Text integral · Pasaje · 62
Cartea zakāt-ului
210. Zakāt-ul este obligatoriu pentru:
Orice musulman.
Liber.
Care deține pragul minim impozabil (niṣāb).
211. Nu se datorează zakāt pentru un bun până când nu trece un an de la deținerea lui, cu excepția:
Roadelor pământului.
Și a ceea ce urmează bunul de bază, precum sporul bunului care atinge niṣāb-ul și profitul comerțului: anul lor este anul bunului de bază.
212. Zakāt-ul este obligatoriu numai pentru patru categorii:
Animalele de turmă care pasc liber.
Roadele pământului.
Bunurile monetare.
Și mărfurile destinate comerțului.185
[Zakāt-ul animalelor care pasc liber]
213. În privința animalelor care pasc liber,186 dovada de bază este hadithul lui Anas: Abū Bakr, Allah să fie mulțumit de el, i-a scris:
Aceasta este îndatorirea de danie pe care Trimisul lui Allah ﷺ a impus-o musulmanilor și pe care Allah i-a poruncit-o Trimisului Său:
Pentru douăzeci și patru de cămile sau mai puține, se dă din ovine: pentru fiecare cinci cămile, o oaie.
De la treizeci și șase până la patruzeci și cinci, se dă o cămilă bint labūn.
De la patruzeci și șase până la șaizeci, se dă o cămilă ḥiqqah,189 ajunsă la vârsta împerecherii.
De la șaizeci și una până la șaptezeci și cinci, se dă o cămilă jadhaʿah.190
De la șaptezeci și șase până la nouăzeci, se dau două cămile bint labūn.
De la nouăzeci și una până la o sută douăzeci, se dau două cămile ḥiqqah, ajunse la vârsta împerecherii.
Dacă numărul depășește o sută douăzeci, pentru fiecare patruzeci se dă o bint labūn, iar pentru fiecare cincizeci, o ḥiqqah.
Cine are numai patru cămile nu datorează danie pentru ele, decât dacă stăpânul lor dorește să dea.
În privința daniei pentru ovine:
Dacă pasc liber și sunt de la patruzeci până la o sută douăzeci, se dă o oaie.
Dacă depășesc o sută douăzeci și sunt până la două sute, se dau două oi.
Dacă depășesc două sute și sunt până la trei sute, se dau trei oi.
Dacă depășesc trei sute, pentru fiecare sută se dă o oaie.
Dacă turma care paște liber a omului are mai puțin de patruzeci de oi, nu se datorează danie pentru ea, decât dacă stăpânul ei dorește să dea.
Nu se adună turme separate și nu se despart turme reunite de teama daniei.191
Iar cei doi asociați își decontează între ei în mod echitabil ceea ce a fost luat.192
Nu se dă ca danie un animal foarte bătrân sau unul cu un defect.193
Pentru argintul monetizat,194 când ajunge la două sute de dirhami, se dă un sfert din a zecea parte.
Dacă sunt numai o sută nouăzeci, nu se datorează danie, decât dacă stăpânul lui dorește să dea.
Cine datorează pentru cămile o jadhaʿah, dar nu are una și are o ḥiqqah, i se primește ḥiqqah și adaugă la ea două oi, dacă îi sunt la îndemână, sau douăzeci de dirhami.
Cine datorează o ḥiqqah, dar nu are una și are o jadhaʿah, i se primește jadhaʿah, iar colectorul daniei îi dă douăzeci de dirhami sau două oi. Relatat de al-Bukhārī.195
215. În privința daniei pentru bunurile monetare:
S-a arătat deja că nu se datorează nimic până când nu ajung la două sute de dirhami, iar atunci se dă un sfert din a zecea parte.
216. În privința daniei pentru cerealele și fructele care cresc din pământ:199
Profetul ﷺ a spus:
ليس فيما دون خمسة أوسق من التمر صدقة
«Nu se datorează danie pentru mai puțin de cinci awsuq de curmale.»
Relatat de al-Bukhārī și Muslim.200
Un wasq înseamnă șaizeci de ṣāʿ. Prin urmare, niṣāb-ul pentru cereale și fructe este de trei sute de ṣāʿ, după măsura ṣāʿ a Profetului ﷺ.
217. Profetul ﷺ a spus:
فيما سقت السماء والعيون، أو كان عَثَرياً: العشر، ـ وفيما سقي بالنَّضْح: نصفُ العُشْر
«Pentru ceea ce este udat de ploi și de izvoare sau își trage singur apa prin rădăcini se dă a zecea parte, iar pentru ceea ce este irigat prin scoaterea apei se dă jumătate din a zecea parte.»
Relatat de al-Bukhārī.201
218. Sahl ibn Abī Ḥathmah a spus: Trimisul lui Allah ﷺ ne-a poruncit:
إذا خرصتم فخذوا ودعوا الثلث، فإن لم تدعوا الثلث فدعوا الربع
«Când estimați recolta, luați dania, dar lăsați o treime. Dacă nu lăsați o treime, lăsați un sfert.»
Relatat de autorii colecțiilor Sunan.202
219. Mărfurile destinate comerțului sunt tot ceea ce este pregătit pentru vânzare și cumpărare în scopul obținerii unui profit.
220. La împlinirea anului, ele sunt evaluate în aur sau în argint, după ceea ce este mai avantajos pentru cei săraci.203
221. Pentru ele este obligatoriu un sfert din a zecea parte.
222. Cine are o creanță sau un bun pe care nu speră să-l recupereze, precum o creanță asupra cuiva care amână plata sau asupra unui insolvabil care nu are cu ce plăti, nu datorează zakāt pentru acesta.204
223. În caz contrar, se datorează zakāt pentru el.
224. Este obligatoriu să dea din bunurile de calitate medie.
225. Cele de calitate inferioară nu sunt suficiente.
226. Nu sunt obligatorii cele de cea mai bună calitate,205 decât dacă stăpânul lor dorește să le dea.
227. În hadithul relatat de Abū Hurayrah de la Profet ﷺ se spune:
في الرِّكَازِ الخُمُس
«Pentru comoara îngropată din vechime se dă o cincime.»
Relatat de al-Bukhārī și Muslim.206
Capitol: Zakāt al-fiṭr
228. De la Ibn ʿUmar se relatează că a spus: Trimisul lui Allah ﷺ a impus zakāt al-fiṭr: Un ṣāʿ de curmale sau un ṣāʿ de orz. Pentru sclav și pentru omul liber, pentru bărbat și pentru femeie, pentru copil și pentru adult, dintre musulmani. Și a poruncit să fie dat înainte ca oamenii să iasă la rugăciune. Relatat de al-Bukhārī și Muslim.207
229. Acesta este obligatoriu:
Pentru sine și pentru cei pe care are obligația să-i întrețină.
Dacă îi prisosește față de hrana pentru ziua și noaptea sa.
Un ṣāʿ de curmale, orz, brânză uscată, stafide sau grâu.
230. Este preferabil ceea ce aduce mai mult folos.208
231. Nu este îngăduită amânarea lui dincolo de ziua sărbătorii.
232. Trimisul lui Allah ﷺ l-a impus ca purificare a celui care postește de vorbirea deșartă și obscenă și ca hrană pentru săraci. Cine îl dă înaintea rugăciunii are un zakāt primit. Iar cine îl dă după rugăciune are o danie dintre celelalte danii. Relatat de Abū Dāwūd și Ibn Mājah.209
233. El ﷺ a spus:
سبعة يظلهم الله في ظله، يوم لا ظل إلا ظله: إمام عادل، وشاب نشأ في طاعة الله، ورجل قلبه معلق بالمساجد، ورجلان تحابا في الله، اجتمعا عليه وتفرقا عليه، ورجل دعته امرأة ذات منصب وجمال، فقال: إني أخاف الله. ـ ورجل تصدق بصدقة فأخفاها حتى لا تعلم شماله ما تنفقه يمينه. ـ ورجل ذكر الله خالياً ففاضت عيناه
«Șapte categorii de oameni vor fi umbrite de Allah în umbra Sa, în ziua în care nu va fi altă umbră decât umbra Sa: un imam drept; un tânăr care a crescut în ascultare față de Allah; un om a cărui inimă este legată de moschei; doi oameni care s-au iubit pentru Allah, s-au întâlnit pentru aceasta și s-au despărțit astfel; un om chemat de o femeie cu rang și frumusețe, care a spus: Mă tem de Allah; un om care a dat o danie și a ascuns-o, astfel încât stânga lui să nu știe ce cheltuiește dreapta; și un om care L-a pomenit pe Allah în singurătate și ai cărui ochi s-au umplut de lacrimi.»
Relatat de al-Bukhārī și Muslim.210
Capitol: Cei îndreptățiți la zakāt și cui i se dă
234. Zakāt-ul nu se dă decât celor opt categorii pe care Allah le-a menționat spunând:
﴿إِنَّمَا الصَّدَقَاتُ لِلْفُقَرَاءِ وَالْمَسَاكِينِ وَالْعَامِلِينَ عَلَيْهَا وَالْمُؤَلَّفَةِ قُلُوبُهُمْ وَفِي الرِّقَابِ وَالْغَارِمِينَ وَفِي سَبِيلِ اللَّهِ وَابْنِ السَّبِيلِ فَرِيضَةً مِنَ اللَّهِ وَاللَّهُ عَلِيمٌ حَكِيمٌ﴾
«Daniile sunt numai pentru săraci, nevoiași, cei care lucrează la strângerea lor, cei ale căror inimi sunt apropiate, pentru eliberarea din robie, pentru cei împovărați de datorii, pe calea lui Allah și pentru călătorul rămas fără mijloace — o îndatorire de la Allah. Allah este Atoateștiutor, Înțelept.»
[al-Tawbah: 60].
235. Este permis să se limiteze la una dintre aceste categorii, potrivit cuvintelor Profetului ﷺ către Muʿādh:
فإن هم أطاعوك لذلك ، فأعلمهم: أن الله افترض عليهم صدقة تؤخذ من أغنيائهم فترد على فقرائهم
«Dacă te ascultă în aceasta, înștiințează-i că Allah le-a impus o danie luată de la bogații lor și dată înapoi săracilor lor.»
Relatat de al-Bukhārī și Muslim.211
236. Zakāt-ul nu este îngăduit:
Celui bogat.
Nici celui puternic, capabil să-și câștige traiul.
Nici familiei lui Muḥammad: Banū Hāshim și cei eliberați din robie de ei.
Nici celui pe care donatorul are obligația să-l întrețină, cât timp îi asigură întreținerea.
Nici necredinciosului.
237. Dania voluntară poate fi însă dată acestora și altora.
238. Cu cât este mai folositoare, fie pentru binele general, fie pentru cel particular, cu atât este mai desăvârșită.
239. Profetul ﷺ a spus:
من سأل الناس أموالهم تكثُّراً فإنما يسأل جَمْراً، فليسْتَقِلّ أو ليستكثر
«Cine le cere oamenilor din bunurile lor pentru a-și spori averea cere, de fapt, cărbuni aprinși. Să ceară, așadar, puțini sau mulți.»
Relatat de Muslim.212
240. El i-a spus lui ʿUmar, Allah să fie mulțumit de el:
ما جاءك من هذا المال، وأنت غير مشرف ولا سائل فخذه، وما لا فلا تتبعه نفسك
«Ia ceea ce îți vine din aceste bunuri fără să le râvnești și fără să le ceri. Iar ceea ce nu îți vine astfel, nu lăsa sufletul tău să urmărească.»
Relatat de Muslim.213
Notele originale
Șeicul a stabilit că înlocuirea unui niṣāb supus zakāt-ului cu un alt niṣāb supus zakāt-ului nu întrerupe obligația zakāt-ului și nu o înlătură, fie că bunul nou este de același fel, fie de alt fel.
Șeicul a stabilit și că, pentru obligația zakāt-ului, bunul trebuie să existe până când plata devine posibilă. Dacă piere înainte, fără neglijență, proprietarul nu datorează despăgubire.
A considerat corectă și permisiunea de a transfera zakāt-ul, chiar la distanța la care se scurtează rugăciunea, dacă există un folos. Al-Mukhtārāt al-Jaliyyah, pp. 56, 58.
Al-sāʾimah sunt animalele care pasc pe terenurile libere pe tot parcursul anului sau în cea mai mare parte a lui. Sawm înseamnă trimiterea animalelor pe pământ ca să pască.
Este cămila care a împlinit un an. Este numită astfel deoarece, de regulă, mama ei este din nou gestantă; al-mākhiḍ înseamnă gestantă.
Este masculul care a împlinit doi ani, deoarece mama lui, de regulă, a fătat din nou și are lapte. Aceeași explicație se aplică femelei bint labūn.
Este cămila care a împlinit trei ani: a ajuns la vârsta la care poate fi împerecheată, încărcată și călărită.
Este cămila care a împlinit patru ani.
Un exemplu de reunire a turmelor separate: trei oameni, fiecare având patruzeci de oi, își adună oile. Dacă nu le-ar reuni, fiecare ar datora o oaie, iar reunite ar datora în total numai o oaie.
Un exemplu de despărțire a unei turme reunite: doi oameni dețin împreună două sute una de oi, pentru care datorează trei oi, dar le despart astfel încât fiecare să datoreze numai o oaie.
Sensul este că, dacă își amestecă animalele și acestea ating niṣāb-ul, plătesc zakāt-ul ca și cum ar aparține unui singur om, iar partea fiecăruia se calculează după animalele sale. Dacă fiecare are douăzeci de oi, datorează împreună o oaie. Aceasta este luată de la unul dintre ei, care își recuperează de la asociatul său jumătate din valoarea ei; și tot astfel în celelalte cazuri.
Dhāt al-ʿawār a fost explicat fie ca animalul cu un singur ochi sănătos, fie ca animalul cu un defect.
Al-riqqah sunt dirhamii bătuți din argint.
Relatat de al-Bukhārī (3/316–317).
Este bovinul care a împlinit un an. Se numește tabīʿ deoarece își urmează mama la pășunat.
Este bovinul care a împlinit doi ani, numit astfel datorită înaintării sale în vârstă.
Relatat de Abū Dāwūd (1578), al-Tirmidhī (623), care l-a clasificat drept bun, al-Nasāʾī (5/26), Ibn Mājah (1803) și al-Ḥākim (1/398), care a spus: Autentic potrivit condițiilor celor doi șeici, dar ei nu l-au relatat.
Cele măsurate după volum și care pot fi păstrate. Nūr al-Baṣāʾir, p. 24.
Relatat de al-Bukhārī (3/332) și Muslim (979).
Relatat de al-Bukhārī (3/347). Al-ʿatharī este ceea ce își trage apa prin rădăcini, fără irigare. Denumirea vine din expresia „a da peste ceva”, deoarece planta a găsit apă fără intervenția proprietarului.
Relatat de Abū Dāwūd (1605), al-Tirmidhī (643), al-Nasāʾī (5/42), Ibn Ḥibbān (Mawārid, 498) și al-Ḥākim (1/402), care a spus: Acest hadith are un lanț autentic. În al-Talkhīṣ se spune: L-au relatat Aḥmad, autorii celor trei Sunan, Ibn Ḥibbān și al-Ḥākim, din hadithul lui Ibn Abī Ḥathmah. În lanțul lui se află ʿAbd al-Raḥmān ibn Masʿūd ibn Dīnār, care relatează de la Sahl. Al-Bazzār a spus că el este singurul care l-a transmis astfel, iar Ibn al-Qaṭṭān a spus că situația sa nu este cunoscută. Al-Ḥākim a spus că există o relatare care îl susține, transmisă de al-Bazzār pe calea lui Ibn Lahīʿah. Există și o relatare de sprijin, cu un lanț asupra autenticității căruia există acord, potrivit căreia ʿUmar ibn al-Khaṭṭāb a poruncit acest lucru. Sensul hadithului este că strângătorii de zakāt trimiși de imam trebuie să lase proprietarilor semănăturilor și fructelor o treime sau un sfert din zakāt, potrivit folosului, pentru a-l împărți ei înșiși rudelor, vecinilor și altora asemenea lor.
Șeicul a spus: Opinia corectă este că zakāt-ul pentru mărfuri poate fi plătit din mărfuri, deoarece zakāt-ul este un ajutor, iar proprietarul nu este obligat să-l dea din altceva decât bunurile sale. Este corectă și permisiunea de a plăti valoarea în locul bunului la zakāt, dacă aceasta folosește beneficiarilor. Pentru imobilele pregătite pentru închiriere, dacă zakāt-ul nu este obligatoriu asupra valorii lor, este obligatoriu asupra chiriei și veniturilor lor imediat. Nu se cere să treacă un an asupra chiriei, ci este tratată asemenea profitului comercial și sporului animalelor care pasc liber. Al-Mukhtārāt al-Jaliyyah, p. 56. Șeicul a explicat și că locuința omului, imobilele pe care le deține pentru folosință proprie, covoarele și vasele folosite, precum și animalele, în afară de cămile, bovine și ovine, nu sunt supuse zakāt-ului decât dacă sunt destinate comerțului; atunci se plătește zakāt-ul mărfurilor. Nūr al-Baṣāʾir, p. 25.
Șeicul a stabilit că zakāt-ul pentru asemenea bunuri nu este obligatoriu decât după ce le încasează și trece un an de la încasare. Al-Mukhtārāt al-Jaliyyah, p. 55.
Al-khiyār înseamnă cele superioare și de cea mai bună calitate.
Relatat de al-Bukhārī (3/364) și Muslim (1710). Al-rikāz este comoara din perioada preislamică găsită în pământ; termenul privește numai ceea ce este îngropat.
Relatat de al-Bukhārī (3/367) și Muslim (984, 986).
Șeicul a spus: Opinia corectă este că zakāt al-fiṭr nu este valid dacă este dat dintr-un aliment care nu constituie hrană de bază în țara și locul în care este plătit. Este valid să fie dat și din alte cereale și fructe decât cele cinci feluri menționate, dacă ele constituie hrană de bază în locul plății. Al-Mukhtārāt al-Jaliyyah, p. 57.
Relatat de Abū Dāwūd (1609), Ibn Mājah (1827) și al-Ḥākim (1/409), care a spus: Acest hadith este autentic potrivit condițiilor lui al-Bukhārī, dar cei doi nu l-au relatat.
Relatat de al-Bukhārī (2/143) și Muslim (1031). Șeicul a menționat hadithul aici deoarece cuprinde îndemnul la danie și la ascunderea ei.
Relatat de al-Bukhārī (3/357) și Muslim (19). Dovada constă în faptul că hadithul menționează o singură categorie dintre cele opt, arătând că este permis să se limiteze la una singură.
Muslim (1041).
Relatat de al-Bukhārī (3/337) și Muslim (1045). «Fără să le râvnești» înseamnă fără să te îndrepți spre ele și să le dorești cu ardoare. «Ceea ce nu îți vine astfel» înseamnă ceea ce nu vine decât cu dorința sufletului tău îndreptată spre el: nu-l urmări cerându-l, ci lasă-l. A se vedea Tawḍīḥ al-Aḥkām, de al-Bassām, 3/120.