Bazele științei uṣūl al-fiqh

Definiția sa

Lingvistic, ijtihād înseamnă depunerea efortului pentru a ajunge la un lucru dificil.

Tehnic, este: depunerea efortului pentru a cunoaște o hotărâre Sharīʿah.

Mujtahidul este cel care depune acest efort.

Condițiile ijtihād-ului

Dintre condiții:

1. Să cunoască din dovezile Sharīʿah ceea ce îi este necesar pentru ijtihād, precum versetele și ḥadīth-urile hotărârilor.

2. Să cunoască ceea ce ține de autenticitatea și slăbiciunea ḥadīth-ului, precum lanțurile de transmitere și naratorii.

3. Să cunoască abrogatorul și abrogatul și locurile în care există ijmāʿ, pentru a nu judeca printr-un text abrogat și pentru a nu contrazice consensul.

4. Să cunoască din dovezi ceea ce schimbă hotărârea prin particularizare, restricționare sau alte mecanisme similare, pentru a nu emite o hotărâre care le contrazice.

5. Să cunoască din limba arabă și din uṣūl al-fiqh ceea ce ține de semnificația expresiilor, precum generalul și specificul, absolutul și restricționatul, ambiguul și clarificatul și altele asemenea.

6. Să aibă capacitatea efectivă de a deduce hotărârile din dovezile lor.

Ijtihād-ul poate fi parțial: un om poate ajunge la nivelul necesar într-un singur capitol al științei sau într-o anumită chestiune.

Ce îi revine mujtahidului

Mujtahidul trebuie să își depună efortul pentru a afla adevărul, apoi să judece potrivit concluziei la care a ajuns.

Dacă ajunge corect, are două răsplăți: una pentru ijtihād și una pentru atingerea adevărului, deoarece prin atingerea adevărului îl manifestă și lucrează conform lui.

Dacă greșește, are o singură răsplată, iar greșeala îi este iertată, potrivit cuvântului Profetului ﷺ:

„Dacă judecătorul judecă, face ijtihād și ajunge corect, are două răsplăți. Iar dacă judecă, face ijtihād și greșește, are o răsplată.”[64]

Dacă hotărârea nu i se clarifică, este obligatoriu să se oprească, iar în această situație îi este permis să urmeze pe altcineva prin taqlīd din necesitate.

[64] Al-Bukhārī, nr. 7352; Muslim, nr. 1716.