Text integral · Pasaje · 124
Cartea purificării
3. Profetul ﷺ a spus:
بُني الإسلام على خمسٍ: شهادة أن لا إله إلا الله، وأن محمداً رسول الله، وإقام الصلاة، وإيتاء الزكاة، وحج البيت، وصوم رمضان
«Islamul a fost clădit pe cinci: mărturisirea că nimeni nu este vrednic de adorare în afară de Allah și că Muḥammad este Trimisul lui Allah, împlinirea rugăciunii, darea zakāh, pelerinajul la Casă și postul în Ramadan.»
Relatat de al-Bukhārī și Muslim.12
4. Mărturisirea că nimeni nu este vrednic de adorare în afară de Allah înseamnă ca robul să știe, să creadă și să se angajeze că nimeni nu este îndreptățit să fie socotit divinitate și să fie adorat în afară de Allah, Unicul, fără asociat.
Aceasta îl obligă pe rob să-I dedice lui Allah Preaînaltul întreaga religie, cu sinceritate, astfel încât toate actele sale de adorare, văzute și nevăzute, să fie numai pentru Allah și să nu-I asocieze nimic în nicio chestiune a religiei.
Acesta este temeiul religiei tuturor trimișilor și a celor care i-au urmat, după cum spune Allah Preaînaltul:
﴿وَمَا أَرْسَلْنَا مِنْ قَبْلِكَ مِنْ رَسُولٍ إِلاَّ نُوحِي إِلَيْهِ أَنَّهُ لاَ إِلَهَ إِلاَّ أَنَا فَاعْبُدُونِ﴾
«Noi nu am trimis înaintea ta niciun trimis fără să-i revelăm: Nimeni nu este vrednic de adorare în afară de Mine, așadar adorați-Mă!»
[Al-Anbiyāʾ: 25].
5. Mărturisirea că Muḥammad este Trimisul lui Allah înseamnă ca robul să creadă că Allah l-a trimis pe Muḥammad ﷺ la cele două categorii de ființe, oamenii și djinii, ca vestitor de bine și avertizor. El îi cheamă la unicitatea lui Allah și la ascultarea de El, crezând în ceea ce vestește, îndeplinindu-i poruncile și ferindu-se de ceea ce interzice. Nu există fericire și nici îndreptare în această viață și în Viața de Apoi decât prin credința în el și ascultarea de el. Iubirea față de el trebuie să fie mai presus de iubirea față de sine, față de copii și față de toți oamenii.
De asemenea, să creadă că Allah l-a sprijinit prin minuni care dovedesc trimiterea lui, prin cunoașterea desăvârșită și însușirile morale înalte cu care l-a înzestrat și prin îndrumarea, mila, adevărul și binefacerile religioase și lumești pe care le cuprinde religia sa.
Cea mai mare dovadă a lui este acest Coran măreț, prin adevărul cuprins în relatările, poruncile și interdicțiile sale. Și Allah știe cel mai bine.
Secțiune
[Despre apă]
6. Cât despre rugăciune, ea are condiții care trebuie îndeplinite înaintea ei. Dintre acestea:
7. Purificarea, după cum a spus Profetul ﷺ:
لا يقبل الله صلاة بغير طهور
«Allah nu primește o rugăciune fără purificare.»
Relatat de al-Bukhārī și Muslim.13
Așadar, cel care nu se purifică de impuritatea rituală majoră, de cea minoră și de impuritatea materială nu are rugăciune valabilă.
8. Purificarea este de două feluri:
9. Primul: purificarea cu apă; aceasta este forma de bază.14
10. Orice apă care coboară din cer sau izvorăște din pământ este pură și purificatoare. Ea înlătură impuritățile rituale și materiale, chiar dacă i se schimbă culoarea, gustul ori mirosul printr-un lucru pur. Profetul ﷺ a spus:
إن الماء طهور لا ينجسه شيء
«Apa este pură și purificatoare; nimic nu o face impură.»
Relatat de autorii colecțiilor Sunan;15 este autentic.
11. Dacă însă una dintre însușirile ei se schimbă din pricina unei impurități, apa este impură și trebuie evitată.16
12. Starea de bază a lucrurilor este puritatea și permisiunea.
13. Dacă musulmanul se îndoiește de impuritatea unei ape, a unei haine, a unui loc sau a altui lucru, acesta rămâne pur. Iar dacă este sigur că se află în stare de puritate și se îndoiește că a survenit o impuritate rituală, rămâne în stare de puritate.17 Aceasta se întemeiază pe cuvintele Profetului ﷺ (despre omul căruia i se pare că simte ceva în timpul rugăciunii):
لا ينصرف حتى يسمع صوتاً أو يجد ريحاً
«Să nu plece până când nu aude un sunet ori nu simte un miros.»
Relatat de al-Bukhārī și Muslim.18
[Capitol despre vase]
14. Toate vasele sunt permise.
15. Fac excepție vasele din aur și argint și cele care conțin ceva din acestea, în afară de o cantitate mică de argint folosită din necesitate.19 Profetul ﷺ a spus:
لا تشربوا في آنية الذهب والفضة، ولا تأكلوا في صحافها ، فإنها لهم في الدنيا، ولكم في الآخرة
«Nu beți din vase de aur și argint și nu mâncați din farfuriile lor,20 căci ele sunt pentru ei în această viață și pentru voi în Viața de Apoi.»
Relatat de al-Bukhārī și Muslim.21
Capitol despre curățarea după nevoile fiziologice și conduita la îndeplinirea lor
16. Când intră la locul pentru nevoile fiziologice, este recomandat să pășească mai întâi cu piciorul stâng și să spună:
بسم الله
— «În numele lui Allah.»22
اللهم إني أعوذ بك من الخُبْث والخبائث
— «O, Allah, caut ocrotire la Tine de rău și de cele rele.»23
17. Iar când iese de acolo:
18. Când stă așezat, se sprijină pe piciorul stâng și îl ține pe cel drept în poziție verticală.26
19. Se ascunde privirilor în spatele unui zid sau al altui lucru.
20. Dacă se află într-un loc deschis, se îndepărtează.
21. Nu îi este permis să-și facă nevoile:
Pe un drum;
Într-un loc unde se așază oamenii;
Sub pomii fructiferi;
Într-un loc în care le-ar pricinui un neajuns oamenilor.
22. În timpul îndeplinirii nevoilor fiziologice, nu se îndreaptă cu fața către qiblah și nici nu stă cu spatele către ea.
Profetul ﷺ a spus:
إذا أتيتم الغائط فلا تستقبلوا القبلة بغائط ولا بول، ولا تستدبروها، ولكن شرقوا أو غربوا
«Când mergeți să vă faceți nevoile, nu vă îndreptați cu fața către qiblah în timpul defecării sau urinării și nici nu stați cu spatele către ea, ci îndreptați-vă spre răsărit sau spre apus.»
Relatat de al-Bukhārī și Muslim.27
23. După ce și-a făcut nevoile:28
Curăță locul cu trei pietre ori cu alte materiale asemănătoare, care îl curăță.
Apoi se spală cu apă.
24. Este suficient să se limiteze la una dintre cele două metode.
25. Curățarea cu materiale uscate nu se face:
Cu bălegar și oase, după cum a interzis Profetul ﷺ.29
Nici cu vreun lucru care trebuie respectat.
Secțiune
[Înlăturarea impurității și lucrurile impure]
26. Pentru spălarea tuturor impurităților de pe corp, haină, un loc sau altceva, este suficient ca substanța impurității să dispară din locul respectiv.30 Căci Legiuitorul nu a impus un număr de spălări pentru toate impuritățile, în afară de impuritatea câinelui. Pentru aceasta a impus șapte spălări, una dintre ele cu pământ, potrivit hadithului relatat de al-Bukhārī și Muslim.31
27. Lucrurile impure sunt:
Urina omului;
Excrementele lui;
Sângele; totuși, o cantitate mică de sânge este trecută cu vederea.
La fel este sângele scurs al animalului a cărui carne este permisă, spre deosebire de sângele care rămâne în carne și în vasele de sânge: acesta este pur.
Printre impurități se numără urina și excrementele oricărui animal a cărui carne este interzisă.32
Toate animalele de pradă sunt impure.
La fel și mortăciunile, cu excepția trupului omului mort, a viețuitoarelor fără sânge care curge,33 a peștilor și a lăcustelor: acestea sunt pure.
Allah Preaînaltul spune:
﴿حُرِّمَتْ عَلَيْكُمُ الْمَيْتَةُ وَالدَّمُ﴾
«Vă sunt interzise mortăciunea și sângele», până la sfârșitul versetului
[Al-Māʾidah: 3].
Profetul ﷺ a spus:
المؤمن لا ينجس حياً ولا ميتاً
«Credinciosul nu devine impur nici viu, nici mort.»34
Și a spus:
أحل لنا ميتتان ودمان، فأما الميتتان: فالحوت والجراد، وأما الدمان: فالكَبِدُ والطِّحَال
«Ne-au fost îngăduite două feluri de mortăciuni și două feluri de sânge. Cele două mortăciuni sunt peștele și lăcusta, iar cele două feluri de sânge sunt ficatul și splina.»
Relatat de Aḥmad și Ibn Mājah.35
28. Excrementele și urina animalelor a căror carne este permisă sunt pure.
29. Sperma omului este pură. Profetul ﷺ spăla urmele ei umede și le freca pe cele uscate.36
30. Pentru urina băiețelului care încă nu mănâncă hrană cu poftă este suficientă stropirea,37 după cum a spus Profetul ﷺ:
يُغْسَل من بول الجارية، ويرش من بول الغلام
«Locul atins de urina fetiței se spală, iar cel atins de urina băiețelului se stropește.»
Relatat de Abū Dāwūd și al-Nasāʾī.38
31. Când substanța impurității a dispărut, locul devine pur, iar faptul că mai rămân culoarea și mirosul nu dăunează. Aceasta se întemeiază pe cuvintele Profetului ﷺ adresate lui Khawlah despre sângele menstrual:
يكفيكِ الماء، ولا يضرُّكِ أَثَره
«Îți este suficientă apa, iar urma lui nu îți dăunează.»39
Capitol despre modul de efectuare a abluțiunii
32. Acesta constă în următoarele:
Să aibă intenția de a înlătura impuritatea rituală sau de a face abluțiunea pentru rugăciune ori pentru acte asemănătoare.
Intenția este o condiție pentru toate faptele, fie ele de purificare sau de alt fel. Profetul ﷺ a spus:
إنما الأعمال بالنيات، وإنما لكل امرئ ما نوى
«Faptele sunt după intenții și fiecare om are numai ceea ce a intenționat.»
Relatat de al-Bukhārī și Muslim.40
Apoi spune:
بسم الله
«În numele lui Allah.»
Își spală ambele mâini până la încheieturi de trei ori.
Apoi își clătește gura și trage apă în nas de trei ori, folosind trei căușuri de apă.
Apoi își spală fața de trei ori.
Și mâinile până la coate, de trei ori.41
Își șterge capul cu mâinile, din partea din față a capului până la ceafă, apoi le aduce înapoi la locul de unde a început, o singură dată.
Apoi își introduce degetele arătătoare în orificiile urechilor și le șterge partea exterioară cu degetele mari.42
Apoi își spală picioarele, inclusiv gleznele, de trei ori fiecare.
Aceasta este forma cea mai deplină a abluțiunii pe care a făcut-o Profetul ﷺ.
33. Partea obligatorie dintre acestea este:
Să spele o singură dată;
Să respecte ordinea menționată de Allah Preaînaltul în cuvintele Sale:
﴿يَاأَيُّهَا الَّذِينَ آمَنُوا إِذَا قُمْتُمْ إِلَى الصَّلاَةِ فَاغْسِلُوا وُجُوهَكُمْ وَأَيْدِيَكُمْ إِلَى الْمَرَافِقِ وَامْسَحُوا بِرُؤُوسِكُمْ وَأَرْجُلَكُمْ إِلَى الْكَعْبَيْنِ﴾
«O, voi cei care credeți! Când vă ridicați pentru rugăciune, spălați-vă fețele și mâinile până la coate, ștergeți-vă capetele și spălați-vă picioarele până la glezne.»
[Al-Māʾidah: 6].
Să nu despartă aceste acte printr-o pauză socotită îndelungată potrivit uzului, astfel încât unul să nu mai fie considerat continuarea celuilalt. La fel este în orice act pentru care continuitatea este o condiție.
Secțiune
[Despre ștergerea peste încălțămintea de tip khuff și peste atelă]
34. Dacă poartă încălțăminte de tip khuff sau ceva asemănător, o poate șterge, dacă dorește:43
O zi și o noapte, pentru cel stabilit într-un loc;
Și trei zile și trei nopți, pentru călător.
Cu condiția să o fi încălțat în stare de puritate rituală;
Ștergerea ei este permisă numai în cazul impurității rituale minore.
Anas relatează, atribuind Profetului ﷺ cuvintele:
إذا توضأ أحدكم، ولبس خفيه فليمسح عليهما، وليصلِّ فيهما، ولا يخلعهما إن شاء إلا من جنابة
«Când unul dintre voi face abluțiunea și își pune încălțămintea de tip khuff, să o șteargă și să se roage cu ea. Dacă dorește, să nu o scoată decât din pricina stării de janābah.»
Relatat de al-Ḥākim, care l-a considerat autentic.44
35. Dacă pe unul dintre membrele abluțiunii are o atelă pentru o fractură sau un medicament aplicat pe o rană, iar spălarea i-ar dăuna, face ștergerea cu apă peste acestea, atât în cazul impurității rituale majore, cât și al celei minore, până când se vindecă.45
36. Modul de ștergere a încălțămintei de tip khuff: se șterge cea mai mare parte a suprafeței ei superioare.
37. Cât despre atelă, aceasta se șterge în întregime.
Capitol despre lucrurile care anulează abluțiunea
38. Acestea sunt:
Allah Preaînaltul spune:
﴿أَوْ جَاءَ أَحَدٌ مِنْكُمْ مِنَ الْغَائِطِ أَوْ لَامَسْتُمُ النِّسَاءَ﴾
«Sau dacă vreunul dintre voi vine de la locul pentru nevoile fiziologice ori ați atins femeile.»
[Al-Māʾidah: 6].
Profetul ﷺ a fost întrebat: «Să facem abluțiunea după consumul cărnii de cămilă?» El a răspuns:
نعم
«Da.»
Relatat de Muslim.50
Și a spus despre încălțămintea de tip khuff:
ولكن من غائط وبولٍ ونوم
«Însă din pricina defecării, a urinării și a somnului.»
Relatat de al-Nasāʾī și al-Tirmidhī, care l-a considerat autentic.51
Capitol despre cauzele care fac obligatorie spălarea rituală completă și despre modul ei de efectuare
39. Spălarea rituală completă (ghusl) este obligatorie din următoarele cauze:
Janābah, care constă în:
Eliminarea spermei prin contact sexual ori pe altă cale;
Sau întâlnirea celor două locuri ale circumciziei [adică pătrunderea glandului în întregime].
Sângerarea menstruală și sângerarea de după naștere;
Moartea unei persoane care nu este martir;
Intrarea în Islam a unui necredincios.
Allah Preaînaltul spune:
﴿وَإِنْ كُنْتُمْ جُنُبًا فَاطَّهَّرُوا﴾
«Dacă sunteți în stare de janābah, purificați-vă!»
[Al-Māʾidah: 6].
Și spune:
﴿وَلاَ تَقْرَبُوهُنَّ حَتَّى يَطْهُرْنَ فَإِذَا تَطَهَّرْنَ فَأْتُوهُنَّ مِنْ حَيْثُ أَمَرَكُمُ اللَّهُ﴾
«Nu vă apropiați de ele până când nu devin curate. Iar după ce se purifică, apropiați-vă de ele așa cum v-a poruncit Allah», până la sfârșitul versetului
[Al-Baqarah: 222].
Adică, după ce fac spălarea rituală completă.
Profetul ﷺ a poruncit celui care spală un mort să facă spălarea rituală completă.52
Și i-a poruncit celui care a intrat în Islam să facă spălarea rituală completă.53
40. Cât despre modul în care Profetul ﷺ făcea spălarea rituală completă după janābah:
41. Partea obligatorie dintre acestea este:
Spălarea întregului corp și a pielii de sub părul rar ori des. Și Allah știe cel mai bine.
Capitol despre tayammum
42. Acesta este al doilea fel56 de purificare.
44. Pământul ține locul apei, procedând astfel:
Să aibă intenția de a înlătura impuritățile rituale în care se află;
Apoi să spună:
بسم الله
«În numele lui Allah»;
Apoi să bată o singură dată cu ambele palme pe pământ;59
Să-și șteargă cu ele întreaga față și ambele mâini, în întregime.
45. Dacă bate de două ori, nu este nicio problemă.
Allah Preaînaltul spune:
﴿فَلَمْ تَجِدُوا مَاءً فَتَيَمَّمُوا صَعِيدًا طَيِّبًا فَامْسَحُوا بِوُجُوهِكُمْ وَأَيْدِيكُمْ مِنْهُ مَا يُرِيدُ اللَّهُ لِيَجْعَلَ عَلَيْكُمْ مِنْ حَرَجٍ وَلَكِنْ يُرِيدُ لِيُطَهِّرَكُمْ وَلِيُتِمَّ نِعْمَتَهُ عَلَيْكُمْ لَعَلَّكُمْ تَشْكُرُونَ﴾
«Iar dacă nu găsiți apă, căutați pământ curat și ștergeți-vă cu el fețele și mâinile. Allah nu voiește să vă impună vreo greutate, ci voiește să vă purifice și să-Și desăvârșească binefacerea asupra voastră, pentru ca voi să fiți recunoscători.»
[Al-Māʾidah: 6].
Jābir relatează că Profetul ﷺ a spus:
أعطيت خمساً لم يُعْطَهُنّ أحد من الأنبياء قبلي: نصرت بالرعب مسيرة شهر، وجعلت لي الأرض مسجداً وطهوراً، فأيما رجل أدركته الصلاة فليصل، وأحلت لي الغنائم، ولم تحلَّ لأحد قبلي، وأعطيت الشفاعة، وكان النبي يبعث إلى قومه خاصة، وبعثت إلى الناس عامة
«Mi s-au dat cinci lucruri care nu i-au fost date niciunuia dintre profeții dinaintea mea: am fost sprijinit prin spaimă până la distanța unui marș de o lună; pământul mi-a fost făcut loc de rugăciune și mijloc de purificare, așadar oricare om pe care îl ajunge timpul rugăciunii să se roage; mi-au fost îngăduite prăzile, care nu i-au fost îngăduite nimănui înaintea mea; mi s-a dat mijlocirea; iar profetul era trimis doar la neamul său, pe când eu am fost trimis la toți oamenii.»
Relatat de al-Bukhārī și Muslim.60
46. Celui care se află în stare de impuritate rituală minoră nu îi este permis:
Să împlinească rugăciunea;
Să înconjoare Casa în ritualul ṭawāf;
Să atingă exemplarul scris al Coranului (muṣḥaf).
47. Pentru cel aflat în stare de impuritate rituală majoră se adaugă:
Să nu recite nimic din Coran;
Să nu zăbovească în moschee fără abluțiune.
48. Pentru femeia aflată la menstruație ori în perioada sângerării de după naștere se adaugă:
Să nu postească;
Nu este permis contactul sexual cu ea;
Nici divorțarea ei.
Capitol despre menstruație
49. Starea de bază a sângelui care apare la femeie este că reprezintă menstruație, fără o limită stabilită pentru vârsta ei, pentru durată sau pentru repetarea ei.61
50. Fac excepție situațiile în care sângerarea este continuă ori nu se întrerupe decât pentru scurt timp; atunci ea este considerată o femeie cu sângerare extramenstruală (mustaḥāḍah).62
51. Profetul ﷺ i-a poruncit să respecte durata obișnuită a menstruației sale.63
52. Dacă nu are o perioadă obișnuită, se ia în considerare diferențierea sângelui pe care o poate face.64
53. Dacă nu poate face această diferențiere, se ia în considerare durata predominantă a menstruației femeilor: șase sau șapte zile.
Și Allah știe cel mai bine.
Notele originale
— Relatat de al-Bukhārī (1/49) și Muslim (16).
— Relatat de Muslim (224), de la Ibn ʿUmar, cu formularea: „Nu se primește rugăciune fără purificare.” Al-Bukhārī nu l-a relatat, ci l-a folosit ca titlu de capitol. Al-Ḥāfiẓ spune (1/234): „Are multe căi de transmitere, însă niciuna nu îndeplinește condițiile lui al-Bukhārī; de aceea, el s-a limitat să-l menționeze în titlu și a adus în capitol ceea ce îi ține locul”, adică hadithul: „Nu se primește rugăciunea celui care a intrat în stare de impuritate rituală până când nu face abluțiunea.”
— Al doilea fel va fi menționat mai târziu: purificarea prin tayammum.
— Relatat de Aḥmad (3/31, 86), care l-a considerat autentic; de Abū Dāwūd în al-Sunan (66); de al-Tirmidhī (66), care l-a considerat bun (ḥasan); de al-Nasāʾī (1/174) și de al-Dāraquṭnī (1/31).
— Șeicul spune: „Opinia corectă este că apa este de două feluri: pură și purificatoare, respectiv impură și care transmite impuritatea. Criteriul care le desparte este schimbarea uneia dintre însușirile ei din pricina impurităților și a lucrurilor necurate. Apa a cărei culoare, miros ori gust s-a schimbat printr-o impuritate este impură și transmite impuritatea, indiferent dacă schimbarea este mare ori mică, dacă se produce în locul purificării sau în altă parte și dacă privește culoarea, mirosul ori gustul, prin amestecare sau fără amestecare. Cât despre apa în care a ajuns o impuritate fără să-i schimbe vreuna dintre însușiri, aceasta este pură și purificatoare...” (Al-Mukhtārāt al-Jaliyyah, p. 7).
— Șeicul a arătat că opinia corectă, atunci când hainele pure se confundă cu cele impure sau cele interzise cu cele permise, este să se cerceteze cât se poate și să se împlinească o singură rugăciune într-o singură haină. (Al-Mukhtārāt al-Jaliyyah, p. 10).
— Relatat de al-Bukhārī (1/237) și Muslim (361).
— Șeicul spune în al-Qawāʿid wa-l-Furūq (p. 155): „Printre distincțiile corecte se numără folosirea aurului și a argintului, care are trei forme:
Prima: folosirea lor în vase și în lucruri asemănătoare; aceasta nu este permisă nici bărbaților, nici femeilor.
A doua: folosirea lor la îmbrăcăminte; aceasta este permisă femeilor, nu și bărbaților.
A treia: folosirea lor la echipamentul și la uneltele de război; aceasta este permisă chiar și bărbaților.”
— Ṣaḥfah este un vas asemenea unui castron larg și puțin adânc.
— Relatat de al-Bukhārī (9/554) și Muslim (2067).
Pe baza hadithului lui ʿAlī — Allah să fie mulțumit de el! — potrivit căruia Trimisul lui Allah ﷺ a spus: „Acoperământul dintre ochii djinnilor și părțile intime ale fiilor lui Adam, când vreunul dintre ei intră la locul pentru nevoile fiziologice, este să spună: În numele lui Allah.” Relatat de al-Tirmidhī (606) și de Ibn Mājah în al-Sunan (297). Al-Tirmidhī spune: „Acesta este un hadith gharīb; nu îl cunoaștem decât pe această cale, iar lanțul său de transmitere nu este prea puternic... S-au relatat de la Anas, de la Profet ﷺ, și alte lucruri în această privință.” Sfârșitul citatului. ʿAbd al-Qādir al-Arnaʾūṭ spune în Jāmiʿ al-Uṣūl (4/316): „Hadithul are relatări de sprijin prin care se întărește, devenind astfel autentic.”
— Relatat de al-Bukhārī (1/242) și Muslim (375). În lectura folosită aici, expresia desemnează răul și faptele urâte. În cealaltă lectură menționată în sursă, termenii îi desemnează pe djinii de sex masculin și feminin.
— Relatat de Aḥmad (6/155), Abū Dāwūd (30), Ibn Mājah (300), Ibn Ḥibbān (1431), al-Dārimī (1/174), al-Tirmidhī (7), care l-a numit „ḥasan gharīb”, și al-Ḥākim (1/158), care l-a considerat autentic. Abū Ḥātim spune în al-ʿIlal (1/43): „Este cel mai autentic hadith din acest capitol.” L-au considerat autentic și Ibn Khuzaymah, Ibn al-Jārūd, al-Nawawī și al-Dhahabī.
— Relatat de Ibn Mājah (301), de la Anas. În lanțul său de transmitere se află Ismāʿīl ibn Muslim al-Makkī, care este slab. Al-Būṣīrī spune: „Există acord asupra slăbiciunii lui, iar hadithul cu această formulare nu este confirmat.” Abū al-Ḥasan al-Sindī spune în comentariul marginal la Ibn Mājah: „Un lucru asemănător este transmis de la autor în unele exemplare.” Ibn al-Sunnī l-a relatat (21), de la Abū Dharr. Al-Ḥāfiẓ Ibn Ḥajar are o discuție amplă despre acest hadith în verificarea relatărilor din al-Adhkār; este bine să fie consultată.
— Există în această privință un hadith relatat de al-Bayhaqī în Sunan (1/96), cu un lanț slab, după cum menționează Ibn Ḥajar în al-Bulūgh (p. 215) și în al-Talkhīṣ (1/107). Al-Nawawī l-a considerat slab, după cum se arată în al-Majmūʿ (2/92). Totuși, acest lucru este confirmat din punct de vedere medical. Vezi Tawḍīḥ al-Aḥkām ʿalā Bulūgh al-Marām, de șeicul al-Bassām (1/285).
— Relatat de al-Bukhārī (1/498) și Muslim (264). Șeicul spune: „Opinia corectă este că îndreptarea cu fața către cei doi luminători, soarele și luna, în timpul îndeplinirii nevoilor fiziologice nu este dezaprobată, pe baza acestui hadith.” (Al-Mukhtārāt al-Jaliyyah, p. 11).
— Șeicul spune în al-Mukhtārāt al-Jaliyyah (p. 11): „Opinia corectă este că presarea de-a lungul organului genital (masḥ) și scuturarea acestuia (natr) nu sunt recomandate, deoarece hadithul în această privință nu este confirmat și pentru că aceasta provoacă îndoieli obsesive privind purificarea.”
Relatat de al-Bukhārī (1/255), de la Abū Hurayrah, și de Muslim (263), de la Jābir.
— Șeicul a arătat că, atunci când impuritatea dispare prin orice mijloc, cu apă sau cu altceva, locul devine pur. La fel, dacă însușirile ei necurate se transformă și sunt înlocuite cu însușiri bune, devine pură. Potrivit acestei opinii, grăsimile devenite impure pot fi purificate prin tratarea lor până când dispare necurăția din ele. (Al-Mukhtārāt al-Jaliyyah, p. 22).
— Relatat de al-Bukhārī (1/274) și Muslim (279).
— Șeicul a arătat că măgarul și catârul sunt pure în timpul vieții, asemenea pisicii; saliva, sudoarea și părul lor sunt, așadar, pure. Profetul ﷺ le călărea adesea fără să spele ceea ce îl atingea de la ele și fără să poruncească ferirea de aceasta. Carnea lor însă este necurată. (Al-Mukhtārāt al-Jaliyyah, p. 22).
— Precum muștele, țânțarii și cele asemănătoare.
— „Credinciosul nu devine impur” este relatat de al-Bukhārī (1/390) și Muslim (371), de la Abū Hurayrah. Adaosul „nici viu, nici mort” provine din hadithul lui Ibn ʿAbbās relatat de al-Ḥākim (1/542).
— Relatat de Aḥmad (2/97), Ibn Mājah (3314), al-Dāraquṭnī (25) și al-Bayhaqī (1/254). Al-Albānī l-a considerat autentic în al-Ṣaḥīḥah (1118).
— După cum se arată în hadithul lui ʿĀʾishah, relatat de al-Bukhārī (1/332) și Muslim (288, 289, 290).
— Naḍḥ înseamnă stropire, fiind mai puțin decât turnarea apei.
— Relatat de Abū Dāwūd (376) și al-Nasāʾī (1/158), de la Abū al-Samḥ. Din relatarea lui ʿAlī l-au transmis Aḥmad (1/76, 97, 137), Abū Dāwūd (377), al-Tirmidhī (610), care l-a considerat autentic, și al-Ḥākim (1/165), care a spus: „Este autentic potrivit condițiilor celor doi.” Al-Ḥāfiẓ Ibn Ḥajar l-a considerat autentic în al-Fatḥ (1/326).
— Relatat de Aḥmad (2/364, 380), Abū Dāwūd (365) și al-Bayhaqī (2/408), care l-a considerat slab. Al-Ḥāfiẓ Ibn Ḥajar spune în al-Bulūgh: „Lanțul său este slab.” Al-Albānī i-a considerat lanțul autentic, după cum se arată în al-Irwāʾ (1/189).
— Relatat de al-Bukhārī (1/9) și Muslim (1907).
— Șeicul spune în al-Mukhtārāt (p. 14): „Opinia corectă este că nu este recomandată depășirea locului obligatoriu de spălat în purificarea cu apă, deoarece Allah Preaînaltul a menționat limitele abluțiunii până la coate și la glezne. Niciunul dintre cei care au descris abluțiunea Profetului ﷺ nu a menționat că el ar fi făcut aceasta sau că ar fi îndemnat la ea.” Apoi a arătat că formularea din hadithul lui Abū Hurayrah „Cine dintre voi poate să-și extindă strălucirea feței și a membrelor...” este o inserție din cuvintele lui Abū Hurayrah.
— Șeicul a arătat că nu este recomandat să se ia apă nouă pentru urechi, deoarece hadithul relatat în această privință nu este autentic. (Al-Mukhtārāt, p. 15).
— Șeicul a arătat că, atunci când încălțămintea de tip khuff are o gaură ori o ruptură prin care se vede pielea, opinia corectă este că ștergerea ei este permisă. Ea rămâne khuff și intră în sensul general al textelor; de asemenea, este de presupus că încălțămintea companionilor nu era lipsită de rupturi ori despicături. A mai arătat că, potrivit opiniei corecte, durata începe de la ștergere, nu de la momentul survenirii impurității rituale; că puritatea nu se anulează prin scoaterea încălțămintei șterse ori a celor asemănătoare; și că nu se anulează nici prin încheierea duratei, câtă vreme starea de puritate continuă. (Al-Mukhtārāt al-Jaliyyah, pp. 15, 16, 17).
— Relatat de al-Ḥākim (1/181), care spune: „Autentic potrivit condițiilor lui Muslim”; de al-Dāraquṭnī (1/203) și de al-Bayhaqī (1/289). Vezi Naṣb al-Rāyah de al-Zaylaʿī (1/179). În Subul al-Salām (1/313) se spune: „Hadithul arată că puritatea este o condiție. Nu precizează însă o durată, astfel că trebuie raportat la textele care stabilesc această durată, după cum arată hadithul lui Ṣafwān ibn ʿAssāl și hadithul lui ʿAlī — Allah să fie mulțumit de amândoi!”
— Șeicul a arătat că ștergerea atelei nu are drept condiție o purificare anterioară, indiferent dacă bandajul se află numai pe locul necesar sau îl depășește. Totuși, dacă poate restrânge bandajul, este obligat să o facă. (Al-Mukhtārāt, p. 16).
— Șeicul a considerat mai puternică opinia potrivit căreia sângele, vărsăturile și cele asemănătoare nu anulează abluțiunea, nici în cantitate mică, nici în cantitate mare, deoarece nu există o dovadă limpede că ele ar anula-o, iar starea de bază este menținerea purității. (Al-Mukhtārāt, p. 17).
— Jazūr înseamnă cămilă. Șeicul spune: „Opinia corectă este că toate părțile cămilei, precum stomacul, inima, intestinele și cele asemănătoare, anulează abluțiunea, deoarece intră în aceeași dispoziție juridică și în sensul termenului și al regulii. Distingerea între părțile ei nu are nici dovadă, nici justificare.” (Al-Mukhtārāt, p. 17). El mai spune că, față de celelalte animale, cămila are trei particularități. Prima: carnea ei anulează abluțiunea. A doua: rugăciunea nu este valabilă în locurile unde cămilele stau și se adăpostesc. A treia: potrivit opiniei corecte, cămilele constituie baza despăgubirilor pentru omor (diyah). (Al-Qawāʿid wa-l-Furūq, p. 168).
Șeicul ʿAbd Allāh ibn ʿAqīl spune: „Se adaugă o a patra: agravarea despăgubirii nu se aplică prin altceva decât cămile”, adică în cazul diyah.
— Șeicul spune: „Anularea abluțiunii prin spălarea unui mort este discutabilă, deoarece hadithul relatat în această privință nu este confirmat. Relatările de la Ibn ʿUmar și Ibn ʿAbbās, care i-au îndemnat pe cei care spală un mort să facă abluțiunea, nu trebuie neapărat înțelese ca impunând o obligație și nu înlătură starea de bază, deja stabilită, a purității celui care spală, câtă vreme nu a survenit ceva care să o anuleze.” (Al-Mukhtārāt al-Jaliyyah, p. 17).
— Șeicul a menționat printre lucrurile care anulează abluțiunea cauzele care fac obligatorie spălarea rituală completă. (Nūr al-Baṣāʾir, p. 12).
— Relatat de Muslim (360).
— Relatat de Aḥmad (4/239), al-Tirmidhī (96), care a spus „hadith ḥasan ṣaḥīḥ”, al-Nasāʾī (1/84), Ibn Mājah (478), al-Dāraquṭnī (15) și Ibn Khuzaymah (196).
— După cum se arată în hadithul lui Abū Hurayrah, relatat de Aḥmad (2/280), Abū Dāwūd (3161) și al-Tirmidhī (993), care l-a considerat bun. Al-Albānī l-a considerat autentic, după cum se arată în al-Irwāʾ (144).
— După cum se arată în hadithul lui Qays ibn ʿĀṣim, relatat de Abū Dāwūd (355), al-Tirmidhī (605), care l-a considerat bun, și al-Nasāʾī (1/109).
— Șeicul a considerat corect că repetarea de trei ori nu este prescrisă în spălarea rituală completă decât pentru spălarea capului. De asemenea, a considerat mai puternică opinia că, dacă cineva se află în ambele stări de impuritate rituală, majoră și minoră, are intenția de a o înlătura pe cea majoră și își spală întregul corp, aceasta este suficientă și pentru cea minoră, chiar dacă nu a avut o intenție distinctă pentru ea. (Al-Mukhtārāt, p. 18).
Șeicul Ibn ʿAqīl spune: „Aceasta este și opinia școlii juridice.”
— După cum se arată în hadithul lui Maymūnah, relatat de al-Bukhārī (1/382) și Muslim (317).
— Primul fel a fost menționat mai înainte: purificarea cu apă.
— În toate situațiile sale, dispoziția lui juridică este aceeași cu a apei. Intrarea timpului rugăciunii nu este o condiție pentru el și nu este anulat nici prin intrarea, nici prin ieșirea acestui timp. Cine face tayammum pentru un act voluntar poate îndeplini prin el și actul obligatoriu și pe cele de un rang inferior. Astfel a arătat șeicul în al-Mukhtārāt al-Jaliyyah (p. 18).
— Șeicul a considerat mai puternică opinia că tayammum nu este obligatoriu și nici prescris pentru impuritatea materială a corpului. (Al-Mukhtārāt, p. 20).
— Șeicul a considerat corect că tayammum se poate face cu orice se află la suprafața pământului: pământ cu sau fără praf, nisip, piatră ori altceva. Căci, după cum reiese din conduita Profetului ﷺ, el făcea tayammum în orice loc în care îl ajungea timpul rugăciunii. (Al-Mukhtārāt al-Jaliyyah, p. 19).
— Relatat de al-Bukhārī (1/435) și Muslim (521).
— Șeicul a arătat temeinicia opiniei pe care a ales-o și a prezentat pe larg dovezile în al-Mukhtārāt al-Jaliyyah (pp. 34, 35). Apoi a spus: „De chestiunea menstruației se leagă cea a sângerării de după naștere: opinia corectă este că nu are o durată minimă ori maximă fixată și că i se aplică ceea ce s-a spus despre menstruație.” Șeicul spune în al-Qawāʿid wa-l-Furūq (p. 125): „Ori de câte ori apare sângele obișnuit, se aplică dispozițiile religioase legate de el; iar când femeia devine curată, se purifică și încetează dispozițiile menstruației. Aceasta este ceea ce arată textele și ceea ce se practică între musulmani. Cât despre stabilirea unei vârste minime la care poate începe menstruația, a unei vârste maxime la care încetează, precum și a unei durate minime ori maxime a menstruației, nu există pentru acestea o dovadă religioasă. La fel este și durata sarcinii: opinia corectă este că durata ei maximă nu are o limită fixată.” Șeicul a menționat și diferențele dintre tipurile de sânge care ies din organul intim al femeii; vezi al-Qawāʿid wa-l-Furūq (p. 169).
— Șeicul a considerat corect că este permis contactul sexual cu femeia afectată de istiḥāḍah chiar și pentru cel care nu se teme că va cădea într-un păcat sexual din pricina abstinenței. Profetul ﷺ nu le-a interzis aceasta soților femeilor afectate de istiḥāḍah; sângele ei provine dintr-un vas de sânge, iar ea are în toate privințele dispozițiile femeilor aflate în stare de puritate, inclusiv în privința contactului sexual. (Al-Mukhtārāt al-Jaliyyah, p. 26).
— După cum se arată în relatarea despre Umm Ḥabībah bint Jaḥsh, la al-Bukhārī (1/426) și Muslim (334).
— Adică să deosebească sângele menstrual de sângele extramenstrual.