Text integral · Pasaje · 32
Cartea funeraliilor
192. Profetul ﷺ a spus:
لَقِّنوا موتاكم لا إله إلا الله
«Îndemnați-i pe cei aflați pe moarte dintre voi să spună: Nimeni nu este vrednic de adorare în afară de Allah.»
Relatat de Muslim.167
193. El a mai spus:
اقرؤوا على موتاكم يس
«Recitați Yā Sīn pentru cei aflați pe moarte dintre voi.»
Relatat de al-Nasāʾī și Abū Dāwūd.168
194. Pregătirea celui decedat prin spălare, înfășurare în giulgiu, îndeplinirea rugăciunii funerare, transport și îngropare este o obligație colectivă.
195. Profetul ﷺ a spus:
أسرعوا بالجنازة، فإن تكُ صالحةً فخير تقدمونها إليه، وإن كانت غير ذلك فشرٌّ تضعونه عن رقابكم
«Grăbiți-vă cu funeraliile. Dacă persoana a fost dreaptă, o duceți către un bine; iar dacă a fost altfel, este un rău pe care îl dați jos de pe umerii voștri.»169
196. El a mai spus:
نفس المؤمن معلقة بِدَيْنِه حتى يقضى عنه
«Sufletul credinciosului rămâne suspendat din pricina datoriei sale până când aceasta este achitată pentru el.»
Relatat de Aḥmad și al-Tirmidhī.170
197. Pentru giulgiu este obligatoriu un veșmânt care să-l acopere în întregime, cu excepția capului bărbatului aflat în iḥrām și a feței femeii aflate în iḥrām.171
198. Modul de îndeplinire a rugăciunii funerare este următorul:
Stă în picioare, rostește takbīr-ul și recită al-Fātiḥah.
Apoi rostește takbīr-ul și cere binecuvântarea asupra Profetului ﷺ.
Apoi rostește takbīr-ul și îl invocă pe Allah pentru cel decedat, spunând:
اللهم اغفر لحينا وميتنا، وصغيرنا وكبيرنا ، وشاهدنا وغائبنا، وذَكَرنا وأنثانا، اللهم من أحييته منا فأحيه على الإسلام، ومن توفيته فتوفه على الإيمان .
O, Allah, iartă-i pe cei vii și pe cei morți dintre noi, pe cei mici și pe cei mari, pe cei prezenți și pe cei absenți, pe bărbați și pe femei! O, Allah, pe acela dintre noi pe care îl lași să trăiască, lasă-l să trăiască în Islam, iar pe acela căruia îi iei viața, ia-i-o în credință!172
اللهم اغفر له، وارحمه، وعافه، واعف عنه، وأكرم نزله، ووسع مدخله، واغسله بالماء والثلج والبرد، ونَقِّه من الذنوب كما يُنَقَّى الثوب الأبيض من الدَّنَس، اللهم لا تحرمنا أجره، ولا تفتنا بعده، واغفر لنا وله».
O, Allah, iartă-l, ai milă de el, cruță-l și treci peste greșelile lui! Cinstește-i găzduirea, lărgește-i locul de intrare, spală-l cu apă, zăpadă și grindină și curăță-l de păcate așa cum este curățat veșmântul alb de murdărie! O, Allah, nu ne lipsi de răsplata lui, nu ne pune la încercare după el și iartă-ne pe noi și pe el!173
Dacă este un copil, după invocația generală spune:
اللهم اجعله فَرَطاً لوالديه، وذُخْراً، وشفيعاً مجاباً، اللهم ثقِّل به موازينهما، وأعظم به أجورهما، واجعله في كفالة إبراهيم، وقِهِ برحمتك عذاب الجحيم .
O, Allah, fă-l un înaintaș174 al părinților săi, o comoară pentru ei și un mijlocitor a cărui mijlocire este primită! O, Allah, îngreunează prin el talgerele faptelor lor bune, mărește-le răsplata, pune-l sub ocrotirea lui Ibrāhīm și păzește-l prin îndurarea Ta de pedeapsa Focului!175
199. Apoi rostește takbīr-ul și salutul de încheiere.
200. Profetul ﷺ a spus:
ما من رجل مسلم يموت، فيقوم على جنازته أربعون رجلاً، لا يشركون بالله شيئاً، إلا شفَّعَهم الله فيه
«Nu moare niciun bărbat musulman la a cărui rugăciune funerară să stea patruzeci de bărbați care nu-I asociază nimic lui Allah, fără ca Allah să primească mijlocirea lor pentru el.»
Relatat de Muslim.176
201. El a mai spus:
من شهد الجنازة حتى يصلى عليها فله قِيرَاط، ومن شهدها حتى تدفن فله قيراطان
«Cine participă la funeralii până când se îndeplinește rugăciunea pentru cel decedat are un qīrāṭ, iar cine participă până când acesta este îngropat are două qīrāṭ-uri.»
A fost întrebat: „Ce sunt cele două qīrāṭ-uri?” El a răspuns:
مثل الجبلين العظيمين
«Asemenea a doi munți uriași.»
Relatat de al-Bukhārī și Muslim.177
202. Profetul ﷺ a interzis:
Tencuirea mormântului cu ipsos.
Așezarea pe el.
Și ridicarea de construcții deasupra lui. Relatat de Muslim.178
203. Când termina îngroparea celui decedat, stătea lângă mormântul lui și spunea:
استغفروا لأخيكم، واسألوا له التثبيت، فإنه الآن يُسأل
«Cereți iertare pentru fratele vostru și cereți pentru el statornicie, căci acum este întrebat.»
Relatat de Abū Dāwūd și declarat autentic de al-Ḥākim.179
204. Este recomandat să fie consolat cel lovit de pierderea unei persoane.
205. Profetul ﷺ a plâns pentru cel decedat și a spus:
إنها رحمة
«Aceasta este îndurare.»180
207. El a spus:
زوروا القبور، فإنها تذكر بالآخرة
«Vizitați mormintele, căci ele amintesc de Viața de Apoi.»
Relatat de Muslim.183
208. Cel care le vizitează se cuvine să spună:
السلام عليكم أهل دار قوم مؤمنين، وإنَّا إن شاء الله بكم لاحقون، (ويرحم الله المستقدمين منكم والمستأخرين، نسأل الله لنا ولكم العافية) ، اللهم لا تحرمنا أجرهم، ولا تفتنا بعدهم، واغفر لنا ولهم، نسأل الله لنا ولكم العافية
«Pacea să fie asupra voastră, locuitori credincioși ai acestui sălaș! Cu voia lui Allah, vă vom urma. Allah să aibă milă de cei care au plecat înainte dintre voi și de cei rămași în urmă! Cerem de la Allah bunăstare pentru noi și pentru voi. O, Allah, nu ne lipsi de răsplata lor, nu ne pune la încercare după ei și iartă-ne pe noi și pe ei! Cerem de la Allah bunăstare pentru noi și pentru voi.»184
209. Orice faptă de apropiere de Allah îndeplinește, dacă îi dăruiește răsplata unui musulman viu sau mort, aceasta îi este de folos beneficiarului. Allah știe cel mai bine.
Notele originale
Relatat de Muslim (916). Șeicul a explicat că vizitarea bolnavului este una dintre faptele recomandate cu cea mai mare insistență, mai ales față de o rudă sau față de cineva care are un drept general ori particular asupra noastră. Vizita nu trebuie prelungită și bolnavul nu trebuie supărat cu multe întrebări, ci trebuie ținut seama de starea lui. Când se află pe moarte, este recomandat să i se umezească gâtul și să fie îndemnat să rostească mărturisirea de credință. După ce moare, este recomandat să i se închidă ochii, să i se miște ușor articulațiile și să se grăbească pregătirea lui prin spălare, înfășurare în giulgiu, transport și îngropare. Acestea sunt obligații colective. Nūr al-Baṣāʾir, p. 21.
Relatat de Aḥmad (5/27), Abū Dāwūd (3121), Ibn Mājah (1448), Ibn Ḥibbān (720), al-Ḥākim (1/565), Abū Dāwūd al-Ṭayālisī (931) și alții, pe calea lui Sulaymān al-Taymī, de la Abū ʿUthmān. Al-Ḥāfiẓ a spus în al-Talkhīṣ (2/110): «Ibn al-Qaṭṭān l-a considerat afectat de neconcordanța transmiterii, de atribuirea doar unui companion și de necunoașterea situației lui Abū ʿUthmān și a tatălui său. Abū Bakr ibn al-ʿArabī a transmis de la al-Dāraquṭnī că a spus: Acest hadith are un lanț slab și un text necunoscut; în această privință nu există niciun hadith autentic.» A se vedea al-Irwāʾ (688).
Relatat de al-Bukhārī (3/182) și Muslim (944).
Relatat de Aḥmad (2/440, 475, 508), al-Tirmidhī (1078, 1079), Ibn Mājah (2413), al-Dārimī (2/262) și al-Ḥākim, care a spus: Autentic potrivit condițiilor celor doi șeici.
Șeicul a spus în Nūr al-Baṣāʾir, p. 22: Spălarea trebuie încredințată unei persoane de încredere, care cunoaște regulile ei. După spălare, bărbatul este înfășurat în trei pânze albe, fiind învelit în fiecare dintre ele. Amestecul aromat pentru morți se pune pe orificiile corpului, pe părțile cu care se prosternează și între pânzele giulgiului. Femeia este înfășurată într-un izār, un ridāʾ, un acoperământ pentru cap și două pânze.
Relatat de Aḥmad (2/368), Abū Dāwūd (3201), al-Tirmidhī (1024), Ibn Mājah (1498), Ibn Ḥibbān (Mawārid, 757) și al-Ḥākim (1/358), care a spus: Acest hadith este autentic potrivit condițiilor celor doi șeici, dar ei nu l-au relatat.
Relatat de Muslim (963). Cuvintele «O, Allah, nu ne lipsi de răsplata lui...» sunt un fragment de la încheierea hadithului precedent.
Al-faraṭ înseamnă cel care merge înainte: adică fă-l să-i preceadă pe părinții săi în Paradis.
Aceasta este o invocație menționată de juriști, precum Ibn Qudāmah în al-Mughnī; nu este un hadith.
Relatat de Muslim (948).
Relatat de al-Bukhārī (3/196) și Muslim (945).
Relatat de Muslim (970). Șeicul a explicat că ridicarea de construcții pe morminte, tencuirea lor cu ipsos, arderea de mirodenii la ele, așezarea și scrierea pe ele sunt toate interzise, deoarece avertizarea transmisă în privința lor nu indică mai puțin decât interdicția. Al-Mukhtārāt al-Jaliyyah, p. 54.
Relatat de Abū Dāwūd (3221), al-Ḥākim (1/370) și al-Bayhaqī (4/56); al-Nawawī l-a clasificat drept bun în al-Adhkār (147).
Relatat de al-Bukhārī (3/173).
Niyāḥah înseamnă plânsul pentru cel mort cu țipete și vaiete.
Relatat de Abū Dāwūd (3128), de la Abū Saʿīd. În lanț se află ʿAṭiyyah al-ʿAwfī, fiul și nepotul său; toți sunt slabi. Există și alte căi de transmitere, dar niciuna nu este autentică. Irwāʾ al-Ghalīl (769).
Relatat de Muslim (977).
Această invocație este alcătuită din mai multe relatări; a se vedea Jāmiʿ al-Uṣūl (11/157).