Text integral · Pasaje · 36
Cartea perioadelor de așteptare și a verificării lipsei sarcinii
581. ʿIddah este așteptarea femeii de care soțul s-a despărțit443 prin moarte sau repudiere.
582. Femeia despărțită prin moarte ține perioada de așteptare în orice situație:
Dacă este însărcinată, perioada se încheie când naște tot ceea ce are în pântece, potrivit cuvintelor lui Allah Preaînaltul:
﴿وَأُولاَتُ الأَحْمَالِ أَجَلُهُنَّ أَنْ يَضَعْنَ حَمْلَهُنَّ﴾
«Termenul femeilor însărcinate este să nască.»
[al-Ṭalāq: 4].
Aceasta este general pentru despărțirea prin moarte sau în timpul vieții.
Dacă nu este însărcinată, perioada este de patru luni și zece zile.
583. În timpul acestei perioade, femeia trebuie să țină doliu:
Să lase podoabele, parfumul, bijuteriile și înfrumusețarea cu henna și altele asemenea.
Să rămână în casa în care locuia când a murit soțul, fără să iasă decât pentru o nevoie, ziua, potrivit cuvintelor lui Allah Preaînaltul:
﴿الَّذِينَ يُتَوَفَّوْنَ مِنْكُمْ وَيَذَرُونَ أَزْوَاجًا يَتَرَبَّصْنَ بِأَنْفُسِهِنَّ أَرْبَعَةَ أَشْهُرٍ وَعَشْرًا﴾
«Cei dintre voi care mor și lasă soții, acestea să aștepte patru luni și zece zile»
Până la sfârșitul versetului. [al-Baqarah: 234].
584. În privința femeii despărțite în timpul vieții soțului:
Dacă o repudiază înainte de consumarea căsătoriei, nu are asupra ei perioadă de așteptare, potrivit cuvintelor lui Allah Preaînaltul:
﴿يَاأَيُّهَا الَّذِينَ آمَنُوا إِذَا نَكَحْتُمُ الْمُؤْمِنَاتِ ثُمَّ طَلَّقْتُمُوهُنَّ مِنْ قَبْلِ أَنْ تَمَسُّوهُنَّ فَمَا لَكُمْ عَلَيْهِنَّ مِنْ عِدَّةٍ تَعْتَدُّونَهَا﴾
«O, voi cei care credeți, când vă căsătoriți cu femei credincioase, apoi le repudiați înainte să le atingeți, nu aveți asupra lor nicio perioadă de așteptare pe care să le-o numărați.»
[al-Aḥzāb: 49].
Dacă a consumat căsătoria sau a rămas singur cu ea:
Dacă este însărcinată, perioada se încheie când naște, fie că timpul este scurt, fie lung.
Dacă nu este însărcinată:
Dacă are menstruație, perioada este de trei menstruații complete, potrivit cuvintelor lui Allah Preaînaltul:
﴿وَالْمُطَلَّقَاتُ يَتَرَبَّصْنَ بِأَنْفُسِهِنَّ ثَلاَثَةَ قُرُوءٍ﴾
«Femeile repudiate să aștepte trei perioade.»
[al-Baqarah: 228].
Dacă nu are menstruație, precum minora, cea care nu a avut menstruație și cea ajunsă la menopauză, perioada este de trei luni, potrivit cuvintelor lui Allah Preaînaltul:
﴿وَاللاَّئِي يَئِسْنَ مِنَ الْمَحِيضِ مِنْ نِسَائِكُمْ إِنِ ارْتَبْتُمْ فَعِدَّتُهُنَّ ثَلاَثَةُ أَشْهُرٍ وَاللاَّئِي لَمْ يَحِضْنَ﴾
«Cele dintre femeile voastre care nu mai au nădejde de menstruație, dacă aveți îndoieli, perioada lor de așteptare este de trei luni; la fel și cele care nu au avut menstruație.»
[al-Ṭalāq: 4].
Dacă avea menstruație și aceasta s-a oprit din cauza alăptării sau dintr-un motiv asemănător, așteaptă până revine, apoi numără perioada după ea.444
Dacă s-a oprit fără să știe din ce cauză, așteaptă nouă luni, din prudență față de o posibilă sarcină, apoi ține trei luni de așteptare.
Dacă după încheierea perioadei are îndoieli din cauza unor semne de sarcină, nu se căsătorește până când îndoiala nu dispare.
585. Soția celui dispărut așteaptă până când este declarat mort, potrivit aprecierii judecătorului, apoi ține perioada de așteptare.
586. Întreținerea este obligatorie numai:
Pentru femeia aflată în perioada unei repudieri revocabile.
Sau pentru cea de care soțul s-a despărțit în timpul vieții, fiind însărcinată.
Potrivit cuvintelor lui Allah Preaînaltul:
﴿وَإِنْ كُنَّ أُولاَتِ حَمْلٍ فَأَنْفِقُوا عَلَيْهِنَّ حَتَّى يَضَعْنَ حَمْلَهُنَّ﴾
«Dacă sunt însărcinate, cheltuiți pentru ele până când nasc.»
[al-Ṭalāq: 6].
587. Istibrāʾ este așteptarea roabei cu care stăpânul avea relații.
588. După el, un soț sau alt stăpân nu are relații cu ea:
Până când are o singură menstruație.
Dacă nu are menstruație, verificarea se face printr-o lună.
Sau prin naștere, dacă este însărcinată.
Capitol: Întreținerea soțiilor, rudelor și robilor și îngrijirea copilului
589. Omul datorează întreținerea, îmbrăcămintea și locuința soției potrivit cuviinței,445 după situația soțului,
potrivit cuvintelor lui Allah Preaînaltul:
﴿لِيُنْفِقْ ذُو سَعَةٍ مِنْ سَعَتِهِ وَمَنْ قُدِرَ عَلَيْهِ رِزْقُهُ فَلْيُنْفِقْ مِمَّا آتَاهُ اللَّهُ لاَ يُكَلِّفُ اللَّهُ نَفْسًا إِلاَّ مَا آتَاهَا﴾
«Cel înstărit să cheltuiască din belșugul său, iar cel căruia i-a fost restrânsă înzestrarea să cheltuiască din ceea ce Allah i-a dat. Allah nu împovărează un suflet decât cu ceea ce i-a dat.»
[al-Ṭalāq: 7].
590. Este obligat la cele datorate dacă ea le cere.
În hadithul lui Jābir, relatat de Muslim:446
ولهن عليكم رزقهن وكسوتهن بالمعروف
«Ele au dreptul la hrană și îmbrăcăminte din partea voastră potrivit cuviinței.»
591. Omului îi revin:
Întreținerea ascendenților și descendenților săraci, dacă el este bogat.
Și a celor de la care moștenește prin cotă stabilită sau ca moștenitor rezidual.447
592. În hadith se spune:
للمملوك طعامه وكسوته، ولا يكلف من العمل إلا ما يُطيق
«Robul are dreptul la hrană și îmbrăcăminte și nu este pus la muncă decât atât cât poate.»
Relatat de Muslim.448
593. Dacă robul cere să se căsătorească, stăpânul trebuie să-l căsătorească.
594. Omul trebuie să-și hrănească și să-și adape animalele și să nu le pună la ceea ce le dăunează.
În hadith se spune:
كفى بالمرء إثماً أن يحبس عمن يملكُ قوتَه
«Îi este de ajuns omului ca păcat să rețină hrana celui a cărui întreținere o are în stăpânire.»
Relatat de Muslim.449
595. Ḥaḍānah înseamnă păzirea copilului de ceea ce îi dăunează și îngrijirea intereselor sale.
596. Este obligatorie pentru cel care datorează întreținerea.
597. Mama are însă mai mult drept asupra copilului său, băiat sau fată, dacă nu a împlinit șapte ani.
598. Când împlinește șapte ani:
Dacă este băiat, poate alege între cei doi părinți și rămâne cu cel ales.
Dacă este fată, rămâne la cel dintre mamă și tată care îi îngrijește interesele.
599. Copilul nu este lăsat în mâna cuiva care nu îl ocrotește și nu îl îndreaptă.450
Notele originale
Șeicul a explicat în al-Mukhtārāt al-jaliyyah, p. 110, că femeia cu care s-a avut raport conjugal în temeiul unei aparențe de legalitate, femeia care a săvârșit zinā și cele asemenea lor nu respectă perioada de așteptare a unei căsătorii, ci verificarea lipsei sarcinii, asemenea sclavelor, printr-o singură menstruație.
Dacă nu se presupune că menstruația va reveni, femeia așteaptă un an întreg: nouă luni pentru o eventuală sarcină și trei pentru perioada de așteptare. A susține că trebuie să aștepte până la menopauză îi provoacă un rău foarte mare, de felul celor pe care Legea nu le impune. Astfel a stabilit șeicul în al-Mukhtārāt al-jaliyyah, p. 110.
Șeicul a stabilit că opinia corectă este că întreținerea soției încetează numai în caz de nushūz. Întemnițarea ei, călătoria obligatorie ori o călătorie permisă făcută cu încuviințarea lui nu o anulează. El a spus: „Nu admitem că singurul temei al întreținerii este posibilitatea disponibilității conjugale.” A considerat corect, de asemenea, că femeia nu poate cere desfacerea căsătoriei din cauza sărăciei soțului decât dacă el a înșelat-o în această privință. Vezi al-Mukhtārāt al-jaliyyah, p. 112 și următoarele.
(1218).
Dacă ruda nu este nici ascendent, nici descendent, obligația întreținerii presupune ca cel care întreține să aibă drept de moștenire de la cel întreținut. Nūr al-baṣāʾir, p. 54.
(1662).
(996).
Șeicul a spus în al-Mukhtārāt al-jaliyyah, p. 114: „În privința custodiei și a priorității unor femei față de altele, nu mi s-a clarificat o regulă de care sufletul să fie pe deplin mulțumit, în afară de luarea în considerare a interesului copilului; cel la care acesta se împlinește are prioritate. Corectă este, de asemenea, opinia susținută de Ibn al-Qayyim în al-Hady: persoana aflată în sclavie, păcătosul și femeia recăsătorită — mai ales dacă soțul ei este de acord — pot avea custodia, iar dreptul lor nu încetează, fiindcă nu există dovada care să-l anuleze.”