Text integral · Pasaje · 67
Cartea căsătoriei
495. Căsătoria este dintre rânduielile trimișilor.
496. În hadith se spune:
يا معشر الشباب، من استطاع منكم الباءة فليتزوج، فإنه أغضُّ للبصر، وأحصنُ للفرج، ومن لم يستطع فعليه بالصوم، فإنه له وِجاء
«O, tineri, cine dintre voi are putința căsătoriei să se căsătorească, fiindcă aceasta ajută mai mult la coborârea privirii și la păzirea castității. Cine nu poate să postească, fiindcă postul îi înfrânează dorința.»
Relatat de al-Bukhārī și Muslim.393
497. El ﷺ a spus:
تنكح المرأة لأربع: لمالها، وحسبها، وجمالها، ودينها، فاظفر بذات الدين تربت يمينك
«Femeia este luată în căsătorie pentru patru lucruri: averea ei, obârșia ei, frumusețea ei și religia ei. Alege-o pe cea religioasă — să-ți fie mâna dreaptă în țărână!»
Relatat de al-Bukhārī și Muslim.394
498. Se cuvine să aleagă femeia cu religie și obârșie bună, iubitoare, care poate avea mulți copii și este de familie onorabilă.
499. Dacă dorește să ceară o femeie în căsătorie, poate vedea din ea ceea ce îl îndeamnă să se căsătorească cu ea.
500. Nu-i este îngăduit unui bărbat să facă o cerere în căsătorie peste cererea fratelui său musulman până când acesta nu-i permite sau nu renunță.395
501. Cererea directă în căsătorie a femeii aflate în perioada de așteptare nu este permisă în nicio situație.
502. Este permisă aluzia în cererea adresată femeii despărțite irevocabil, prin moarte sau altfel, potrivit cuvintelor lui Allah Preaînaltul:
﴿وَلاَ جُنَاحَ عَلَيْكُمْ فِيمَا عَرَّضْتُمْ بِهِ مِنْ خِطْبَةِ النِّسَاءِ﴾
«Nu este niciun păcat asupra voastră pentru aluzia pe care o faceți la cererea femeilor în căsătorie.»
[al-Baqarah: 235].
503. Aluzia este să spună: Doresc pe cineva asemenea ție; sau: Nu mă lipsi de tine; și altele asemenea.
504. Se cuvine ca la contractul de căsătorie să fie rostită predica din hadithul lui Ibn Masʿūd. El a spus: Trimisul lui Allah ﷺ ne-a învățat mărturisirea rostită cu prilejul unei nevoi: «Lauda Îi aparține lui Allah! Îl lăudăm, Îi cerem ajutorul și iertarea și căutăm ocrotire la Allah de răul din sufletele noastre și de faptele noastre rele. Pe cel pe care Allah îl călăuzește, nimeni nu-l poate rătăci, iar pe cel pe care El îl lasă să rătăcească, nimeni nu-l poate călăuzi. Mărturisesc că nimeni nu este vrednic de adorare în afară de Allah, Unicul, fără asociat, și mărturisesc că Muḥammad este robul și Trimisul Său.» Și recită trei versete. Relatat de autorii colecțiilor Sunan.396 Unii au precizat cele trei pasaje, care sunt:
Cuvintele lui Allah Preaînaltul:
﴿يَاأَيُّهَا الَّذِينَ آمَنُوا اتَّقُوا اللَّهَ حَقَّ تُقَاتِهِ وَلاَ تَمُوتُنَّ إِلاَّ وَأَنْتُمْ مُسْلِمُونَ﴾
«O, voi cei care credeți, temeți-vă de Allah așa cum I se cuvine să vă temeți de El și să nu muriți decât fiind musulmani!»
[Āl ʿImrān: 102].
Primul verset din Sūrat al-Nisāʾ:
﴿يَاأَيُّهَا النَّاسُ اتَّقُوا رَبَّكُمُ الَّذِي خَلَقَكُمْ مِنْ نَفْسٍ وَاحِدَةٍ وَخَلَقَ مِنْهَا زَوْجَهَا وَبَثَّ مِنْهُمَا رِجَالاً كَثِيرًا وَنِسَاءً وَاتَّقُوا اللَّهَ الَّذِي تَسَاءَلُونَ بِهِ وَالأَرْحَامَ إِنَّ اللَّهَ كَانَ عَلَيْكُمْ رَقِيبًا﴾
«O, oameni, temeți-vă de Domnul vostru, Care v-a creat dintr-un singur suflet, a creat din el perechea lui și din cei doi a răspândit mulți bărbați și femei! Temeți-vă de Allah, în Numele Căruia vă cereți unii altora drepturile, și păziți legăturile de rudenie. Allah este Veghetor asupra voastră.»
Cuvintele Lui:
﴿يَاأَيُّهَا الَّذِينَ آمَنُوا اتَّقُوا اللَّهَ وَقُولُوا قَوْلاً سَدِيدًا *يُصْلِحْ لَكُمْ أَعْمَالَكُمْ وَيَغْفِرْ لَكُمْ ذُنُوبَكُمْ وَمَنْ يُطِعْ اللَّهَ وَرَسُولَهُ فَقَدْ فَازَ فَوْزًا عَظِيمًا﴾
«O, voi cei care credeți, temeți-vă de Allah și rostiți cuvinte drepte! El vă va îndrepta faptele și vă va ierta păcatele. Cine ascultă de Allah și de Trimisul Său a dobândit un succes măreț.»
Cele două versete. [al-Aḥzāb: 70, 71].
505. Nu sunt obligatorii decât:
Oferta de căsătorie (ījāb): cuvintele rostite de tutore, precum: Ți-am dat-o în căsătorie; sau: Te-am căsătorit cu ea.
Și acceptarea (qabūl): cuvintele rostite de soț sau de reprezentantul său, precum: Am acceptat această căsătorie; sau: Am acceptat; și altele asemenea.397
Capitol: Condițiile căsătoriei
506. Este necesar consimțământul ambilor soți, cu excepția:
Fetei minore, pe care tatăl o poate căsători fără consimțământul ei.398
Și a roabei, pe care stăpânul o poate căsători fără consimțământul ei.
507. Este necesar tutorele matrimonial,399 potrivit cuvintelor sale ﷺ:
لا نكاح إلا بولي
«Nu există căsătorie decât cu un tutore.» Hadith autentic, relatat de cei cinci.400
508. Cei cu întâietate la căsătorirea femeii libere sunt:
Tatăl ei și ascendenții lui.
Apoi fiul ei și descendenții lui.
Apoi rudele ei reziduale, de la cea mai apropiată la cea mai îndepărtată.
509. În hadithul relatat de al-Bukhārī și Muslim:
لا تُنْكح الأيِّم حتى تستأمر، ولا تنكح البكر حتى تستأذن
«Femeia care a mai fost căsătorită nu este căsătorită până când nu este consultată, iar fecioara nu este căsătorită până când nu i se cere permisiunea.»
Ei au întrebat: „O, Trimis al lui Allah, cum este permisiunea ei?” El a răspuns:
أن تسكت
«Să tacă.»401
510. Profetul ﷺ a spus:
أعلنوا النكاح
«Faceți cunoscută căsătoria.»
Relatat de Aḥmad.402
Din facerea ei cunoscută fac parte mărturia a două persoane drepte, anunțarea și arătarea ei, baterea tobei de mână și altele asemenea.
511. Tutorele femeii nu o poate căsători cu cineva nepotrivit pentru ea: bărbatul desfrânat nu este potrivit femeii caste.403 Arabii sunt potriviți unii altora.
512. Dacă tutorele ei nu există, lipsește îndelung sau refuză să o căsătorească cu un bărbat potrivit, judecătorul o căsătorește, potrivit hadithului: «Conducătorul este tutorele celei care nu are tutore.» Relatat de autorii colecțiilor Sunan, în afară de al-Nasāʾī.404
513. Trebuie precizate persoanele pentru care se încheie contractul. Nu este valid să spună: Ți-am dat-o în căsătorie pe fiica mea, dacă are și alta, până când nu o distinge prin nume sau descriere.
514. Este necesară și lipsa impedimentelor la oricare dintre soți, menționate în capitolul despre femeile cu care căsătoria este interzisă.
Capitol: Femeile cu care căsătoria este interzisă
515. Sunt de două feluri:
Interzise pentru totdeauna.
Și interzise pentru o perioadă.
516. Cele interzise pentru totdeauna sunt:
Șapte categorii prin rudenie de sânge:405
Mamele și ascendentele lor.
Fiicele și descendentele lor, chiar dintre fiicele fiicei.
Surorile, de orice fel.
Fiicele lor.
Fiicele fraților.
Mătușile paterne și materne ale lui sau ale oricăruia dintre ascendenții săi.
Șapte categorii prin alăptare, corespunzătoare celor menționate.
Și patru categorii prin înrudire matrimonială:406
Mamele soțiilor și ascendentele lor.
Fiicele lor și descendentele acestora, dacă a consumat căsătoria cu mamele lor.
Soțiile taților și ale ascendenților paterni.
Soțiile fiilor și ale descendenților acestora, prin rudenie de sânge sau alăptare.
517. Dovezile de bază sunt:
Cuvintele lui Allah Preaînaltul:
﴿حُرِّمَتْ عَلَيْكُمْ أُمَهَاتُكُمْ ...﴾
«Vă sunt interzise mamele voastre...»
până la sfârșitul pasajului. [al-Nisāʾ: 23, 24].
Și cuvintele sale ﷺ:
يحرم من الرضاع ما يحرم من النسب أو من الولادة
«Prin alăptare devine interzis ceea ce devine interzis prin rudenia de sânge sau prin naștere.»
Relatat de al-Bukhārī și Muslim.407
518. Dintre cele interzise pentru o perioadă:
Cele cuprinse în cuvintele sale ﷺ:
لا يُجْمَع بين المرأة وعمتها، ولا بين المرأة وخالتها
«Nu se reunesc în căsătorie o femeie și mătușa ei paternă, nici o femeie și mătușa ei maternă.»
Relatat de al-Bukhārī și Muslim.408
Împreună cu cuvintele lui Allah Preaînaltul:
﴿وَأَنْ تَجْمَعُوا بَيْنَ الأُخْتَيْنِ﴾
«Și să reuniți două surori.»
[al-Nisāʾ: 23].
519. Bărbatul liber nu poate avea împreună mai mult de patru soții, iar sclavul nu poate avea mai mult de două.
520. În privința roabelor aflate în proprietatea sa, poate avea relații cu câte dorește.
521. Dacă necredinciosul intră în Islam având două surori ca soții, alege una. Dacă are mai mult de patru soții, alege patru și se desparte de celelalte.
522. Este interzisă căsătoria cu:
Femeia aflată în iḥrām, până când iese din el.
Femeia aflată în perioada de așteptare după alt bărbat, până când ajunge la termenul stabilit.
Femeia care a săvârșit desfrânare, atât pentru cel cu care a săvârșit-o, cât și pentru altul, până când se căiește.
Femeia pe care a repudiat-o de trei ori, până când se căsătorește cu alt soț, acesta consumă căsătoria și se desparte de ea, iar perioada ei de așteptare se încheie.
523. Două surori pot fi deținute împreună ca roabe. Însă, dacă are relații cu una, cealaltă nu-i este îngăduită până când nu și-o face interzisă pe prima, scoțând-o din proprietatea sa sau căsătorind-o după verificarea lipsei sarcinii.409
524. Alăptarea care creează interdicția este cea de dinaintea înțărcării.
525. Ea constă în cinci alăptări sau mai multe.410
526. Prin ea, copilul și descendenții lui devin copiii femeii care alăptează și ai bărbatului căruia îi este atribuit laptele.
527. Interdicția se întinde dinspre femeia care alăptează și bărbatul căruia îi este atribuit laptele asemenea rudeniei de sânge.
Capitol: Condițiile stipulate în căsătorie
528. Acestea sunt ceea ce unul dintre soți îi stipulează celuilalt.
529. Sunt de două feluri:
Valide, precum condiția ca el să nu ia altă soție sau o concubină,411 să nu o scoată din casa ori localitatea ei sau să mărească darul nupțial ori întreținerea și altele asemenea. Toate acestea intră în cuvintele sale ﷺ:
إن أحق الشروط أن توفوا به: ما استحللتم به الفروج
«Condițiile pe care aveți cea mai mare datorie să le îndepliniți sunt cele prin care v-a devenit îngăduită unirea conjugală.»
Relatat de al-Bukhārī și Muslim.412
Și condiții nevalide, precum căsătoria temporară, căsătoria de îngăduire pentru fostul soț și căsătoria prin schimb fără dar nupțial.
Profetul ﷺ a permis la început căsătoria temporară, apoi a interzis-o.413
L-a blestemat pe cel care se căsătorește pentru a o face îngăduită fostului soț și pe cel pentru care o face.414
A interzis căsătoria shighār: să-i dea în căsătorie femeia aflată sub tutela sa, cu condiția ca celălalt să-i dea în căsătorie femeia aflată sub tutela lui, fără dar nupțial între ei.415
Toate sunt hadithuri autentice.
Capitol: Defectele în căsătorie
530. Dacă unul dintre soți găsește la celălalt un defect necunoscut înaintea contractului, precum lipsa judecății, lepra, boala petelor albe și altele asemenea, poate desface căsătoria.
531. Dacă ea îl găsește impotent,416 i se acordă un termen de un an. Dacă trece și el rămâne în aceeași stare, ea poate desface căsătoria.
532. Dacă femeia este eliberată în întregime, iar soțul ei este sclav, poate alege între a rămâne cu el și a se despărți de el,417 potrivit hadithului lung al ʿĀʾishei despre întâmplarea Barīrei: când a fost eliberată, Barīrah a primit dreptul de opțiune în privința soțului ei. Relatat de al-Bukhārī și Muslim.418
533. Dacă desfacerea are loc înainte de consumarea căsătoriei, nu se datorează dar nupțial.
534. După consumare, darul devine deplin datorat, iar soțul își recuperează suma de la cel care l-a înșelat.
Notele originale
Relatat de al-Bukhārī (9/112) și Muslim (1400). Bāʾah în limbă înseamnă unirea trupească; aici sunt avute în vedere cheltuielile căsătoriei, darul nupțial și întreținerea. Wijāʾ înseamnă zdrobirea testiculelor sau, potrivit altei explicații, a unui vas, lăsând testiculele pe loc, pentru a îndepărta dorința trupească. Sensul urmărit este că postul apără de răul dorinței.
Relatat de al-Bukhārī (9/132) și Muslim (1466). În relatările lor pe care le-am văzut apare „să-ți fie mâinile în țărână”; „mâna ta dreaptă” apare la alții. Ḥasab este ceea ce omul socotește dintre meritele sale sau onoarea strămoșilor. «Să fie în țărână» înseamnă să ajungă în țărână din pricina sărăciei; este o expresie de invocare al cărei sens literal nu este urmărit.
Dacă nu cunoaște situația sau dacă îi cere permisiunea, iar acesta tace, nu poate face cererea în această situație, după cum a stabilit șeicul în al-Mukhtārāt, p. 103.
Relatat de Aḥmad (1/392), al-Ṭayālisī (338), Abū Dāwūd (2118), al-Tirmidhī (1105), care l-a clasificat drept bun, al-Nasāʾī (3/104) și Ibn Mājah (1892).
Șeicul a explicat că opinia corectă este validitatea contractelor prin orice cuvinte care le exprimă, fie vânzare, dar, închiriere, căsătorie sau alt contract. A se vedea al-Mukhtārāt al-Jaliyyah, pp. 69, 103.
Șeicul a explicat că opinia corectă este că tatăl nu-și poate constrânge fiica ajunsă la pubertate și cu judecata întreagă să se căsătorească cu cineva pe care nu-l acceptă. Al-Mukhtārāt al-Jaliyyah, p. 103.
În al-Mukhtārāt al-Jaliyyah, p. 4, șeicul a stabilit că opinia categoric corectă este că dreptatea morală nu este o condiție a tutorelui matrimonial; tutorele păcătos o poate căsători pe femeia aflată sub tutela sa.
Relatat de Aḥmad (4/394), al-Dārimī (2/137), Abū Dāwūd (2085), al-Tirmidhī (1101), Ibn Mājah (1881), Ibn Ḥibbān (Mawārid, 1423) și al-Ḥākim (2/170), care l-a declarat autentic. L-au declarat autentic și al-Bukhārī, Ibn al-Madīnī, Muḥammad ibn Yaḥyā al-Dhuhlī și alții.
Relatat de al-Bukhārī (9/191) și Muslim (1419).
Relatat de Aḥmad (4/5), al-Tirmidhī (1089), Ibn Ḥibbān (Mawārid, 128) și al-Nasāʾī (6/127); al-Ṭabarānī l-a declarat autentic. Șeicul a spus: Ospățul de căsătorie este recomandat potrivit situației soțului, înstărit sau sărac. Răspunsul invitației la el este obligatoriu, iar la celelalte invitații este recomandat. La ospețe, invitații și altele asemenea, oamenii trebuie să urmeze cumpătarea și să evite risipa. Nūr al-Baṣāʾir, p. 48.
Șeicul a explicat că opinia corectă este că atât castitatea soțului, cât și a soției sunt condiții ale validității căsătoriei. Nu este validă căsătorirea celui cunoscut pentru desfrânare până nu se căiește, la fel cum nu este validă căsătoria cu femeia desfrânată până nu se căiește. Al-Mukhtārāt al-Jaliyyah, p. 104.
Relatat de Aḥmad (6/66), al-Dārimī (2/137), Abū Dāwūd (2083), al-Tirmidhī (1102), Ibn Mājah (1879), Ibn Ḥibbān (Mawārid, 1248) și al-Ḥākim (2/168), care a spus: Autentic potrivit condițiilor celor doi șeici.
Șeicul a spus: Toate rudele sunt interzise, cu excepția fiicelor unchilor paterni, a mătușilor paterne, a unchilor materni și a mătușilor materne. Nūr al-Baṣāʾir, p. 49.
Șeicul a stabilit că interdicția prin înrudire matrimonială nu se stabilește decât prin căsătorie, nu prin desfrânare și relații nelegitime. Al-Mukhtārāt al-Jaliyyah, p. 105.
Relatat de al-Bukhārī (5/253, 9/139) și Muslim (1444) și (1447).
Relatat de al-Bukhārī (9/160) și Muslim (1408).
Istibrāʾ înseamnă verificarea lipsei unei sarcini în pântece.
Șeicul a spus în al-Mukhtārāt al-Jaliyyah, p. 111: Opinia corectă este că o alăptare nu se socotește încheiată prin simpla desprindere a copilului de la sân sau prin trecerea lui la celălalt sân; este necesară o alăptare completă.
Șeicul Ibn ʿAqīl a transmis de la Ibn Qudāmah, din al-Kāfī (5/64): Ibn Ḥāmid a spus: Dacă se oprește dintr-un motiv sau este oprit, apoi revine îndată, este o singură alăptare. Dacă între ele trece timp sau trece de la o femeie la alta, sunt două alăptări. Cel care întrerupe masa pentru a bea ori dintr-un alt motiv și revine îndată are o singură masă; la fel este și alăptarea.
Tasarrī înseamnă luarea unei concubine, adică a roabei cu care stăpânul său are relații în intimitate.
Relatat de al-Bukhārī (9/417) și Muslim (1418).
Muslim (1405).
Relatat de Aḥmad (1/448, 450), al-Dārimī (1/158), al-Tirmidhī (1220), care l-a declarat autentic, și al-Nasāʾī (6/149).
Relatat de al-Bukhārī (9/162) și Muslim (1415).
ʿInnīn este cel incapabil de contact sexual, chiar dacă îl dorește.
Dreptul ei de opțiune nu încetează decât dacă renunță la el sau îi îngăduie relațiile cunoscând situația, după cum a stabilit șeicul în al-Mukhtārāt al-Jaliyyah, p. 105.
Relatat de al-Bukhārī (9/404) și Muslim (1504).