Text integral · Pasaje · 44
Cartea pedepselor legale determinate
630. Pedeapsa legală determinată nu se aplică decât unei persoane responsabile religios, supuse normelor Legii și care cunoaște interdicția.
631. Nu o aplică decât conducătorul ori împuternicitul său, exceptând stăpânul, care poate aplica sclavului său numai pedeapsa prin biciuire.
632. Pedeapsa prin biciuire a sclavului este jumătate din cea a omului liber.
[Pedeapsa pentru zinā]
633. Pedeapsa pentru zinā — actul sexual nelegiuit, vaginal sau anal — este următoarea:
Dacă făptuitorul este muḥṣan, adică a fost căsătorit și a întreținut relații cu soția sa pe când amândoi erau liberi și responsabili religios, este lapidat până la moarte.
Dacă nu este muḥṣan, primește o sută de lovituri de bici și este exilat din ținutul său pentru un an.
634. Acestea presupun însă ca el să recunoască fapta de patru ori sau să depună mărturie împotriva sa patru martori drepți, care să o descrie explicit.487
Allah Preaînaltul spune:
﴿الزَّانِيَةُ وَالزَّانِي فَاجْلِدُوا كُلَّ وَاحِدٍ مِنْهُمَا مِئَةَ جَلْدَةٍ﴾
«Pe femeia și pe bărbatul care săvârșesc zinā, biciuiți-i pe fiecare cu o sută de lovituri…»
[Al-Nūr: 2].
ʿUbādah ibn al-Ṣāmit a relatat de la Profet: „Luați de la mine, luați de la mine! Allah le-a rânduit o cale: pentru cei necăsătoriți, o sută de lovituri și un an de exil; pentru cei care au fost căsătoriți, o sută de lovituri și lapidarea.” Relatat de Muslim.488
Ultima dintre cele două dispoziții s-a limitat la lapidarea celui muḥṣan, după cum arată întâmplările cu Māʿiz și cu femeia din Ghāmid.489
[Pedeapsa pentru acuzația de zinā]
635. Cel care acuză de zinā o persoană muḥṣan sau depune mărturie împotriva ei în această privință, fără ca numărul cerut de martori să fie complet, primește optzeci de lovituri de bici.490
636. Acuzarea unei persoane care nu este muḥṣan atrage o pedeapsă discreționară.
637. Aici, muḥṣan este omul liber, ajuns la maturitate, musulman, sănătos mintal și cast.
[Pedeapsa discreționară]
638. Pedeapsa discreționară este obligatorie pentru orice neascultare pentru care nu există nici pedeapsă legală determinată, nici ispășire.491
[Pedeapsa pentru furt]
639. Celui care fură un sfert de dinar de aur ori bunuri de valoare echivalentă, din locul lor de păstrare, i se taie mâna dreaptă de la încheietura palmei, iar rana este cauterizată.492
640. Dacă recidivează, i se taie piciorul stâng de la încheietura gleznei, iar rana este cauterizată.
641. Dacă recidivează din nou, este întemnițat.
642. Nu i se taie mai mult de o mână și un picior.
Allah Preaînaltul spune:
﴿وَالسَّارِقُ وَالسَّارِقَةُ فَاقْطَعُوا أَيدِيَهُمَا﴾
«Hoțului și hoaței tăiați-le mâinile…»
[Al-Māʾidah: 38].
ʿĀʾishah, Allah să fie mulțumit de ea, a relatat de la Profet: „Mâna hoțului nu se taie decât pentru un sfert de dinar sau mai mult.” Convenit asupra autenticității sale.493
643. În hadith se spune: „Nu se taie mâna pentru fructe și nici pentru miezul palmierului.” Relatat de autorii Sunan-urilor.494
[Pedeapsa pentru tâlhărie]
644. Allah Preaînaltul spune despre tâlhari:
﴿إِنَّمَا جَزَاءُ الَّذِينَ يُحَارِبُونَ اللَّهَ وَرَسُولَهُ وَيَسْعَوْنَ فِي الأَرْضِ فَسَادًا أَنْ يُقَتَّلُوا أَوْ يُصَلَّبُوا أَوْ تُقَطَّعَ أَيْدِيهِمْ وَأَرْجُلُهُمْ مِنْ خِلاَفٍ أَوْ يُنْفَوْا مِنَ الأَرْضِ﴾
«Răsplata celor care poartă război împotriva lui Allah și a Trimisului Său și răspândesc stricăciunea pe pământ este să fie uciși, răstigniți, să li se taie mâinile și picioarele în părți opuse ori să fie alungați din țară…»
până la sfârșitul versetului [Al-Māʾidah: 33].
645. Aceștia sunt cei care îi atacă pe oameni și le taie calea prin jaf ori omor.
Cel care a ucis și a luat avere este ucis și răstignit.
Pentru cel care a ucis, uciderea devine obligatorie.
Celui care a luat avere i se taie mâna dreaptă și piciorul stâng.
Cel care i-a înspăimântat pe oameni este alungat din țară.495
[Rebelii]
646. Cel care se ridică împotriva conducătorului pentru a-l înlătura din funcție este un rebel.
647. Conducătorul trebuie să poarte corespondență cu rebelii, să înlăture lucrurile nepermise pe care ei i le reproșează și să le lămurească neînțelegerile.
648. Dacă încetează, îi lasă în pace; dacă nu, îi combate, atunci când ei luptă.
649. Supușii săi trebuie să-l ajute în lupta împotriva lor.
650. Dacă apărarea impune uciderea lor sau distrugerea bunurilor lor, cel care se apără nu datorează nimic.
651. Dacă apărătorul este ucis, este martir.
652. Cel care fuge nu este urmărit, rănitului nu i se dă lovitura de grație, averea lor nu este luată drept pradă, iar copiii lor nu sunt luați captivi.
653. Niciuna dintre cele două părți nu răspunde pentru viețile și bunurile distruse în timpul luptei.
Capitol despre dispozițiile privitoare la apostat
654. Apostatul este cel care părăsește religia Islamului pentru necredință printr-o faptă, vorbă, credință ori îndoială.
655. Învățații, Allah să aibă milă de ei, au explicat în amănunt lucrurile prin care omul iese din Islam. Toate se întorc la negarea celor aduse de Trimisul ﷺ ori a unei părți dintre ele, fără ca negarea acelei părți să se întemeieze pe o interpretare.
656. Celui care apostaziază i se cere să se căiască timp de trei zile. Dacă revine, este lăsat în pace; dacă nu, este ucis cu sabia.
Notele originale
Șeicul a stabilit în al-Mukhtārāt al-jaliyyah, p. 118, că nu este obligatoriu ca cei patru martori ai faptei de zinā să vină la aceeași ședință. Dacă vin la ședințe diferite, mărturia lor nu este respinsă. La fel dacă doi mărturisesc că raportul a avut loc într-o casă ori într-o zi, iar ceilalți doi indică altă zi ori altă casă.
Relatat de Muslim (1690).
Adică nu a cumulat lapidarea cu cele o sută de lovituri, așa cum apărea în hadithul lui ʿUbādah.
Șeicul a stabilit în al-Mukhtārāt al-jaliyyah, p. 119, că pedeapsa pentru acuzația de zinā este un drept al lui Allah Preaînaltul și nu încetează prin iertarea celui acuzat.
Șeicul a stabilit în al-Mukhtārāt, p. 119, că pedeapsa discreționară poate depăși zece lovituri. Cuvintele Profetului ﷺ „Nimeni să nu primească mai mult de zece lovituri decât pentru una dintre limitele lui Allah” înseamnă: pentru o faptă de neascultare. Limita de zece privește disciplinarea copilului, a soției, a slujitorului și a celor asemenea lor pentru ceva care nu este o faptă de neascultare.
Ḥasm înseamnă introducerea locului amputării mâinii sau piciorului, pentru furt și situații asemănătoare, în ulei ori grăsime clocotită sau cauterizarea cu fier încins, pentru închiderea vaselor și oprirea sângelui.
Relatat de al-Bukhārī (12/96) și Muslim (1684).
Relatat de Mālik în al-Muwaṭṭaʾ (32), al-Shāfiʿī în al-Musnad (275), Aḥmad (3/463), al-Dārimī (2/174), Abū Dāwūd (4388), al-Tirmidhī (1449), al-Nasāʾī (8/87), Ibn Mājah (2593), Ibn Ḥibbān (Mawārid, 1505) și al-Bayhaqī (8/263). Al-Ḥāfiẓ a spus în al-Talkhīṣ (4/73): „Al-Ṭaḥāwī a spus: învățații au primit textul acestui hadith cu acceptare.” Thamar sunt fructele încă atârnate de palmier, înainte de recoltare. Kathar este miezul moale din interiorul palmierului. Nu se aplică amputarea deoarece una dintre condițiile sale este ca bunul să fi fost păstrat într-un loc ocrotit, ceea ce nu este cazul fructelor și miezului. Potrivit celor trei imami, se datorează o singură contravaloare; potrivit lui Aḥmad, se datorează dublul, datorită hadithului lui Rāfiʿ ibn Khadīj. În școală există dezacord dacă dublarea este proprie fructelor și miezului ori privește orice bun furat dintr-un loc neocrotit. Șeicul al-Saʿdī a susținut caracterul general. Al-Mukhtārāt al-jaliyyah, p. 120.
Șeicul a stabilit în al-Mukhtārāt al-jaliyyah, p. 120, că, dacă tâlharii provoacă o vătămare care impune talionul asupra unui membru, aplicarea lui este obligatorie.