Text integral · Pasaje · 10
Introducerea autorului
بسم الله الرحمن الرحيم
În numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurătorul.
Și la El căutăm ajutor.
Laudă lui Allah! Îl lăudăm, Îi cerem ajutorul și iertarea și ne întoarcem către El cu căință. Căutăm ocrotire la Allah de răul din sufletele noastre și de faptele noastre rele. Pe cel pe care Allah îl călăuzește, nimeni nu-l poate rătăci, iar pe cel pe care El îl lasă să rătăcească, nimeni nu-l poate călăuzi. Mărturisesc că nimeni nu este vrednic de adorare în afară de Allah, Unicul, fără asociat, și mărturisesc că Muḥammad este robul și Trimisul Său. Allah să-l binecuvânteze pe el și familia sa și să le dăruiască pace!
Acestea fiind spuse, aceasta este o carte concisă de jurisprudență islamică, în care am reunit chestiunile juridice și dovezile lor. (M-am limitat la lucrurile cele mai importante și mai folositoare, deoarece nevoia de acest subiect este foarte mare. Adesea mă limitez la textul dovezii atunci când dispoziția juridică reiese limpede din el, pentru ca începătorii să-l poată memora și înțelege cu ușurință.) Căci cunoașterea înseamnă să cunoști adevărul împreună cu dovada lui.
Jurisprudența islamică (fiqh) înseamnă cunoașterea dispozițiilor religioase privitoare la chestiunile particulare, împreună cu dovezile lor din Coran, Sunnah, consens și analogia corectă. Mă limitez la dovezile cunoscute, de teama prelungirii expunerii. (Iar atunci când o chestiune este disputată, mă limitez la opinia pe care o consider mai puternică, urmând dovezile religioase.)
1. Dispozițiile juridice sunt de cinci feluri:9
Actul obligatoriu: cel care îl îndeplinește este răsplătit, iar cel care îl abandonează este pedepsit.10
Actul interzis: contrariul celui obligatoriu.
Actul dezaprobat: cel care îl abandonează este răsplătit, iar cel care îl săvârșește nu este pedepsit.
Actul recomandat: contrariul celui dezaprobat.
Actul permis: săvârșirea și abandonarea lui sunt deopotrivă.
2. Persoana responsabilă din punct de vedere religios trebuie să învețe din ea tot ceea ce îi este necesar pentru actele sale de adorare, pentru relațiile sale cu ceilalți și pentru celelalte chestiuni. Profetul ﷺ a spus:
من يرد الله به خيراً يفقهه في الدِّين
«Celuia căruia Allah îi voiește binele îi dă înțelegere în religie.»
Relatat de al-Bukhārī și Muslim.11
* * *
Notele originale
— Autorul a definit cele cinci dispoziții juridice arătând consecința lor; specialiștii în fundamentele jurisprudenței numesc aceasta „definiție descriptivă” (al-taʿrīf bi-l-rasm). Definiția riguroasă, în terminologia lor, este definiția esențială (ḥadd), care arată realitatea și esența lucrului. Astfel, ei definesc actul obligatoriu ca fiind ceea ce Legiuitorul a cerut să fie îndeplinit printr-o cerere categorică; actul recomandat, ceea ce Legiuitorul a cerut să fie îndeplinit printr-o cerere care nu este categorică; actul interzis, ceea ce Legiuitorul a cerut să fie abandonat printr-o cerere categorică; actul dezaprobat, ceea ce Legiuitorul a cerut să fie abandonat printr-o cerere care nu este categorică; iar actul permis, ceea ce, în sine, nu face obiectul unei porunci sau al unei interdicții.
— Cuvintele sale „cel care îl îndeplinește este răsplătit” nu sunt necondiționate, ci trebuie precizată intenția de supunere. Se va spune: „cel care îl îndeplinește din supunere este răsplătit”, deoarece cel care îndeplinește actul obligatoriu fără intenția de supunere, precum ipocritul, nu este răsplătit. Nici cuvintele „cel care îl abandonează este pedepsit” nu sunt necondiționate; ar trebui spus: „cel care îl abandonează merită pedeapsa”, deoarece cineva poate abandona actul obligatoriu fără să fie pedepsit. Allah Preaînaltul spune:
﴿إِنَّ اللَّهَ لاَ يَغْفِرُ أَنْ يُشْرَكَ بِهِ وَيَغْفِرُ مَا دُونَ ذَلِكَ لِمَنْ يَشَاءُ﴾
«Allah nu iartă să I se asocieze ceva, însă iartă ceea ce este mai prejos de aceasta cui voiește.»
[Al-Nisāʾ: 116]
Celelalte definiții ale dispozițiilor juridice trebuie înțelese după același principiu.
— Relatat de al-Bukhārī (1/164) și Muslim (1037).