Text integral · Pasaje · 66
Cartea moștenirilor
449. Aceasta este cunoașterea împărțirii averii lăsate de cel decedat între cei îndreptățiți la ea.
450. Dovezile de bază sunt:
Cuvintele lui Allah Preaînaltul din Sūrat al-Nisāʾ:
﴿يُوصِيكُمُ اللَّهُ فِي أَوْلاَدِكُمْ لِلذَّكَرِ مِثْلُ حَظِّ الأُنْثَيَيْنِ﴾ … ﴿تِلْكَ حُدُودُ اللَّهِ﴾
«Allah vă poruncește în privința copiilor voștri: partea băiatului este cât partea a două fete», până la cuvintele: «Acestea sunt hotarele lui Allah» și versetele respective. [11–14].
Cuvintele Sale de la sfârșitul sūrei:
﴿يَسْتَفْتُونَكَ قُلِ اللَّهُ يُفْتِيكُمْ فِي الْكَلاَلَةِ﴾
«Îți cer o hotărâre. Spune: Allah vă dă hotărârea despre cel care nu lasă nici părinte, nici copil.»
Împreună cu hadithul lui Ibn ʿAbbās, Allah să fie mulțumit de amândoi, de la Profet ﷺ:
ألحقوا الفرائض بأهلها، فما بقي فلأولى رجل ذكر
«Dați cotele stabilite celor îndreptățiți la ele. Ceea ce rămâne îi revine celui mai apropiat bărbat.»
Relatat de al-Bukhārī și Muslim.367
451. Aceste versete nobile și hadithul lui Ibn ʿAbbās cuprind cele mai multe dispoziții ale moștenirii și le menționează detaliat, cu condițiile lor.
452. Allah a rânduit ca băieții și fetele dintre copiii direcți, descendenții fiului și frații și surorile buni sau numai după tată, când sunt împreună, să împartă averea.
453. Iar ceea ce rămâne după cotele stabilite se împarte astfel: bărbatului îi revine cât partea a două femei.
454. Bărbații dintre cei menționați iau întreaga avere sau ceea ce rămâne după cotele stabilite.
455. O singură fiică are jumătate.
456. Două sau mai multe au două treimi.
457. Dacă există o fiică și o fiică a fiului, fiica are jumătate, iar fiica fiului are o șesime, pentru întregirea celor două treimi.
458. La fel sunt surorile bune și cele după tată în situația kalālah,368 când cel decedat nu are copil și nici părinte.
459. Dacă fiicele au primit în întregime cele două treimi, fiicele fiului aflate sub ele nu primesc nimic, dacă nu le face moștenitoare reziduale un bărbat369 de același grad sau de un grad mai îndepărtat.
460. La fel, surorile bune le exclud pe surorile după tată, dacă nu le face moștenitoare reziduale fratele lor.370
461. Dintre frații și surorile numai după mamă, unul singur are o șesime, iar doi sau mai mulți au o treime, bărbații și femeile fiind egali între ei.
462. Ei nu moștenesc în prezența descendenților, în nicio situație, și nici în prezența ascendenților de sex bărbătesc.
463. Soțul are jumătate dacă soția nu are descendenți, iar dacă are, un sfert.
464. Soția sau soțiile împreună au un sfert dacă soțul nu are descendenți, iar dacă are, o optime.
465. Mama are o șesime în prezența unui descendent sau a doi ori mai mulți frați ori surori și o treime în lipsa acestora.371
466. Ea are o treime din ceea ce rămâne în cazurile: soț și cei doi părinți sau soție și cei doi părinți.372
467. Profetul ﷺ i-a atribuit bunicii o șesime dacă între ea și cel decedat nu se află o mamă. Relatat de Abū Dāwūd și al-Nasāʾī.373
468. Tatăl are o șesime și nu primește mai mult în prezența descendenților de sex bărbătesc.
469. În prezența descendentelor, el are o șesime; dacă după cotele lor rămâne ceva, ia restul ca moștenitor rezidual. La fel este bunicul; amândoi moștenesc rezidual în lipsa oricăror descendenți.
470. La fel, toți bărbații, în afară de soț și de fratele numai după mamă, sunt moștenitori reziduali.374 Aceștia sunt:
Frații buni sau după tată și fiii lor.
Unchii paterni buni sau numai după tată și fiii lor: unchii paterni ai celui decedat, ai tatălui și ai bunicului său, oricât de sus ar urca.
Și fiii și fiii acestora.
471. Regula moștenitorului rezidual este:
Ia întreaga avere dacă este singur.
Dacă alături de el există un titular al unei cote stabilite, ia ceea ce rămâne după acea cotă.
Dacă aceste cote consumă întreaga avere, moștenitorului rezidual nu-i rămâne nimic. Ele nu pot însă consuma întreaga avere în prezența unui fiu direct sau a tatălui.
472. Dacă există doi sau mai mulți moștenitori reziduali, categoriile lor se ordonează astfel:
Descendența prin fii.
Apoi ascendența paternă.
Apoi frații și fiii lor.
Apoi unchii paterni și fiii lor.
Apoi legătura de patronaj prin eliberare: eliberatorul și rudele sale care sunt moștenitori reziduali prin ei înșiși.375
473. Are întâietate cel din categoria mai apropiată.
474. Dacă sunt în aceeași categorie, are întâietate cel de grad mai apropiat.
475. Dacă au același grad, are întâietate cel cu legătura mai puternică: fratele bun înaintea celui numai după tată.
476. Cu excepția fiilor și a fraților, sora unui moștenitor rezidual nu moștenește nimic împreună cu el.
477. Dacă se reunesc cote care depășesc baza împărțirii, astfel încât unele le-ar exclude pe altele, numitorul este mărit376 potrivit cotelor:
Dacă alături de ei este un frate numai după mamă, la fel.
Dacă sunt doi frați numai după mamă, se mărește la nouă.
Dacă surorile bune sau numai după tată sunt două, se mărește la zece.
Dacă sunt două fiice, o mamă și un soț, se mărește de la doisprezece la treisprezece.
Dacă alături de ei se află un tată, se mărește la cincisprezece.
Dacă lasă două soții, două surori numai după mamă, două surori bune sau numai după tată și o mamă, se mărește la șaptesprezece.
Dacă sunt cei doi părinți, două fiice și o soție, se mărește de la douăzeci și patru la douăzeci și șapte.
479. Dacă nu există nici titulari ai cotelor stabilite, nici moștenitori reziduali, moștenesc celelalte rude de sânge. Sunt cei din afara categoriilor menționate și sunt puși în locul persoanelor prin care se înrudesc.
480. Cine nu are moștenitor, averea lui revine vistieriei publice, pentru folosul general și cel particular.
481. La moartea omului, de averea lăsată se leagă patru drepturi, în această ordine:
Mai întâi, cheltuielile funerare.
Apoi datoriile garantate și cele negarantate,381 din întregul patrimoniu.
Apoi testamentul, dacă există, este îndeplinit dintr-o treime, pentru cineva care nu este moștenitor.
Iar restul revine moștenitorilor menționați. Allah știe cel mai bine.
482. Temeiurile moștenirii sunt trei:
Rudenia de sânge.
Căsătoria validă.382
Și legătura de patronaj prin eliberare.
483. Piedicile ei sunt trei:
Uciderea.
Robia.
Și diferența de religie.383
484. Dacă printre moștenitori se află un copil nenăscut, o persoană dispărută384 sau cineva într-o situație asemănătoare, se procedează cu prudență și i se păstrează partea. Dacă moștenitorii cer împărțirea averii, se procedează astfel încât să fie asigurată prudența, potrivit celor stabilite de juriști, Allah Preaînaltul să aibă milă de ei.
Capitol: Eliberarea din robie
485. Aceasta înseamnă eliberarea persoanei și scoaterea ei din robie.
486. Este una dintre cele mai bune forme de adorare, potrivit hadithului:
أيما امرئ مسلم أعتق امرءاً مسلماً استنقذ الله بكل عضو منه عضواً منه من النار
«Orice musulman care eliberează un musulman, Allah îi salvează din Foc câte un mădular pentru fiecare mădular al celui eliberat.»
Relatat de al-Bukhārī și Muslim.385
487. Trimisul lui Allah ﷺ a fost întrebat: „Care sunt cei mai buni de eliberat?” El a răspuns:
أغلاها ثَمَناً، وأنفسُها عند أهلها
«Cei cu prețul cel mai mare și cei mai prețuiți de stăpânii lor.»
Relatat de al-Bukhārī și Muslim.386
488. Eliberarea se produce:
Prin cuvinte: termenul care exprimă eliberarea și cele cu același înțeles.
Prin proprietate: cine ajunge să dețină o rudă de sânge cu care căsătoria îi este interzisă, aceasta devine liberă.
Prin mutilarea sclavului său, tăindu-i un mădular sau arzându-l.
Și prin extinderea eliberării,387 potrivit hadithului:
من أعتق شركاً له في عبد فكان له مال يبلغ ثمن العبد قُوِّم عليه قيمة عدل، فأُعطي شركاؤه حِصَصَهم، وعَتُقَ عليه العبد، وإلا فقد عتق منه ما عتق
«Cine își eliberează partea dintr-un sclav și are avere cât valoarea sclavului, acesta este evaluat în mod drept, asociaților lui li se dau părțile și sclavul este eliberat în întregime în sarcina sa. Altfel, a fost eliberată numai partea eliberată.»
Într-o formulare:
وإلا قُوِّم عليه، واسْتُسْعِيَ غير مشقوق عليه
«Altfel, este evaluat și i se cere să muncească pentru a se răscumpăra, fără a fi împovărat.»
Relatat de al-Bukhārī și Muslim.388
489. Dacă a legat eliberarea de moartea sa, sclavul este mudabbar și devine liber la moartea lui, dacă valoarea sa încape în treime. Jābir a relatat că un om dintre Anṣār a stabilit eliberarea sclavului său după moarte, neavând altă avere. Când Profetul ﷺ a aflat, a întrebat:
من يشتريه مني؟
«Cine îl cumpără de la mine?»
Nuʿaym ibn ʿAbd Allāh l-a cumpărat pentru opt sute de dirhami. Omul avea o datorie; el i-a dat suma și a spus:
اقض دينك
«Achită-ți datoria.»
Relatat de al-Bukhārī și Muslim.389
490. Kitābah înseamnă ca sclavul să se răscumpere de la stăpânul său pentru un preț amânat în două sau mai multe rate.
491. Allah Preaînaltul a spus:
﴿فَكَاتِبُوهُمْ إِنْ عَلِمْتُمْ فِيهِمْ خَيْرًا﴾
«Încheiați cu ei contractul de răscumpărare dacă știți că este bine în ei.»
[al-Nūr: 33].
Adică îndreptare în religie și putința de a câștiga.
492. Dacă se teme că eliberarea sau contractul de răscumpărare îi vor prilejui stricăciune, ori dacă nu poate câștiga, nu este prescrisă nici eliberarea, nici încheierea contractului.
493. Cel care a încheiat contractul nu devine liber decât prin plată, potrivit hadithului:
المكاتب عبد ما بقي عليه من كتابته درهم
«Cel care a încheiat contract de răscumpărare este sclav cât timp îi mai rămâne de plătit un dirham.»
Relatat de Abū Dāwūd.390
494. De la Ibn ʿAbbās, cu atribuire la Profet ﷺ, și de la ʿUmar, ca rostire a lui, se relatează:
أيما أَمَةٍ ولدتْ من سيّدِها فهي حُرَّةٌ بعد موته
«Orice roabă care i-a născut stăpânului său un copil este liberă după moartea lui.»
Relatat de Ibn Mājah.391
Opinia mai puternică este că relatarea se oprește la ʿUmar,392 Allah să fie mulțumit de el. Allah știe cel mai bine.
Notele originale
Relatat de al-Bukhārī (12/11) și Muslim (1615).
Adică în versetul despre kalālah, ultimul din Sūrat al-Nisāʾ. Kalālah este cel care nu are părinte și nici copil.
Acesta este cel pe care specialiștii în moșteniri îl numesc ruda binecuvântată: fără el, fiica fiului nu ar fi moștenit nimic.
Îl numesc și fratele binecuvântat: fără el, surorile după tată nu ar moșteni nimic alături de surorile bune. Opusul lui este fratele nefavorabil în cazul unui soț, unei surori bune, unei surori după tată și unui frate după tată. Sora după tată ar fi luat o șesime pentru întregirea celor două treimi, dar fratele ei a făcut-o moștenitoare reziduală și nu le-a mai rămas nimic.
Șeicul a considerat corect că frații excluși de la moștenire nu împiedică mama să ia o treime. A menționat principiul moștenirilor: cine nu moștenește nu exclude. Al-Mukhtārāt al-Jaliyyah, p. 100.
Acesta este cazul numit ʿumariyyah.
Relatat de Abū Dāwūd (2895), al-Nasāʾī în al-Kubrā (4/73), al-Dāraquṭnī (74) și al-Bayhaqī (6/234). Al-Ḥāfiẓ Ibn Ḥajar a spus în al-Talkhīṣ (3/96): «În lanț se află ʿUbayd Allāh al-ʿAtakī, asupra căruia există divergență. Ibn al-Sakan l-a declarat autentic.» În Bulūgh (810) a spus: «Ibn Khuzaymah și Ibn al-Jārūd l-au declarat autentic, iar Ibn ʿAdī l-a întărit.»
Moștenitorii reziduali sunt cei care nu au o cotă fixată și iau ceea ce rămâne după cotele titularilor. Dacă unul este singur, ia întreaga avere.
Autorul versurilor a ordonat categoriile moștenirii reziduale astfel: descendența prin fii, ascendența paternă, frații, unchii paterni, iar patronajul prin eliberare completează șirul.
ʿAwl înseamnă că suma părților cotelor stabilite depășește baza împărțirii.
Baza împărțirii este cel mai mic număr din care se pot lua părțile moștenitorilor fără fracțiuni. Se numește și numitorul comun al împărțirii.
Acesta este primul caz de ʿawl din Islam. ʿUmar l-a împărțit astfel, iar imamii i-au urmat opinia. Ibn ʿAbbās a avut o altă opinie: a exclus sora bună, i-a dat soțului jumătate și mamei o treime ca parte stabilită, iar restul prin restituire. A spus: Cu oricine dorește voi cere ca blestemul să cadă asupra celui care greșește, căci Acela care a numărat nisipul din ʿĀlij nu a pus într-o singură avere o jumătate, o jumătate și o treime. De aceea cazul a fost numit al-mubāhalah.
Radd înseamnă întoarcerea surplusului averii către titularii cotelor stabilite, proporțional cu părțile lor, dacă persoana decedată nu are moștenitor rezidual.
Șeicul a considerat corect că surplusul se restituie și soților, asemenea celorlalți titulari de cote, deoarece nu există dovadă clară că restituirea i-ar exclude. Al-Mukhtārāt al-Jaliyyah, p. 101.
Un exemplu de datorie garantată este cea însoțită de un gaj. Datoria negarantată este cea care nu a fost asigurată prin gaj sau prin ceva asemănător.
Dacă un om moare după ce și-a repudiat soția irevocabil, ea îl moștenește dacă repudierea a avut loc în boala de moarte de temut. Dacă a avut loc pe când era sănătos sau într-o boală care nu era de temut, nu îl moștenește. În cazul repudierii revocabile, dacă soțul moare cât timp ea se află în perioada de așteptare, îl moștenește, ține perioada de așteptare pentru moarte și doliul. Nūr al-Baṣāʾir, p. 46.
Șeicul a considerat corect că ipocritul care arată Islamul și ascunde necredința moștenește de la rudele sale musulmane și este moștenit de ele, chiar dacă această situație a sa devine cunoscută. Ipocriților de pe vremea Profetului ﷺ li se aplicau regulile exterioare ale Islamului și moșteneau împreună cu rudele lor musulmane. Al-Mukhtārāt al-Jaliyyah, p. 102.
Șeicul a considerat corect că în privința persoanei dispărute se așteaptă până când predomină presupunerea că nu mai este în viață, fără o limită de nouăzeci de ani sau alta, deoarece nu există dovadă pentru o limitare. Judecătorul și oamenii cu experiență apreciază durata așteptării, care diferă după timpuri, țări și persoane. Al-Mukhtārāt al-Jaliyyah, p. 101. Copilul nenăscut nu moștenește decât dacă se naște viu, de pildă dacă scoate un țipăt ori un semn asemănător. Nūr al-Baṣāʾir, p. 45.
Relatat de al-Bukhārī (5/146) și Muslim (1509).
Relatat de al-Bukhārī (5/148) și Muslim (84).
Extinderea eliberării înseamnă că, atunci când cineva își eliberează partea dintr-un sclav deținut împreună cu altul, partea sa devine liberă, iar eliberarea se extinde la rest, potrivit detaliilor menționate în hadith.
Relatat de al-Bukhārī (5/151) și Muslim (1501).
Relatat de al-Bukhārī (11/600, 13/178) și Muslim (997).
Relatat de Abū Dāwūd (3926) și al-Bayhaqī (10/324). Al-Albānī i-a clasificat lanțul drept bun în al-Irwāʾ (1674).
Relatat de Ibn Mājah (2515) și al-Ḥākim (2/19), care l-a declarat autentic. Al-Dhahabī l-a contrazis spunând: Ḥusayn este abandonat ca transmițător. Relatarea este de la Ibn ʿAbbās, cu atribuire la Profet ﷺ. În al-Zawāʾid se spune: În lanț se află al-Ḥusayn ibn ʿAbd Allāh ibn ʿUbayd Allāh ibn ʿAbbās, abandonat de Ibn al-Madīnī și alții și clasificat drept slab de Abū Ḥātim și alții. Al-Bukhārī a spus că era suspectat de erezie. Al-Ḥāfiẓ i-a slăbit lanțul în Bulūgh, nr. 1247, iar al-Albānī i-a clasificat lanțul drept slab în al-Irwāʾ (1771).
Al-Bayhaqī (10/346), al-Dāraquṭnī (4/130) și alții. Al-Ḥāfiẓ a spus în al-Talkhīṣ: Opinia corectă este că relatarea se oprește la companion. Abū Dāwūd (3953) și Ibn Mājah (2517) au relatat de la Jābir: Vindeam mamele copiilor pe vremea Trimisului lui Allah ﷺ și a lui Abū Bakr. Când a venit ʿUmar, ne-a interzis și am încetat. Ibn Ḥibbān, al-Ḥākim și al-Būṣīrī au declarat relatarea autentică, iar al-Mundhirī a clasificat-o drept bună.