru jertfa de sărbătoare.
286. Dacă nu găsește, postește zece zile: trei în timpul pelerinajului — putând posti pentru acestea și în zilele de tashrīq — și șapte după întoarcere.
287. Aceeași regulă se aplică:
Celui care a omis o obligație.
Sau celui care datorează o jertfă compensatorie pentru contact trupesc.
288. Orice animal de jertfă sau hrană care ține de sanctuar ori de iḥrām se dă săracilor sanctuarului, fie rezidenți, fie veniți din alte ținuturi.
289. Postul poate fi îndeplinit în orice loc.
290. Din jertfa ritului, precum cea pentru tamattuʿ și qirān, și din jertfa voluntară, mănâncă, dăruiește și dă de pomană.
291. Din jertfa obligatorie pentru încălcarea unei interdicții sau omiterea unei obligații, numită jertfă de compensare, nu mănâncă nimic, ci o dă în întregime de pomană, deoarece are rolul unei ispășiri.
292. Condițiile oricărui ṭawāf sunt:
Intenția.
Începerea de la Piatra Neagră.
Este recomandat să o atingă și să o sărute.
Dacă nu poate, face semn către ea.
Atunci spune:
بسم الله) ، الله أكبر، اللهم إيماناً بك، وتصديقاً بكتابك، ووفاء بعهدك، واتباعاً لسنة نبيك محمد صلّى الله عليه وسلّم.
«În numele lui Allah! Allah este Cel mai Mare! O, Allah, din credință în Tine, confirmând Cartea Ta, împlinind legământul cu Tine și urmând Sunnah Profetului Tău Muḥammad ﷺ.»
Să țină Casa în partea stângă.
Să împlinească cele șapte ocoluri.
Să fie purificat de impuritatea rituală și de cea materială.
293. Purificarea în celelalte rituri, în afară de ṭawāf, este recomandată, nu obligatorie.
S-a transmis în hadith:
الطواف بالبيت صلاة، إلا أن الله أباح فيه الكلام
«Înconjurarea Casei este rugăciune, numai că Allah a îngăduit vorbirea în ea.»262
294. Este recomandat:
Ca la ṭawāf-ul de sosire să adopte iḍṭibāʿ: să așeze mijlocul mantiei pe sub umărul drept, iar capătul ei pe umărul stâng.
Și să meargă cu pași repezi și apropiați în primele trei ocoluri ale lui și obișnuit în cele rămase.
295. În niciun alt ṭawāf în afară de acesta nu sunt recomandate mersul cu pași repezi și apropiați și iḍṭibāʿ.
296. Condițiile saʿy-ului sunt:
Intenția.
Împlinirea celor șapte parcursuri.
Și începerea de la al-Ṣafā.
297. Este prescris ca omul să înmulțească pomenirea lui Allah și invocațiile în ṭawāf, în saʿy și în toate riturile sale, potrivit cuvintelor Profetului ﷺ:
إنما جُعل الطواف بالبيت، وبالصفا والمروة، ورمي الجمار لإقامة ذكر الله
«Înconjurarea Casei, parcursul între al-Ṣafā și al-Marwah și aruncarea pietricelelor la jamarāt au fost rânduite numai pentru pomenirea lui Allah.»263
298. Abū Hurayrah, Allah să fie mulțumit de el, a spus: Când Allah i-a dăruit Trimisului Său cucerirea Meccăi: El s-a ridicat înaintea oamenilor, L-a lăudat și L-a preamărit pe Allah, apoi a spus:
إن الله حبس عن مكة الفيل، وسلط عليها رسوله والمؤمنين، وإنها لم تحلَّ لأحد كان قبلي، وإنما أحلت لي ساعة من نهار، وإنها لن تحل لأحد بعدي: ـ فلا يُنَفَّرُ صَيْدُها. ـ ولا يُخْتَلى شوكها. ـ ولا تَحِلُّ ساقطتها إلا لمنشد. ـ ومن قُتِل له قتيل فهو بخير النظرين
«Allah a oprit elefantul să intre în Mecca și a dat putere asupra ei Trimisului Său și credincioșilor. Ea nu i-a fost îngăduită nimănui înaintea mea și mi-a fost îngăduită mie numai pentru o parte dintr-o zi. Nu-i va fi îngăduită nimănui după mine: Vânatul ei nu trebuie speriat. Mărăcinii ei nu trebuie tăiați. Lucrul pierdut găsit în ea nu este îngăduit decât celui care îl ridică pentru a-l anunța. Iar cel căruia i-a fost ucisă o rudă poate alege cea mai bună dintre cele două căi.»
Al-ʿAbbās a spus: „Cu excepția idhkhir-ului, o, Trimis al lui Allah, căci îl punem în mormintele și casele noastre!” El a răspuns:
إلا الإذخر
«Cu excepția idhkhir-ului.»
Relatat de al-Bukhārī și Muslim.264
299. El a spus:
المدينة حرام ما بين عير إلى ثور
«Medina este sanctuar între ʿAyr și Thawr.»
Relatat de Muslim.265
300. El a spus:
خمس من الدواب كلهن فاسق، يُقْتَلْن في الحل والحرم: الغراب، والحِدَأَة ، والعقرب، والفأرة، والكلب العقور
«Cinci animale sunt toate vătămătoare și pot fi ucise atât în afara sanctuarului, cât și înăuntrul lui: Corbul, gaia,266 scorpionul, șoarecele și câinele care atacă.»
Relatat de al-Bukhārī și Muslim.267
Capitol: Animalele de jertfă, jertfa de sărbătoare și ʿaqīqah
301. S-a arătat ce animale de jertfă sunt obligatorii. Celelalte sunt recomandate, la fel ca jertfa de sărbătoare și ʿaqīqah.
302. Pentru acestea sunt suficiente numai:
Oaia jadhaʿ, adică aceea care a împlinit o jumătate de an.
Și animalul ajuns la vârsta thanī:
Dintre cămile: cel care a împlinit cinci ani.
Dintre bovine: cel care a împlinit doi ani.
Dintre caprine: cel care a împlinit un an.
303. El ﷺ a spus:
أربع لا تجوز في الأضاحي : العَوْراء البَيِّن عَوَرُها. والمريضة البين مرضها. والعرجاء البين ضلعُها. والكبيرة التي لا تُنْقِي
«Patru nu sunt îngăduite ca jertfe de sărbătoare: Animalul cu un singur ochi sănătos, al cărui defect este vădit. Cel bolnav, a cărui boală este vădită. Cel șchiop, al cărui șchiopătat este vădit. Și cel bătrân, care nu mai are măduvă.» Hadith autentic, relatat de cei cinci.268
304. Se cuvine ca animalul să fie de bună calitate și să aibă însușiri depline.269 Cu cât este mai deplin, cu atât Îi este mai drag lui Allah și mai mare este răsplata proprietarului său.
305. Jābir a spus: În anul al-Ḥudaybiyah am sacrificat împreună cu Profetul ﷺ o cămilă pentru șapte persoane și o bovină pentru șapte. Relatat de Muslim.270
306. ʿAqīqah este recomandată pentru tată.
307. Pentru băiat, două oi, iar pentru fată, o oaie.
308. El ﷺ a spus:
كل غلام مُرْتَهن بعقيقته، تذبح عند يوم سابعه، ويحلق ، ويسمى
«Fiecare băiat este ținut în legătură cu ʿaqīqah lui: animalul se înjunghie în a șaptea sa zi, i se rade părul și i se pune nume.» Hadith autentic, relatat de cei cinci.271
309. Mănâncă din cele menționate, dăruiește și dă de pomană.
310. Nu-i dă măcelarului plata din ele, ci îi poate oferi un dar sau o pomană.
Notele originale
Folos: Șeicul a stabilit că, dacă un sclav îndeplinește pelerinajul după pubertate, dar înainte de eliberare, acesta este pelerinajul său obligatoriu în Islam și nu trebuie să-l repete după eliberare. A stabilit și că persoana care îndeplinește pelerinajul în numele altcuiva nu trebuie să pornească din țara celui reprezentat. Al-Mukhtārāt al-Jaliyyah, p. 64.
Muslim (1218). Al-Nawawī a spus despre acest hadith (8/170): «Este un hadith măreț, care cuprinde numeroase foloase și lucruri prețioase dintre principiile importante. Muslim este singurul dintre cei doi autori care l-a relatat; al-Bukhārī nu l-a redat în Ṣaḥīḥ-ul său. Abū Dāwūd l-a relatat asemenea lui Muslim. Al-Qāḍī a spus: Oamenii au discutat mult chestiunile juridice din el. Abū Bakr ibn al-Mundhir i-a consacrat o lucrare amplă și a extras din el peste o sută cincizeci de feluri de chestiuni juridice. Dacă ar fi fost cercetat exhaustiv, s-ar fi putut adăuga aproape încă pe atât...»
Istithfār-ul femeii înseamnă să lege ceva în jurul mijlocului, apoi să așeze o pânză lată la locul sângerării și să o fixeze din față și din spate, pentru a opri scurgerea. Absorbantele de astăzi au același rol. Tawḍīḥ al-Aḥkām, de al-Bassām, 3/322.
Numele cămilei Profetului ﷺ. Este menționată și sub numele al-ʿAḍbāʾ și al-Jadʿāʾ. S-a spus că este cea pe care a călătorit la Hijrah.
Al-baydāʾ înseamnă întinderea pustie.
Labbayk înseamnă: răspund chemării Tale iar și iar și rămân neîncetat în ascultare față de Tine.
Ihlāl înseamnă ridicarea glasului cu talbiyah.
Ramal înseamnă mersul grăbit, cu pași apropiați.
Este a opta zi din Dhū al-Ḥijjah.
Un loc de lângă ʿArafāt, care nu face parte din ʿArafāt.
Adică a trecut de Muzdalifah fără să staționeze acolo, ci s-a îndreptat către ʿArafāt.
Adică valea ʿUranah, care mărginește ʿArafah în partea de vest și nu face parte din ea.
Sunt stânci alipite de pământ, aflate în spatele muntelui ʿArafāt, la est de el. Cel care stă lângă ele se îndreaptă atât către munte, muntele Ilāl, numit de oameni Muntele Îndurării, cât și către qiblah.
Ḥabl al-mushāh este drumul pe care merg pietonii. Acest drum se află în fața celui care staționează lângă stânci.
Shanaqa înseamnă a strânge și a trage. Zimām este frâul legat de inelul din nasul cămilei, prin care este condusă și oprită.
Al-mawrik este locul de pe șa pe care călărețul își sprijină piciorul. Raḥl este ceea ce se pune pe spatele cămilei pentru călărit.
Ḥabl este o ridicătură joasă dintr-o masă mare de nisip.
Șeicul a considerat corect că nu este îngăduită plecarea de la Muzdalifah înainte de zori, cu excepția celor care au un motiv de scutire; acestora li se îngăduie cu puțin înainte de zori. Al-Mukhtārāt al-Jaliyyah, p. 65.
Muḥassir este o vale între Muzdalifah și Minā. Profetul ﷺ a grăbit mersul în ea, astfel că grăbirea mersului acolo este recomandată.
Lângă Jamrah cea Mare, Jamrat al-ʿAqabah, se afla un copac, însă acesta a fost îndepărtat cu mult timp în urmă.
Șeicul a explicat că opinia corectă este ca cel care aruncă să se îndrepte către Jamrah în timpul aruncării, potrivit faptei Profetului ﷺ. La Jamrat al-ʿAqabah și la Jamrah din mijloc, ține Casa în stânga și Minā în dreapta, iar la Jamrah cea Mică, Casa în dreapta și Minā în stânga. Al-Mukhtārāt al-Jaliyyah, p. 66.
Șeicul a respins opinia celor care permit amânarea ṭawāf al-ifāḍah dincolo de zilele petrecute la Minā. Al-Mukhtārāt, p. 65.
Relatat de Muslim (1218). Șeicul l-a redat aici pe scurt.
Relatat de Aḥmad (3/318, 332, 337, 367), Muslim (1297) și alții.
Petrecerea obligatorie a nopții se întinde până într-o parte din a doua jumătate a nopții. Nūr al-Baṣāʾir, p. 31.
A șaptea obligație este ṭawāf-ul de rămas-bun. Nūr al-Baṣāʾir, p. 31.
Adică a doua formă de qirān.
Șeicul a considerat corect că acela care încalcă o interdicție din uitare nu datorează compensație, chiar dacă a îndepărtat păr sau o unghie și chiar dacă a ucis vânat. Al-Mukhtārāt al-Jaliyyah, p. 65.
Relatat de al-Tirmidhī (960), al-Nasāʾī (5/222) și al-Ḥākim (2/266), care a spus: Autentic potrivit condițiilor celor doi șeici. Al-Ḥāfiẓ Ibn Ḥajar l-a declarat autentic în al-Talkhīṣ (1/138) și a transmis aceeași clasificare de la Ibn al-Sakan, Ibn Khuzaymah și Ibn Ḥibbān. Al-Albānī l-a declarat autentic în al-Irwāʾ, nr. 131.
Relatat de Aḥmad (6/64, 75, 139), Abū Dāwūd (1888), al-Tirmidhī (902), care l-a declarat autentic, și al-Dārimī (2/50).
Relatat de al-Bukhārī (1/197, 4/41, 8/20) și Muslim (1354). «Nu trebuie tăiați» înseamnă că nu sunt recoltați. Idhkhir, la singular idhkhirah, este o plantă mică ale cărei rădăcini se întind în pământ; are tulpini subțiri și miros plăcut. Cu ea se astupau golurile dintre cărămizile de la morminte și era pusă sub lut și deasupra lemnului la acoperirea caselor, ca să închidă golurile și să țină lutul să nu cadă.
Relatat de al-Bukhārī (4/81, 6/279, 12/41) și Muslim (1370). ʿAyr este un munte negru-roșcat, alungit de la est la vest, care domină Medina Profetului dinspre sud. La poalele sale nordice se află valea al-ʿAqīq, unde este fântâna lui ʿUrwah ibn al-Zubayr. Thawr este un munte mic, rotunjit și roșcat, aflat la nord de Medina, în spatele muntelui Uḥud. Prin urmare, muntele Uḥud face parte din sanctuar.
Gaia este o pasăre de pradă care se năpustește asupra rozătoarelor, păsărilor de curte și alimentelor.
Relatat de al-Bukhārī (6/355) și Muslim (1199). Al-ʿaqūr este animalul care atacă, la care au predominat însușirile fiarelor, astfel încât mușcă și rănește frecvent oamenii și animalele.
Relatat de Mālik (2/482), Aḥmad (4/289), Abū Dāwūd (2802), al-Tirmidhī (1497), care l-a declarat autentic, Ibn Mājah (3144), Ibn Ḥibbān (Mawārid, 1046) și al-Nasāʾī (7/215). Al-Ḥākim l-a declarat autentic (4/223). Al-Ḥāfiẓ Ibn Ḥajar a spus în al-Tahdhīb (4/182): «Autentic; l-au relatat autorii colecțiilor Sunan prin lanțuri autentice. Aḥmad ibn Ḥanbal l-a clasificat drept bun, spunând: Cât de bun este acest hadith...»
«Nu mai are măduvă» se referă la măduva oaselor. «Al cărui șchiopătat este vădit» se referă la înclinarea lui în mers.
Șeicul a stabilit că animalul cu urechea ori cornul parțial tăiat este suficient, dacă tăierea nu a ajuns să-l rănească într-un fel care îl face defect sau bolnav. Al-Mukhtārāt al-Jaliyyah, p. 67.
Relatat de Muslim (1318).
Relatat de Aḥmad (5/12), Abū Dāwūd (2838), al-Tirmidhī (1522), care l-a declarat autentic, al-Nasāʾī (7/166), Ibn Mājah (1365) și al-Ḥākim (4/237).