Biblioteca · Ediție integrală HTML și EPUB

Manhaj al-Sālikīn

منهج السالكين وتوضيح الفقه في الدين

ʿAbd al-Raḥmān ibn Nāṣir al-Saʿdī

Ediție în limba română · Institutul Tawhid · România · 2026

O introducere structurată în jurisprudența islamică: de la purificare și rugăciune la tranzacții, familie și judecată.

Cuprinsul cărții

Căutarea include textul și notele din toate capitolele.

Mărimea textului
20px

Text integral · Pasaje · 52

Cartea repudierii

559. Dovada de bază este:

Cuvântul lui Allah Preaînaltul:

﴿يَاأَيُّهَا النَّبِيُّ إِذَا طَلَّقْتُمُ النِّسَاءَ فَطَلِّقُوهُنَّ لِعِدَّتِهِنَّ﴾

«O, Profetule, când repudiați femeile, repudiați-le pentru perioada lor de așteptare.»

[al-Ṭalāq: 1].

560. Sensul repudierii pentru perioada de așteptare este explicat în hadithul lui Ibn ʿUmar. El și-a repudiat soția când era la menstruație, iar ʿUmar, Allah să fie mulțumit de el, l-a întrebat despre aceasta pe Trimisul lui Allah ﷺ. El a spus:

مُرْه فليراجعها، ثم ليتركها حتى تطهر، ثم تحيض، ثم تطهر، ثم إن شاء أمسك بَعْدُ، وإن شاء طلق قبل أن يَمَسَّ ، فتلك العدة التي أمر الله أن تطلق لها النساء

«Poruncește-i să o ia înapoi, apoi să o lase până când se purifică, apoi are din nou menstruație și se purifică. După aceea, dacă dorește, o păstrează, iar dacă dorește, o repudiază înainte s-o atingă. Aceasta este perioada de așteptare pentru care Allah a poruncit să fie repudiate femeile.»

Relatat de al-Bukhārī și Muslim.432 Într-o relatare:

مُرْه فليراجعها ثم ليطلقها طاهراً أو حاملاً

«Poruncește-i să o ia înapoi, apoi s-o repudieze când este curată sau însărcinată.»

433 Aceasta dovedește că nu-i este îngăduit să o repudieze când este la menstruație sau într-o perioadă de curățenie în care a avut relații cu ea, cu excepția cazului când sarcina ei este limpede.

561. Repudierea se produce prin orice cuvinte care o exprimă:

  • Explicite, din care nu se înțelege decât repudierea, precum cuvântul „repudiere”, formele lui și cele asemănătoare.

  • Sau aluzive, dacă prin ele intenționează repudierea ori dacă împrejurările o arată.434

562. Repudierea se produce:

  • Imediat.

  • Sau legată de o condiție, precum: Când vine timpul cutare, ești repudiată. Când apare condiția de care a legat-o, repudierea se produce.

Secțiune

[Repudierea irevocabilă și cea revocabilă]

563. Bărbatul liber dispune de trei repudieri.435

564. Dacă le împlinește, ea nu-i mai este îngăduită până când nu se căsătorește cu alt soț printr-o căsătorie validă și acesta are relații cu ea, potrivit cuvintelor lui Allah Preaînaltul:

﴿الطَّلاَقُ مَرَّتَانِ﴾ … ﴿فَإِنْ طَلَّقَهَا فَلاَ تَحِلُّ لَهُ مِنْ بَعْدُ حَتَّى تَنْكِحَ زَوْجًا غَيْرَهُ﴾

«Repudierea este de două ori», până la cuvintele: «Dacă o repudiază, ea nu-i mai este îngăduită după aceea până când nu se căsătorește cu alt soț.» [al-Baqarah: 229, 230].

565. Repudierea este irevocabilă în patru situații:

  • Aceasta este una dintre ele.

  • Dacă o repudiază înainte de consumarea căsătoriei, potrivit cuvintelor lui Allah Preaînaltul:

    ﴿يَاأَيُّهَا الَّذِينَ آمَنُوا إِذَا نَكَحْتُمُ الْمُؤْمِنَاتِ ثُمَّ طَلَّقْتُمُوهُنَّ مِنْ قَبْلِ أَنْ تَمَسُّوهُنَّ فَمَا لَكُمْ عَلَيْهِنَّ مِنْ عِدَّةٍ تَعْتَدُّونَهَا﴾

    «O, voi cei care credeți, când vă căsătoriți cu femei credincioase, apoi le repudiați înainte să le atingeți, nu aveți asupra lor nicio perioadă de așteptare pe care să le-o numărați.»

    [al-Aḥzāb: 49].

  • Dacă era într-o căsătorie nevalidă.

  • Dacă are loc în schimbul unei contraprestații.436

566. În celelalte cazuri este revocabilă. Soțul o poate lua înapoi cât timp ea se află în perioada de așteptare, potrivit cuvintelor lui Allah Preaînaltul:

﴿وَبُعُولَتُهُنَّ أَحَقُّ بِرَدِّهِنَّ فِي ذَلِكَ إِنْ أَرَادُوا إِصْلاحًا﴾

«Soții lor au mai mult drept să le ia înapoi în această perioadă, dacă doresc împăcarea.»

[al-Baqarah: 228].

567. Femeia repudiată revocabil are regula soțiilor, cu excepția obligației împărțirii timpului.

568. Este prescrisă facerea cunoscută a căsătoriei, repudierii și luării înapoi,437 precum și aducerea martorilor, potrivit cuvintelor lui Allah Preaînaltul:

﴿وَأَشْهِدُوا ذَوَيْ عَدْلٍ مِنْكُمْ﴾

«Luați ca martori două persoane drepte dintre voi.»

[al-Ṭalāq: 2].

569. În hadith se spune:

ثلاثٌ جِدُّهن جِدٌّ، وهَزْلُهُن جِدُّ: النكاح، والطلاق، والرَّجْعَة

«Trei lucruri sunt serioase când sunt spuse serios și serioase când sunt spuse în glumă: căsătoria, repudierea și luarea înapoi.»

Relatat de cei patru, în afară de al-Nasāʾī.438

570. În hadithul lui Ibn ʿAbbās, de la Profet ﷺ:

إن الله وضع عن أمتي الخطأ، والنسيان، وما استكرهوا عليه

«Allah a trecut cu vederea pentru comunitatea mea greșeala, uitarea și ceea ce au fost constrânși să facă.»

Relatat de Ibn Mājah.439

Capitol: Jurământul de abstinență, ẓihār și jurămintele de acuzare reciprocă

[Jurământul de abstinență]

571. Īlāʾ înseamnă să jure440 că nu va avea relații cu soția niciodată sau pentru o perioadă mai mare de patru luni.

572. Dacă soția își cere dreptul la relații conjugale, lui i se poruncește să le îndeplinească și i se acordă un termen de patru luni:

Dacă are relații, îndeplinește ispășirea unui jurământ.

Dacă refuză, este obligat să repudieze, potrivit cuvintelor lui Allah Preaînaltul:

﴿لِلَّذِينَ يُؤْلُونَ مِنْ نِسَائِهِمْ تَرَبُّصُ أَرْبَعَةِ أَشْهُرٍ فَإِنْ فَاءُوا فَإِنَّ اللَّهَ غَفُورٌ رَحِيمٌ *وَإِنْ عَزَمُوا الطَّلاَقَ فَإِنَّ اللَّهَ سَمِيعٌ عَلِيمٌ﴾

«Cei care jură să se îndepărteze de soțiile lor au un răgaz de patru luni. Dacă revin, Allah este Iertător, Îndurător. Iar dacă se hotărăsc la repudiere, Allah este Auzitor, Atoateștiutor.»

[al-Baqarah: 226, 227].

[Ẓihār]

573. Ẓihār înseamnă să-i spună soției: Tu ești pentru mine ca spatele mamei mele; sau alte cuvinte explicite prin care și-o declară interzisă.

574. Este o faptă urâtă și o minciună.

575. Soția nu devine interzisă prin aceasta, însă el nu o poate atinge până când nu îndeplinește ceea ce Allah a poruncit în cuvintele Sale:

﴿وَالَّذِينَ يُظَاهِرُونَ مِنْ نِسَائِهِمْ ثُمَّ يَعُودُونَ لِمَا قَالُوا﴾

«Cei care rostesc ẓihār față de soțiile lor, apoi revin asupra celor spuse»

Până la sfârșitul versetelor. [al-Mujādilah: 3, 4].

  1. Eliberează o persoană credincioasă din robie, fără defecte care împiedică munca.

  2. Dacă nu găsește, postește două luni consecutive.

  3. Dacă nu poate, hrănește șaizeci de săraci.

576. Regula este aceeași dacă ẓihār-ul este fără limită sau pentru un timp anume, precum Ramaḍān și altele asemenea.

577. Declararea ca interzise a roabei, a mâncării, a îmbrăcămintei și a altor lucruri atrage ispășirea unui jurământ,441 potrivit cuvintelor lui Allah Preaînaltul:

﴿يَاأَيُّهَا الَّذِينَ آمَنُوا لاَ تُحَرِّمُوا طَيِّبَاتِ مَا أَحَلَّ اللَّهُ لَكُمْ﴾

«O, voi cei care credeți, nu interziceți lucrurile bune pe care Allah vi le-a îngăduit»

Până când Allah menționează ispășirea jurământului în aceste lucruri. [al-Māʾidah: 87–89].

[Jurămintele de acuzare reciprocă]

578. Dacă bărbatul își acuză soția de desfrânare, datorează pedeapsa acuzației, optzeci de lovituri de bici, cu excepția cazurilor când:

  • Aduce dovada: patru martori drepți, iar ei i se aplică pedeapsa.

  • Sau depune jurămintele de liʿān și nu i se mai aplică pedeapsa acuzației.

579. Modul jurămintelor este cel menționat de Allah în Sūrat al-Nūr:

﴿وَالَّذِينَ يَرْمُونَ أَزْوَاجَهُم﴾

«Cei care își acuză soțiile»

Până la sfârșitul versetelor. [al-Nūr: 6–9]:

  1. El depune cinci mărturii în Numele lui Allah că ea a săvârșit desfrânare, spunând la a cincea:

    وإن لعنة الله عليه إن كان من الكاذبين

    «Blestemul lui Allah să fie asupra lui dacă este dintre mincinoși.»

  2. Apoi ea mărturisește de cinci ori în Numele lui Allah că el este dintre mincinoși, spunând la a cincea:

    وإنّ غَضَب الله عليها إن كان من الصادقين

    «Mânia lui Allah să fie asupra ei dacă el este dintre cei sinceri.»

580. Dacă jurămintele sunt împlinite:

  • Pedeapsa lui nu se mai aplică.

  • Pedeapsa este îndepărtată de la ea.

  • Se produce despărțirea și interdicția căsătoriei dintre ei pentru totdeauna.

  • Și filiația copilului față de el este înlăturată, dacă a fost menționat în jurăminte.442 Allah știe cel mai bine.

Notele originale

  1. Relatat de al-Bukhārī (9/345) și Muslim (1471).

  2. Muslim (1471).

  3. Cel care are îndoieli dacă a divorțat sau asupra numărului divorțurilor nu este ținut de ceea ce este îndoielnic; se păstrează starea de căsătorie. Nūr al-baṣāʾir, p. 52.

  4. Șeicul a spus în al-Mukhtārāt al-jaliyyah, p. 108: „Șeicul Taqī al-Dīn Ibn Taymiyyah a susținut că, oricare ar fi formula folosită, divorțul se produce o singură dată, chiar dacă omul spune explicit «de trei ori», «irevocabil», «definitiv» sau altceva asemenea; un al doilea divorț nu se produce decât după o reluare valabilă a căsătoriei. El a apărat această opinie prin foarte multe argumente; cel care îi cercetează expunerea nu mai poate să o respingă… A susținut, de asemenea, că jurământul condiționat de divorț este asemenea celorlalte jurăminte și poate fi ispășit… Această opinie trebuie luată în considerare.” Șeicul a stabilit, de asemenea, că divorțul celui beat nu este valabil, după cum nici contractele și recunoașterile sale nu sunt valabile.

  5. Șeicul a explicat că separarea devine irevocabilă în șase situații: le-a menționat pe cele patru de aici și a adăugat moartea soțului și desfacerea căsătoriei pentru un motiv justificat. Nūr al-baṣāʾir, p. 53.

  6. În al-Mukhtārāt al-jaliyyah, p. 109, șeicul a stabilit că simplul raport conjugal nu constituie reluarea căsătoriei decât dacă este însoțit de intenția acestei reluări.

  7. Relatat de Abū Dāwūd (2194), al-Tirmidhī (1184), care l-a apreciat drept ḥasan gharīb, Ibn Mājah (2039), al-Dāraquṭnī (50) și al-Ḥākim (2/197), care l-a declarat autentic. Al-Albānī l-a apreciat drept ḥasan în al-Irwāʾ (1826).

  8. Relatat de Ibn Mājah (2045), al-Ṭaḥāwī în Sharḥ maʿānī al-āthār (2/56), al-Dāraquṭnī (497) și al-Ḥākim (2/198), care a spus: „Autentic potrivit criteriilor celor doi șeici.” Ibn Ḥibbān l-a declarat autentic, iar al-Nawawī și al-Ḥāfiẓ l-au apreciat drept ḥasan.

  9. Șeicul a considerat corect că īlāʾ-ul se încheie printr-un jurământ pe Allah, printr-un jurământ condiționat de divorț ori de eliberarea unui sclav și prin orice altă formulă socotită jurământ, datorită caracterului general al cuvintelor: „Pentru cei care jură să se abțină de la soțiile lor…”. Al-Mukhtārāt al-jaliyyah, p. 109.

  10. Aceeași regulă se aplică și când femeia pronunță ẓihār față de soțul ei, potrivit opiniei considerate corecte de șeic în al-Mukhtārāt al-jaliyyah, p. 109.

  11. Copilul este atribuit patului conjugal, exceptând două situații: liʿān-ul sau imposibilitatea ca el să provină din acel soț, de pildă dacă se naște viu la mai puțin de șase luni de la căsătorie ori după despărțire, la un interval despre care se știe că exclude paternitatea lui. Astfel a stabilit șeicul în Nūr al-baṣāʾir, p. 54.

Despre ediție și verificarea textului

Textul integral păstrează pasajele, citatele, referințele și notele manuscrisului românesc aprobat. Text integral în română, cu citatele arabe prezente în manuscrisul aprobat. Căutarea și acțiunile de studiu sunt instrumente ale acestei ediții digitale.

Textul și notele reproduc ediția PDF publicată.